Precizari personale privind articolul „Lupul Victor Alistar, paznicul stanei anticoruptie”
Stimati cititori ai listelor electronice pe care a fost difuzat articolul, voi face cateva clarificari fata de acest material, desi nu intentionez sa dau un drept la Replica in ziarul care a gazduit acest atac incalificabil, lipsit de decenta si deontologie profesionala. Articolul cu pricina se constituie intr-un documentar defaimator la adresa intregii mele activitati, incepand cu 1996, bazat pe deformarea realitatii si promovarea neadevarurilor, care vorbesc de la sine despre intentia acestui material de „informare”, jalonat de o etica profesionala cel putin discutabila. Iata care sunt neajunsurile acestui „portret de autor”: Am lucrat in presa la departamentele de stiri ale Radioului si Televiziunii publice in perioada 1996-1998 la suprapunere de mandate ale celor 2 Consilii de administratie, fiind doar personal de specialitate fara atributii de conducere. Perioada in care am lucrat la Primaria Municipiului Bucuresti a fost toamna lui 1998 vara lui 2001, pe acelasi post lucrand cu primarii Viorel Lis si Traian Basescu perioade aproximativ egale, asadar nu cum sustine articolul ca pana la venirea primarului Traian Basescu. Pozitia ocupata a fost de Sef Serviciu Contacte si Relatii cu atributii in pregatirea agendei si gestiunea fluxului de petitii adresate cabinetului primarului si nu aranjarea de intalniri private ale acestora. Intreaga activitate profesionala este redusa de autor la „/sambelan”/ de felinar rosu. Ca purtator de cuvant al ANFP am avut exclusiv atributii de relatii cu mass-media si societatea civila, fara nici o implicare in activitatile de autoritate ale ANFP, perioada in care ANFP a aplicat principiile transparentei prin consultari publice pe proiectele de acte normative, chiar inainte de aparitia legii transparentei. Pentru a reusi sa pateze si acesta parte a „/portretului”,/ autorul recurge la neadevaruri vadite privind activitati propagandistice; am aparat institutia publica conform atributiilor, lucru pe care l-am facut mai eficient decat cei care o atacau. Un adevar exista in cele spuse de autorul articolului, acela ca am facut monitorizarea de presa, solicitata de Comisia de Disciplina, care a fost material la cercetarea soldata cu destituirea „avertizorului Bogdan Draghici” si excluderea din functia publica. Iata un motiv de impartialitate si obiectivitate profesionala a ziaristului de azi. In ce priveste avertizorii de integritate este adevarat ca am strans probele de la functionarii publici de la INA si i-am consiliat in cadrul Centrului de asistenta anticoruptie al Transparency International Romania (TI-Ro), astfel incat, pe baza reclamatiilor lor, ziaristul de astazi pierzand functia de Subsecretar de stat. In ce priveste partea academica a carierei mele, cuprinsa in „/portret”/, aceasta este de asemenea pictata cu neadevaruri, pentru ca nu am avut seminarii la cei doi profesori indicati din 2000 pana acum, desi nu mi-ar fi displacut; disciplinele la care predau sunt 3 si sunt toate legate direct de activitatea extrauniversitara, adica un bun castigat pentru seminarii si laboratoare. Cat priveste activitatea la Institutul National de Administratie, nici acesta nu este in opinia autorului o activitate profesionala, ci un favor politic, adica meritul dlui Ani Matei fostul director adjunct, desi nu am avut cursuri la departamentul condus de directorul adjunct niciodata. Un alt lucru care arata nivelul de profesionalism al ziaristului este ca uita ca am predat la INA si in perioada in care chiar el a fost director adjunct. In ce priveste activitatea la TI-Romania, organizatie prestigioasa si recunoscuta, manjita de asemenea de dl. Draghici, lucru pentru care eu imi cer public scuze, aceasta a inceput in 2004, la Centrul de Asistenta Anticorutie, si nu de curand, iar director executiv am devenit recent, si nu din 2004. Poate nevoia de a acoperi si aceasta perioada cu noroi a fost mai importanta decat sumara documentare a jurnalistului, folosind fie si numai pagina de web a organizatiei. Asa ar fi aflat si ca TI este o organizatie internationala de drept privat cu membrii in toata lumea unul fiind Asociatia Romana pentru Transparenta. Un element picant si de mare anvergura jurnalistica il reprezinta descoperirea „unui urias scandal”, prezentat distorsionat si eliptic, desi avea toate informatiile la indemana, pentru a putea sa sustina acest „/portret”/. Pentru a arata dimensiunea ”afacerii”, ziaristul foloseste niste acuzatii de fals, desi stia ca acestea au fost cercetate la solicitarea celeilalte parti interesate si constatate ca nefondate. Foloseste, de asemenea, pentru a crea aparenta de scandalos, date de inregistrare de pe acte, fara a preciza ca acesta este procedura desi si acest lucru ii era cunoscut si precizat in intalnirea noastra. Este adevarat ca in 2000 am solicitat atribuirea unei case de la primarie dupa casatorie, solicitare care a fost si ramane deopotriva legala si morala, dar pe care autorul o prezinta distorsionat, folosind o nota la care s-a intocmit si raport de contestatie, de asemenea vizat de Primarul general cu rezolutie pentru Dir. Control General pentru revederea notei. Pentru ca este important sa clarific si acest lucru, voi prezenta situatia de fapt. Prima inexactitate: in 1998, cand s-a facut atribuirea de catre PMB a locuintei din str. Calarasi nr. 166, bl. 54, ap. 24 pe numele mamei mele, nu eram salariat al Primariei capitalei. Asa cum tot Departamentul Inspectie mentioneaza, eu eram inscris ca membru de familie luat in spatiu. Deci nu ca titular al contractului, ci doar inscris in anexa b pentru cartea de imobil si luare in evidenta la intocmirea buletinului. A doua inexactitate: Atribuirea locuintei catre mama mea nu s-a facut contrar Legii nr. 114/1996 (ceea ce dovedeste o necunoastere a legislatiei invocate), pentru ca Legea locuintei nu limiteaza suprafetele locative in functie de persoane (a se vedea Anexa 1 la Legea nr. 114/1996, care are ca titlu */suprafete minimale/* fiind apoi trecute rubricile persoane, camere, suprafete etc.) In 1998 – 2000 eu nu eram in posesia unei Carti de identitate pentru ca nu aveam un domiciliu stabil (si nu pentru ca preferam sa o „pastrez pierduta”). Politia Municipiului Bucuresti este cea care elibereaza adeverinte de identitate si trece mentuinea „Lipsa spatiu”. Acestea sunt reglementari juridice privind evidenta populatiei: in lipsa procesului-verbal de predare-primire a locuintei, politia nu poate elibera act de identitate la adresa respectiva, pana la detinerea efectiva a locuintei de la adresa indicata. Am solicitat la data de 21.01.2000 o locuinta, iar la data de 14.04.2000 am solicitat in mod expres repartizarea locuintei din str. Atena nr. 4 prin procedura „/miscarea a doua”/. Cererea a fost scoasa de la mapa in data de 18.04.2000, numai dupa ce a venit confirmarea liberului de la DGAFI cu nr. 27.007 solicitata de Primarul General (conform procedurii). Tot conform procedurii s-a dat curs spre solutionare cererii, urmand ancheta sociala obligatorie realizata de Serviciul Spatiu Locativ. Numai in urma anchetei incheiate s-a dispus emiterea repartitiei la data solutionarii, conform rezolutiei Primarului General. Procedura prevede clar ca, in atare situatii, se repartizeaza cererea la spatiul locativ, primarul dand adresa interna cu numar de iesire de la cabinet, dupa verificarile asupra existentei spatiului. Deci nu este o antedatare, ci o postdatare corecta, ceruta de verificarea prealabila. Declaratia notariala (invocata ca falsa) este data de subsemnatul sub semnatura proprie si pe proprie raspundere, cu privire la nedetinerea unei proprietati particulare sau obtinerea cu titlu locativ (titularul contractului de inchiriere) a vreunei locuinte din fondul de stat. Ceea ce era perfect adevarat. Pentru ca solicitasem locuinta ca tineri casatoriti, iar eu personal nu aveam nici un contract cu primaria si nefiind titular al unei repartitii de la primarie. Caracterul de _fals in declaratii_ a fost respins de parchet pentru motivul ca fapta nu exista. Mai mult, citarea se face trunchiat si inexact. Departamentul Inspectie recunoaste, de altfel, ca eu nu detineam apartamentul „prin contractul de inchiriere 1251/1999 detinut de mama sa Alistar Viorica Elena”. Supozitia de depunere a cererii de scoatere din contractul mamei (nefinalizat) pe data de 08.05.2000 este nejustificata, nedovedita si calomnioasa, aceasta purtand numarul de inregistrare 4219 din 15.02.2000. Mai mult, pe ea fiind rezolutia, semnatura si datarea olografa a directorului general al institutiei. Referitor la garsoniera din str. Atena nr. 4, ea era ocupata ilegal, conform procesului verbal incheiat in data de 10.05.2000 ora 10.00, de catre inspector Popescu Rodica (pe care locatara ilegala il semneaza), aceasta stare de fapt fiind consemnata in nota nr. 18/2583/11.05.2000 a aceluiasi Departament de Inspectie. Nota despre care nu se aminteste nimic in prezenta nota 18/8831 din 27.07.2000, folosita in articol, pentru defaimare. Cea de-a doua nota, cea din articol, a fost facuta intr-o prima faza, la sesizarea ocupantului abuziv al spatiului de la acel moment. Faptul este probat si de propunerea din finalul notei, de a se reprezenta interesul municipalitatii in dosarul nr.3321/2001 (dosar de evacuare a ocupantului ilegal, deschis de mine si sotie). Aceeasi Directie Control General, folosita de autorul articolului, in urma constatarilor facute in data de 11.05.2000, propune Departamentului Juridic luarea masurilor ce se impun (ca urmare se emite Dispozitia Primarului General de evacuare administrativa a locatarului abuziv). Tot Directia Control General propunea ulterior contrariul, in urma unei audiente nota fiind redactata impreuna cu solicitantul ei. Acest atac nu numai ca este nesustinut in nici o afirmatie a sa, dar este si impanat cu neadevaruri greu de imaginat, cum ar fi faptul ca am „recunoscut ca am plecat din primarie” din acest motiv; ori ca eram intr-o discutie de lobby parlamentar cu dl. Dan Ioan Popescu, desi este cunoscut ca are un dosar la Centrul de Asistenta si ca s-a adresat organizatiei pentru acest fapt; nu in ultimul rand, ca i-am promis autorului un interviu, desi vizita a fost ad-hoc. Exercitiul de transparenta a fost ca, desi cunosteam conflictele personale anterioare nu puteam sa refuz intalnirea cu un ziarist care a cerut o discutie despre organizatie. Nu mai este necesar sa citez cuvintele folosite, ci doar sa precizez ca, pentru aceste afirmatii, autorul va trebui sa isi asume raspunderea pentru daunele civile. Este surprinzator cat de usor poti, din penita unui condei, sa murdaresti intreaga activitate a unei persoane, mai mult sau mai putin publice, doar pentru ca cineva are tendinte revansarde. Ma intreb care ar fi o lume normala in care sa nu fi vinovat pentru ca pur si simplu lucrezi, ai lucrat sau vei lucra in diverse pozitii, respectiv in care cel mai rau lucru este ca asocierile si saradele tin loc de informatie. Inchei prin a va asigura ca nu ma simt nici proxenetul vreunui demnitar, nici lacheu politic, nici calau de functionari, nici diletant de mediu academic, nici lector impostor la INA tolerat politic, nici infractor. Insa simt, cu tarie, un imens dezgust. Victor Alistar, [EMAIL PROTECTED] *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
