Un articol al lui Andrei Vartic:
http://www.romfest.org/rost/feb2006/basarabia.shtml
Cealalta Romanie
Naþionalismul ºi isteria multiculturalã în Basarabia
Interesant lucru: demofilii de ieri, adicã cei care au luptat pentru
democraþie ºi drepturile omului în spaþiul dominat de fosta URSS, mai
ales cei care au luptat deschis contra regimului totalitarist, apoi
credincioºii în Dumnezeu, mai ales credincioºii ortodocºi care au
fost târâþi de bãrbi prin sate ºi oraºe, bãgaþi la ani grei de
puºcãrie ºi de multe ori uciºi fãrã milã, apoi deþinuþii politici,
deportaþii în Gulag, luptãtorii pentru dreptate, chinuiþii, dar de
fapt iluminaþii, aproape toþi au devenit în democraþie naþionaliºti,
antisemiþi, fasciºti.
ªi cine sunt cei care prin televiziuni ºi gazete transformã în
naþionaliºti pe demofilii de ieri? Rãspunsul este, vorba lui
Caragiale, de ras mustãþile: tocmai cei care au stat ieri biniºor, cu
pufuºor pe botiºor, în organele represive comuniste sau care,
adicãtelea, au rezistat prin "opera" lor în administraþie, mass-
media, literaraturã, ºtiinþã ºi chiar în organele superioare de
partid. De ce se întâmplã fenomenul acesta în democraþiile
postcomuniste? Fiindcã anticomunismul din spaþiul fostei Uniuni
Sovietice a fost, chiar ºi în pilda concretã a ruºilor, ºi luptã
pentru eliberare naþionalã. Sau, cum îl eticheta partidul comunist ºi
organele lui represive, naþionalism.
Printre luptãtorii anticomuniºti de alte etnii decât cea rusã din
fosta URSS puþini sunt cei cãrora nu li s-a pus în dosarul de "duºman
al poporului", mai întâi, apartinenþa la o etnie ºi... naþionalismul
acelei etnii. De fapt Kremlinul nu credea nici într-un activist de
altã etnie decât cea rusã ºi, pe anumite etape ale rãzboiului pentru
crearea imperiului comunist universal, în cei de origine etnicã
evreiascã. Au mãrturisit acest lucru mai ales ofiþerii superiori de
KGB. Fiecare din ei era urmãrit cu strãºnicie de cãtre un ofiþer de
KGB rus (ºi, uneori, de cãtre unul evreu, care, la rândul lui, era
supravegheat de unul rus). Urmãrirea asta au simþit-o pe pielea lor
ºi activiºtii superiori al partidului comunist peste tot în fostele
republici sovietice, sau în autonomii, sau regiuni cu specific etnic,
chiar ºi în simplele raioane sau în organizaþiile ºi întreprinderile
cu un numãr mai mare de salariaþi cel puþin al doilea om în
ierarhia comunistã, sau în administraþie, sau la serviciul de cadre
era în mod obligator rus. Iar naþionalismul, mai ales cel
anticomunist, era considerat duºmanul de moarte al partidului
comuniºtilor.
Iar dacã cercetãm cu atenþie fenomenul, vedem cã regimul criminal
comunist a fost zdruncinat din temelii anume de lupta de eliberare
naþionalã a popoarelor din fosta URSS. Comunismul a picat mai întâi
la Vilnius, Chiºinãu, Tbilisi, Bacu, Riga, Tallin, Erevan ºi doar mai
apoi la Kiev ºi Moscova. Aceastã luptã a fost susþinutã de cãtre
posturile de radio apusene, mai ales de "Voice of America" ºi "Radio
Free Europe". Cel puþin românii din Basarabia, în acest sens, au
merite la fel de mari ca ºi popoarele baltice sau caucaziene. Iar
pentru etapa toamnei anului 1988 ºi primãvara lui 1989 românii din
Basarabia au fost, cu marile lor demonstraþii ºi adunãri, chiar în
prima linie a luptei anticomuniste (nenorocul basarabenilor a fost cã
lupta lor nu s-a întâmplat la Vilnius sau Riga; balticii aveau ºi o
diaspora anticomunistã puternicã ºi secþii la posturile de radio
amintite mai sus, iar miºcarea naþionalã ºi anticomunistã din
Basarabia nu putea coincide cu miºcarea anticomunistã din România).
Anticomunismul vãzut ca naþionalism
Sã revenim, pentru a ilumina denigrarea actualã a foºtilor demofili,
la timpurile dinaintea anului 1989. Sã ne amintim mãcar vestitul caz
al "medicilor evrei" de la începutul anilor 50 al secolului trecut.
Crima lor consta în faptul cã acei medici erau evrei ºi anume ca
evrei au atentat la securitatea naþionalã a URSS. Adicã era vorba de
un caz tipic de rasism comunist bãgat de Kremlin ºi de Stalin sub
ºandramaua naþionalistã. Acelaºi lucru se poate spune despre alt caz
concret, cel al grupului anticomunist ªoltoianu-Usatiuc-Ghimpu,
creatorii Frontului Naþional Român din Basarabia. Toþi membrii
grupului au fãcut ani grei de Gulag în primul rând ca naþionaliºti ºi
doar mai apoi ca anticomuniºti. Deºi esenþa luptei pe care a dus-o
acest grup era totalmente anticomunistã, adicã antitotalitaristã ºi
urmãrea sã deschidã ochii opiniei publice internaþionale asupra
crimelor (genocidului) pe care îl înfãptuia cu multã cruzime în fosta
URSS partidul comuniºtilor. Sã mai amintim cã în URSS, o creaturã
geopoliticã din zeci ºi zeci de popoare, lupta cu naþionalismul fãcea
parte din tehnicile de bazã ale activitãþii aparatului represiv
leninist-stalinist. Chiar dacã nu ºtiai de naþionalism, aflai despre
el ca de o ciumã de care trebuie sã te pãzeºti din ziare, de la radio
ºi televiziune sau din lecþiile publice ale sutelor de mii de
propagandiºti ºi activiºti de partid. Sau din pilda concretã a
pedepsirii dure a celor care au spus "ceva" (de multe ori nici nu
spuneau nimic, ci doar erau pârâþi anonim cã ar fi spus "ceva"),
trimiterii lor în Gulag cu un proces de formã (vezi cazul "Arcaºilor
lui ªtefan", tot din Basarabia), sau dispariþia lor fãrã nici o urmã
(vezi cazul marelui intelectual basarabean Petre ªtefãnucã, sau al
unor membri ai Sfatului }ãrii - cum ar fi Teodor Neaga ºi alþii care
nu au fost informaþi despre primejdia de moarte a comunismului, sau
nu reuºit sã plece din Basarabia în dezastrul evacuãrii de o zi, sau
nu s-au putut despãrþi de familii pe 28 iunie 1940), sau trimiterea
în Gulag fãrã nici un proces (vezi cazul Abajeru-Crihan de la
începutul anilor 50 din Basarabia). Pilda vie, adicã arestarea
naþionaliºtilor, judecarea în colectiv (când era cazul), sau
dispariþia fãrã urmã (tot dupã caz, dar ºi în dependenþã de zelul
celor care executau ordinul), sau darea afarã din câmpul muncii, apoi
imposibilitatea de a gãsi un loc de muncã, de facto condamnarea la
dispariþie prin înfometare ºi boli era folositã cu deosebit succes de
cãtre aparatul represiv comunist. Existau, însã, ºi metode mai
subtile de luptã contra naþionalismului elitelor, celor talentaþi,
formatorilor reali de opinie li se înscenau, mai ales pe domeniul
patimilor omeneºti, diferite potlogãrii ºi apoi erau chemaþi,
speriaþi (cã va ºti soþia ºi copiii, cã nu vei mai primi apartament,
cã nu mai ajungi doctor în ºtiinþe, cã vei fi trimis la þarã sau în
Siberia) ºi umilit (uneori în genunchi) pânã omul se dãdea de bunã
voie în mâinile lor ºi accepta sã fie turnãtor ºi, de multe ori,
ofiþer sub acoperire al poliþiei politice.
Comuniºtii transformaþi în demofili
Nu e de mirare, aºadar, cã ºi toatã lupta anticomunistã a poporului
român din Basarabia din anii 1988-1991 a fost calificatã ºi mai este
astfel catalogatã drept naþionalism ºi chiar fascism ("Tricolorul
este steag fascist" o vestitã vorbã a lui Vladimir Voronin,
preºedintele comunist al Republicii Moldova). |n marea majoritate a
cazurilor, nici unul din activiºtii sau foºtii activiºti de partid
deveniþi peste noapte, dar în democraþie, demofili ºi, mai ales,
apãrãtori ai poporului evreu, nu vorbesc despre alungarea evreilor
din fosta URSS, despre genocidul organizat de cãtre partidul comunist
popoarelor bãºtinºe, despre deportarea unor popoare întregi ("vina"
tãtarilor sau a cecenilor încã nu a fost spãlatã de nici o instanþã
internaþionalã sau mãcar de o pocãinþã generalã a partidului comunist
ºi a Internaþionalei Comuniste) sau despre umilinþa lor etnicã în
propriul lor leagãn de fiinþare (obligativitatea învãþãrii limbii
ruse ºi practicãrii obiceiurilor culturale ale ruºilor, cum ar fi, de
pildã, dansarea în colectiv a dansului "Calinca", cântarea în
colectiv a cântecului "Catiuºa" sau bãutul, de foarte multe ori în
colectiv, a vodcii în cantitãþi mari).
Aºa se face cã marea majoritate a celor care au fost în primele
rânduri ale luptei anticomuniste în Basarabia în anii "revoluþiei
noastre de catifea" au fost trecuþi în listele naþionaliºtilor încã
înainte de a se declanºa marile demonstraþii ºi adunãri anticomuniste
din 1988-1989. Mitingurile de pe Alea Clasicilor din vara-toamna lui
1988 au fost denumite "naþionaliste". Demonstraþiile din februarie-
martie 1989 de pe bulevardul central al Chiºinãului
erau "naþionaliste". Adunãrile de la Uniunea Scriitorilor
erau "naþionaliste". Miºcarea ecologistã din Basarabia
era "naþionalistã". Adunãrile uriaºe, de peste 20.000 de oameni, din
Teatrul de Varã din Chiºinãu, organizate de cenaclul "Alexei
Mateevici", erau "naþionaliste". Spectacolele teatrelor româneºti
erau "naþionaliste". Marea Adunare Naþionalã din piaþa centralã a
Chiºinãului de pe 27 august 1989 era "naþionalistã". Declaraþia de
Independenþã a Republicii Moldova, unde se arãtau consecinþele grave
ale pactului Ribbentrop-Molotov, genocidul comunist, dar ºi faptul cã
moldovenii sunt români ºi vorbitori ai limbii române,
era "naþionalistã". Tot ce arãta o crimã cât de micã a fostului regim
ºi, în special, a partidului comunist ºi organelor sale represive,
era declarat naþionalism. Doar ei, cãlãii de ieri, ucigaºii a zeci de
milioane de oameni (inclusiv prin crime ecologice de proporþii pe
care le-au condus ºi actualii fruntaºi ai partidului comunist din
Basarabia, cum ar fi tovarãºii Calin, Bondarciuc, Jdanov, Iovv, Miºin
ºi alþii) sunt demofili, luptãtori pentru drepturile tuturor
etniilor, apãrãtori fideli ai spaþiului multicultural basarabean. Ei,
care au organizat alungarea aproape totalã a evreilor din Basarabia
(de ce au plecat evreii din raiul comunist al RSSM, tovarãºe
Voronin?), care au lichidat cultura ºi limba gãgãuzilor, care au
aþâþat unii împotriva altora românii din Basarabia ºi Trasnistria,
care au adus în Trasnistria toatã lepãdãtura fostului regim comunist,
care au provocat crâncenul rãzboi de pe Nistru (condamnat ºi de
CEDO), toþi aceºtia sunt demofili, iubitori de democraþie, de
economie de piaþã, de idealuri culturale europene. |n schim,
intelectualii români din Basarabia (mai ales acei care apãrã opera
lui Eminescu sau Paul Goma), patrioþii de aici care au stat în prima
linie ºi la demonstraþiile anticomuniste, ºi la adunãrile
anticomuniste, ºi pe frontul de pe Nistru în 1992, numai aceºtia au
fost declaraþi naþionaliºti, antisemiþi, fasciºti, pedofili politici
ºi chiar teroriºti.
Multiculturalismul camufleazã comunismul
Mirarea noastrã vine acum de la faptul cã aceastã stigmatizare a
luptãtorilor anticomuniºti cu eticheta "naþionaliºti" continuã cu
înverºunare ºi în zilele noastre, adicã ºi în 2006. Practic toatã
elita intelectualã a Basarabiei este în opinia foºtilor ºi actualilor
comuniºti, aþi ghicit, naþionalistã. De ce? Fiindcã se opune, sã
zicem, invaziei monopoliste a mass-media ruse în Basarabia (zeci de
posturi de radio ºi TV ruseºti, sute de ziare ºi reviste, mii de
situri pe Internet, sute ºi sute de magazine de cãrþi ruseºti ºi mai
nimic, de multe ori absolut nimic românesc) atunci când cetãþenii de
etnie românã reprezintã 80% în structura demograficã a Republicii
Moldova, iar cei de etnie rusã, veniþi aici dupã 1945 în funcþii
represive bine plãtite, numai vreo 5%. Aceºti 80% de cetãþeni de
etnie românã duc tot greul bugetului, trãiesc mai ales în zona ruralã
în condiþii medico-sanitare, educaþionale ºi alimentare umilitoare
(R. Moldova, stat lipsit de resurse energetice sau minerale, este cea
mai sãracã þarã a Europei). Din rândurile acestor condamnaþi la
sãrãcie recruteazã marfa lor proxneþii ºi traficanþii de carne vie
din toatã Europa. Iar ruºii ºi apãrãtorii lor comuniºti, adicã fosta
nomenclaturã rasist-comunistã de ieri, adicã cei care au trãit foarte
bine ºi ieri chinuind pe aceiaºi "baranâ" ºi "mulâ"* trãiesc la
oraºe, se folosesc de toate binefacerile politice ºi sociale ale
democraþiei (educaþie, transport, asistenþã sanitarã, acces la
informaþie, apãrare socialã), primesc pensii bune (fiindcã au avut
salarii mari în trecutul comunist ºi nu au muncit ca robii în
colhozuri), batjocoresc pe acei care îndrãznesc sã vorbeascã despre
condiþiile în care trãieºte majoritatea românã ºi le mai zic cã sunt
naþionaliºti (comuniºtii moldoveni au ajuns cu aceste atacuri pânã la
Consiliul Europei ºi la ONU) .
De fapt, anticomunismul a dispãrut aproape cu totul din spaþiul
românesc în formula lui clasicã, cea din perioda rãzboiului rece. Ca
sã fii primit în rândurile celor care se declarã azi anticomuniºti
trebuie sã nu mai foloseºti în discursuri sau scris termenul "român"
(ºi, mai ales, "mândria de a fi român"), sã te declari de altã
credinþã decât cea ortodoxã, sã-l batjocoreºti public pe Decebal,
ªtefan cel Mare ºi Eminescu, sã publici studii ateiste despre
posibilitatea cunoaºterii "ideii de Dumnezeu" (Dumnezeu, adicãtelea,
este o idee omeneascã, o creaturã a "geniului omenesc"), sã strigi zi
ºi noapte despre spaþiul multicultural european ºi sã nu sufli nici
un cuvinþel despre faptul cã acest spaþiu este, de fapt, un mare
buchet de culturi naþionale. Anticomunismul (ca ºi comunismul) poate
fi dupã opinia noii clase anticomuniste (care nu a luptat pe baricade
în anii totalitarismului ºi nu a suferit în Gulag) doar multicultural
ºi antinaþional. Tricolorul este steag fascist. România este stat
imperialist. Limba românã vorbitã în Basarabia nu este limbã românã.
Cei care pledeazã pentru un manual de istorie al românilor (într-un
stat cu 80% români) sunt naþionaliºti. Cei care cer ca presa rusã din
Basarabia sã nu mai aibã monopol (fiindcã este finanþatã cu bani grei
de la Moscova) sunt duºmani ai poporului multicultural al Republicii
Moldova. Nu se mai fac sãrbãtori naþionale, ci doar multiculturale.
De Ziua Limbii Române (din 31 august 2005) s-a fãcut chiar ºi un
festival al teatrelor naþionale din Basarabia (în realitate, aici
existã numai un singur Teatru Naþional, celelalte aduse la acel
festival erau mici grupuri folclorice de amatori), iar
termenul "român" a fost scos din titulatura sãrbãtorii. Toate
sãrbãtorile naþionale ale românilor au fost înlocuite de comuniºti cu
uriaºe beþii ºi orgii naþionale care se organizeazã chiar în Piaþa
Marii Adunãri Naþionale. Republica Moldova a adoptat chiar ºi o
strategie "naþionalã" de luptã cu tendinþele naþionaliste (citeºte
anticomuniste) ºi apãrarea nou-nãscutului spaþiu multicultural al
Republicii Moldova.
Aºa se face cã anticomunismul românilor din Basarabia a rãmas ºi în
democraþie naþionalism. Iar vechii activiºti de partid au devenit
mari luptãtori pentru drepturile multiculturale ale cetãþenilor
Republicii Moldova. Lupta contra naþionalismului românesc din
Basarabia se dã, aþi ghicit, în limba rusã ºi urmãreºte ca mai ales
românii sã vorbeascã în rusã. Iar ruºii sã nu vorbeascã în limba
românã. Ca românii din Basarabia sã pãrãseascã în masã patria lor
(aproape un milion din cei 3,5 milioane au ºi plecat), iar etnicii
ruºi sã fie asiguraþi cu locuri de muncã bine plãtite ("primim la
lucru vorbitori de limbã rusã", iatã un anunþ des întâlnit în presa
rusã de la Chiºinãu, fãrã ca asta sã scandalizeze vreun organism
naþional sau european care se ocupã cu monitorizarea
discriminãrilor). Ca românii din Basarabia sã nu-ºi mai aminteascã de
crimele comuniºtilor lui Lenin ºi Stalin (aproape un milion de oameni
dispãruþi din Basarabia între 28 iunie 1940 ºi martie 1952), ºi mai
ales de executorii acelor crime. Iar ruºii sã trâmbiþeze zi ºi noapte
crimele lui Ion Antonescu. Sau, mai recent, aºa zisele pãcate ale
Bisericii Ortodoxe Române. Sau, ºi mai recent, antisemitismului
scriitorului român Paul Goma, originar din satul Mana, judeþul Orhei,
Basarabia.
România nu-ºi recunoaºte fii "naþionaliºti" de peste Prut
Dar toate astea treacã-meargã. Voronin, Miºin, Calin, Jdanov, Iovv,
Stepaniuc, Stati, Tcaciuc, adicã comuniºtii de ieri ºi de azi din
Basarabia, sunt sub nasul basarabenilor ºi se ºtie ce poame ºi ce
luptãtori pentru democraþie ºi drepturile omului au fost ºi sunt. Dar
ce te faci cu fraþii de peste Prut, care, de la un timp, se feresc ca
dracul de tãmâie de "naþionaliºtii" basarabeni în fapt luptãtorii
anticomuniºti de aici? Ce te faci cu cei care pun pe Dumnezeu în
formulã ºi atacã zi ºi noapte Biserica Ortodoxã Românã? Ce te faci cu
secretarii de partid de ieri, redactorii ºefi ºi
editorialiºtii "Scânteii", activiºtii uniunilor de creaþie,
strigãtorilor (comuniºti cu faþã umanã) de la balconul Universitãþii
sau chiar a unor ºezãtori în corturile din Piaþa Universitãþii (dar
ºi în corturile din Orãºelul Libertãþii din Chiºinãu) care se feresc
de tot ce este românesc în Basarabia ºi care pun eticheta naþionalism
pe tot ce a fost ieri anticomunism, iar azi mai rãmâne încã românesc
ºi ortodox? Ce sã faci cu marea majoritate a presei româneºti care a
uitat cã Basarabia este pãmânt românesc cu acte în regulã ºi cã aici
locuiesc peste trei milioane de cetãþeni români?
Unii spun cã rãspunsurile la aceste întrebãri este complex. Cã,
adicãtelea, trebuie sã iertãm activitatea comunistã a tovaraºilor-
domni Brucan, Iliescu sau Constantinescu (câteva pilde dintr-o listã
uriaºã) ºi sã ne concentrãm pe rezolvarea problemelor pragmatice ale
zilei de azi. Aºa o fi. Dar problema problemelor zilei de azi, zilei
de tranziþie ºi de armonizare a mentalului românesc (distrus de
ideologia criminalã a comuniºtilor) cu cel european, nu este una
pragmaticã, ci una de pocãinþã. Cum poþi sã ieºi la televiziune, în
faþa unui popor de peste 20 de milioane, ºi sã le vorbeºti despre
democraþie, atunci când tu însuþi nu te-ai pocãit pentru crimele pe
care le-ai sãvârºit în fostul regim comunist? Ce fel de mental
democratic ºi european creeazã un asemenea vorbitor în sufletele
oamenilor care ºtiu cã anume el a fost mare activist de partid, mare
editorialist la "Scânteia", mare creator de rime comuniste, mare
actor în dramele sau filmele comuniste? Cum poate cineva sã se
declare mare european ºi democrat dacã scrie cãrþi ºi articole despre
degeneratul popor român (tot poporul român ºi nu careva elemente ale
lui) ºi, în acelaºi timp, se supãrã când alticineva vorbeºte critic
despre "opera" lui Paul Cornea sau crimele Anei Pauker ºi ale lui
Iosif Kiºinevski?
De ce se teme România sã revendice unirea cu Basarabia, parte a sa de
cînd lumea?
De ceva vreme încoace condiþiile geopolitice s-au schimbat radical.
România este membrã NATO ºi pentru a securiza hotarul de sud-est al
Uniunii Europene, inclusiv cel economic, cultural, religios ºi
demografic, este obligatoriu ca România sã fie primitã cãtre 1
ianuarie 2007 ºi în UE. Mai mult, noile condiþii de securitate
europeanã, când este pusã în joc soarta civilizaþiei europene,
atacatã deosebit de violent din interior, când idealismul comunist
ajunge la putere pe cale democraticã în America Latinã sau Asia, când
pãinjeniºul globalizãrii aduce nu doar comunicare în masã, ci ºi
nenorociri mediatice în masã, când gazoductul baltic este ca ºi
construit ºi deci toate tensiunile ruso-europene sunt trecute la
flancul sud-est european, acolo pe unde Europa este atacatã ºi de
fundamentalismul arabo-musulman, ºi de comunitãþile economice
criminale, ºi de interesul mesianic ºi geopolitic rusesc, ºi de noua
configuraþie etnicã ºi religioasã a Federaþiei Ruse (musulmanã,
budistã, taoistã, mai puþin ortodoxã), anume în aceste condiþii
Uniunea Europeanã, dar ºi scutul ei militar, NATO, are nevoie de o
Românie puternicã la hotarul sãu de sud-est. Chiar ºi simpla privire
asupra hãrþii Europei demonstreazã cât de importantã a devenit
România (mai ales în ultimile luni) pentru întãrirea securitãþii
naþionale a tuturor statelor europene. Nu Ungaria, Polonia, Germania,
Franþa sau chiar Marea Britanie sunt prima linie de apãrare a acestei
securitãþi. Ci România. Concluzia asta este simplã: pentru a pãzi mai
bine democraþia ºi bunãstarea europeanã trebuie sã întãrim România.
Dar cum se poate realiza cât mai repede acest desiderat? De-a lungul
veacurilor ºi mileniilor civilizaþia europeanã a avut un singur
rãspuns la aceastã întrebare ºi l-a folosit cu mare eficienþã
patriotismul! Nici elicopterele de luptã americane, nici serviciile
secrete engleze, nici berea germanã nu vor apãra mai bine hotarul de
sud-est al Europei decât poporul român care locuieºte aici, sedantar
ºi casnic, de la începuturile sale. A ataca în aceste condiþii
fundamentul spiritual al poporului român, Biserica lui ortodoxã,
cultura lui multisecularã, istoria lui adâncã (pânã la apariþia anume
în aceste locuri a celui mai vechi om), moralitatea ºi tradiþiile
lui, a distruge manualele de istorie sau cele de limbã românã, a
propaga pe toate canalele de televiziune dezmãþul manelelor ºi al
erotismului, a închide accesul Bisericii Ortodoxe la mass-media, a
transforma luptãtorii anticomuniºti de ieri în naþionaliºti,
antisemiþi ºi chiar fasciºti este, dupã opinia noastrã, un atac
direct la securitatea întregii Europe Unite. A nu înþelege cã în
noile condiþii ale lumii leagãnul civilizaþiei, care este Europa,
este atacat la fel de violent ca ºi în timpurile lui Attila sau
Genghis Khan, cã de stabilitatea din interiorul Europei depinde
soarta omului pe Pãmânt ºi în plan economic, ºi în cel tehnologic,
dar ºi în cel moral, a nu înþelege cã rugile fundamentaliºtilor evrei
de la zidul plângerii din Ierusalim ar putea dispãrea tocmai din
cauza dispariþiei civilizaþiei europene, înseamnã, cum spuneam mai
sus, atac la securitatea întregii Europe. ªi, deci, ºi a întregii
lumi.
Basarabia scutul civilizaþiei
A nu înþelege cã România stã pe linia întâi a luptei grele care se
duce acum pentru supraveþuirea omului pe Pãmânt, cã în noile condiþii
ale lumii sunt necesare pentru mobilizarea oamenilor ºi prevenirea
panicii generale mai ales modele spirituale ºi cã cele româneºti ar
putea fi de mare folos în aceste condiþii, este, dupã opinia noastrã,
un atac la fiinþarea omului pe Pãmânt. A pune la îndoialã existenþa
lui Dumnezeu, a înrãdãcina ideea (leninistã, stalinistã) cã orice
bucãtãreasã (vezi cazul doamnei Ostapciuc, ajunsã în 2001 preºedinte
al Parlamentului de la Chiºinãu) poate conduce lumea ºi poate fi
responsabilã de soarta lumii, a demoniza sau nemernici poporul român
(sau cel german, francez, englez, rus, italian, spaniol etc), este un
rãu la fel de mare ca ºi cel pe care l-au fãcut lumii în secolul XX
comuniºtii lui Lenin ºi Stalin (pioneratul le aparþine), apoi ºi
naziºtii lui Hitler. Dar poate ºi mai mare.
A nu înþelege cã pelerinajul de peste un milion de oameni la moaºtele
Sfintei Paraschiva este una din ele mai puternice fortificaþii ale
civilizaþiei europene, cã mãnãstirile ºi schiturile româneºti fac
parte din strategia de apãrare a acestei civilizaþii, cã sutele,
poate miile de schivnici români ce se roagã în pustietãþile
Carpaþilor sunt clopotele de mântuire ale tuturor europenilor, cã
Eminescu ºi Enescu sunt drapele mobilizatoare de mare efect în
aceastã zonã a rãzboiului de apãrare pe care îl duce Europa, înseamnã
atac la siguranþa întregii Europe. A denigra poporul român ºi elitele
sale culturale, mai ales cele anticomuniste, a face isterie
multiculturalã comunistã ºi a transforma în naþionalism interesul
naþional al României (care acum este ºi interes naþional european)
este, dupã opinia noastrã atac la siguranþa naþionalã a întregului
spaþiu euro-atlantic.
A nu vedea, în acest context, cât de importantã este Basarabia pentru
securitatea întregii Europe oare ce este? A nu vedea cã aici poporul
român este isterizat cu un multiculturalism fãrã fond ºi rãdãcini,
care este de fapt vechiul rasism rusesc ºi comunist ascuns sub
perdeaua ideologicã a fostului Komintern, a nu vedea cã aici s-a
stocat ºi se stocheazã nu numai armament, ci ºi urã etnicã ºi
rasialã, a nu vedea cã mentalul oamenilor de aici este prelucrat cu
uriaºe resurse mediatice de cãtre serviciile secrete ruseºti pentru
un scop care nu este al Uniunii Europene, a nu vedea sau a te preface
cã nu vezi nici limba românã vorbitã în Basarabia, nici tradiþiile
seculare româneºti pe care le practicã 80% din locuitorii acestui
þinut românesc, a nu vedea cã românii din Basarabia sunt împãrþiþi cu
rea voinþã în ortodocºi ai Rusiei ºi ai României, înseamnã a nu vedea
cã Basarabia ºi, mai ales, Transnistria a devenit focarul straºnic al
unui nou rãzboi mondial.
A venit timpul ca ºi la Chiºinãu ºi la Bucureºti, dar mai ales la
Bucureºti, sã se înceteze sã se batã toba rasial-multiculturalã a
fostei internaþionale comuniste ºi sã se purceadã cu toatã
seriozitatea la apãrarea inrteresului naþional. A venit timpul ca
naþionalismul românesc adicã partea de identitate culturalã,
religioasã ºi etnicã a poporului român sã fie integrat armonios cu
celelalte etno-culturi europene. A venit timpul ca Basarabia sã
devinã aceea ce este, scut al civilizaþiei europene în partea ei cea
mai vulnerabilã, de la Marea Neagrã ºi pânã la izvoarele Nistrului.
Andrei Vartic
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la
http://www.doilasuta.ro ***
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
