Tezaur religios românesc din Serbia
Fundatia Europeana Mihai Eminescu din Craiova si Editura Sitech ne-au bucurat recent cu o aparitie editoriala inedita, dar necesara în acelasi timp.
Este vorba de primul volum al colectiei Marile valori ale românilor de pretutindeni, alcatuit din doua parti: Fragmente din istoria românilor, de Eudoxiu Cavaler de Hurmuzaki, în traducerea lui Mihai Eminescu (cu o prefata de acad. Eugen Simion), care ni-l înfatiseaza pe poetul nepereche într-o ipostaza cunoscuta îndeosebi de specialisti, aceea de istoric, si Tezaurul religios românesc din Serbia un inventar al lacaselor de cult, documentelor, obiectelor, înscrisurilor, cam tot ce a apartinut cândva românilor din tara vecina sau au fost faurite de acestia, de a caror soarta nu prea se mai stie mare lucru sau daca se stie, nimeni nu se zbate sa le recupereze. Cel putin pâna în prezent!
Este vorba de primul volum al colectiei Marile valori ale românilor de pretutindeni, alcatuit din doua parti: Fragmente din istoria românilor, de Eudoxiu Cavaler de Hurmuzaki, în traducerea lui Mihai Eminescu (cu o prefata de acad. Eugen Simion), care ni-l înfatiseaza pe poetul nepereche într-o ipostaza cunoscuta îndeosebi de specialisti, aceea de istoric, si Tezaurul religios românesc din Serbia un inventar al lacaselor de cult, documentelor, obiectelor, înscrisurilor, cam tot ce a apartinut cândva românilor din tara vecina sau au fost faurite de acestia, de a caror soarta nu prea se mai stie mare lucru sau daca se stie, nimeni nu se zbate sa le recupereze. Cel putin pâna în prezent!
Eminescu a avut dintotdeauna constiinta vie a necesitatii absolute a cunoasterii istoriei poporului român din întunecatele vremuri pâna în prezentul trait de el însusi asa cum suntem avertizati din introducerea la prima parte. În Caietele sale a lasat numeroase însemnari care dovedesc o buna cunoastere a scolii istorice a universitatilor de la Viena si Berlin.
În caietul 2270, îsi transcrie pentru sine Table sincronice de la anul 448 pâna la 1699 cuprinzând marile evenimente desfasurate în Bizant, Roma, Bulgaria, Serbia, Polonia, Moldova, Tara Româneasca si Ungaria.
Din Eudoxiu Hurmuzaki si-a adunat informatiile istorice privind secolele XIV si XV, traducând primul volum din cele douazeci ce alcatuiesc Istoria românilor, volum care face obiectul primei parti a cartii în referire.
Aflam din Cuvântul Înainte la partea a II-a a cartii (Tezaurul religios românesc din Serbia) ca românii din Serbia, beneficiau, înainte de 1945, de un impresionant patrimoniu religios, aflat astazi în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe, care nu poate fi recuperat pe motiv ca lipseste cadrul legislativ pentru retrocedare. Aceste documente, înscrise, obiecte de cult, lucrari, sunt de o importanta covârsitoare pentru atestarea identitatii comunitatilor românesti din aceasta tara, a apartenentei lor la familia latina si a falsitatii tezelor privind asa-zisa origine slava a membrilor ei.
În caietul 2270, îsi transcrie pentru sine Table sincronice de la anul 448 pâna la 1699 cuprinzând marile evenimente desfasurate în Bizant, Roma, Bulgaria, Serbia, Polonia, Moldova, Tara Româneasca si Ungaria.
Din Eudoxiu Hurmuzaki si-a adunat informatiile istorice privind secolele XIV si XV, traducând primul volum din cele douazeci ce alcatuiesc Istoria românilor, volum care face obiectul primei parti a cartii în referire.
Aflam din Cuvântul Înainte la partea a II-a a cartii (Tezaurul religios românesc din Serbia) ca românii din Serbia, beneficiau, înainte de 1945, de un impresionant patrimoniu religios, aflat astazi în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe, care nu poate fi recuperat pe motiv ca lipseste cadrul legislativ pentru retrocedare. Aceste documente, înscrise, obiecte de cult, lucrari, sunt de o importanta covârsitoare pentru atestarea identitatii comunitatilor românesti din aceasta tara, a apartenentei lor la familia latina si a falsitatii tezelor privind asa-zisa origine slava a membrilor ei.
Vi-o recomandam ca pe o lectura interesanta pentru tot ceea ce înseamna istoria românilor, asa cum a fost ea perceputa si evocata de înalti învatati ai vremurilor si dezvaluita de marele Eminescu, dar si pentru ceea ce înseamna patrimoniu national aflat în mare pericol sa dispara, iar odata cu el si o particica din fiinta noastra nationala.
Cuvântul Înainte la partea
a II-a a cartii, prezentat mai jos, este edificator pentru situatia patrimoniului religios românesc din Serbia si pentru modul în care vecinii nostri se comporta cu românii de aici.
Comunitatea româneasca din Serbia beneficia, înainte de 1945, de peste o suta de lacase de cult (biserici si manastiri), patrimoniu religios care astazi se afla în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe si greu de crezut ca va fi înapoiat vreodata. Statul vecin invoca lipsa cadrului legal pentru retrocedare. Pâna la o asa-zisa reglementare, bisericile românilor se prabusesc, lasate voit în paragina, pentru a nu se mai întoarce la cei ce s-au rugat în ele în limba româna. Daca fratii nostri încearca sa-si construiasca altele, prin puterile lor, sunt sicanati, persecutati, umiliti, de parca dorinta lor de a avea parte de slujba religioasa în limba materna ar fi cel mai mare pacat.
Odata cu ele se pierd si documente, înscrisuri, obiecte de cult, de o importanta covârsitoare pentru atestarea originii românesti a acestei comunitati.
În prezent, în Banatul sârbesc (Voivodina) exista circa 30 de parohii ortodoxe românesti, la vreo 40.000 de suflete, subordonate canonic Episcopiei Române de la Vârset. Sa amintim ca Biserica Ortodoxa Româna i-a acordat rangul de episcopie, autoritatile ecleziastice sârbe considerând ca este multumitoare calitatea de vicariat, primita la 1971 de la puterea comunista.
Paritatea religioasa nu este agreata de prelatii sârbi, poate si de aceea refuza cu obstinatie sa se întâlneasca cu omologii lor din România, pentru ca noi le-am recunoscut Episcopia Sârba de la Timisoara, iar ei nu au de gând sa faca acelasi lucru cu Episcopia Româna de la Vârset.
Si încercarile de a construi un Centru Pastoral si Cultural la Vârset, care sa pastreze neîntinate valorile si traditiile românesti, au fost zadarnicite de Patriarhia sârba si, mai rau, de unii conationali care si-au renegat originea, ca fostul vicar Moise Ianes.
În Timoc, doar Episcopia de la Negotin este pe placul Patriarhului Pavle al Serbiei, caci este condusa de Iustin, un promotor de nadejde al politicii intolerante la adresa ortodocsilor care vor sa se exprime în alta limba decât cea sârba.
Am vrea sa întelegem temerile vecinilor nostri, pentru ca sa stim cum sa ne sfatuim fratii! Oare batrânii, femeile si copiii ce-si alina sufletul sau suferinta în limba materna, într-o biserica de 30 de metri patrati, ca cea de la Malainita, reprezinta asa un mare pericol pentru statul sârb? Sunt ei capabili sa destabilizeze o tara, sa atenteze la integritatea si valorile ei fundamentale, cum au avertizat ziarele sârbe? Caci noi, românii de la nord de Dunare, i-am sfatuit atât: pastrati-va identitatea, cultura, traditiile, limba, biserica, dar fiti, în acelasi timp, cetateni corecti ai statului în care traiti!. E adevarat ca tinerilor din Timoc nu li se permite sa învete limba româna la scoala, iar batrânii se exprima într-un grai rumânesc mai arhaic, dar asta nu înseamna ca n-au priceput rugamintea patriei-mama!
Promitem vecinilor nostri ca ne vom ajuta fratii sa-si pastreze si sa-si cultive limba materna, pentru ca, pe viitor, sa înteleaga bine sfaturile noastre! Îi vom sprijini cu carti, cu burse, cu manifestari, în spirit pur democratic, pentru ca sperantele lor de emancipare sa prinda contur, constientizând ca Serbia e casa lor, iar românii de peste Dunare le sunt rude!
Odata cu ele se pierd si documente, înscrisuri, obiecte de cult, de o importanta covârsitoare pentru atestarea originii românesti a acestei comunitati.
În prezent, în Banatul sârbesc (Voivodina) exista circa 30 de parohii ortodoxe românesti, la vreo 40.000 de suflete, subordonate canonic Episcopiei Române de la Vârset. Sa amintim ca Biserica Ortodoxa Româna i-a acordat rangul de episcopie, autoritatile ecleziastice sârbe considerând ca este multumitoare calitatea de vicariat, primita la 1971 de la puterea comunista.
Paritatea religioasa nu este agreata de prelatii sârbi, poate si de aceea refuza cu obstinatie sa se întâlneasca cu omologii lor din România, pentru ca noi le-am recunoscut Episcopia Sârba de la Timisoara, iar ei nu au de gând sa faca acelasi lucru cu Episcopia Româna de la Vârset.
Si încercarile de a construi un Centru Pastoral si Cultural la Vârset, care sa pastreze neîntinate valorile si traditiile românesti, au fost zadarnicite de Patriarhia sârba si, mai rau, de unii conationali care si-au renegat originea, ca fostul vicar Moise Ianes.
În Timoc, doar Episcopia de la Negotin este pe placul Patriarhului Pavle al Serbiei, caci este condusa de Iustin, un promotor de nadejde al politicii intolerante la adresa ortodocsilor care vor sa se exprime în alta limba decât cea sârba.
Am vrea sa întelegem temerile vecinilor nostri, pentru ca sa stim cum sa ne sfatuim fratii! Oare batrânii, femeile si copiii ce-si alina sufletul sau suferinta în limba materna, într-o biserica de 30 de metri patrati, ca cea de la Malainita, reprezinta asa un mare pericol pentru statul sârb? Sunt ei capabili sa destabilizeze o tara, sa atenteze la integritatea si valorile ei fundamentale, cum au avertizat ziarele sârbe? Caci noi, românii de la nord de Dunare, i-am sfatuit atât: pastrati-va identitatea, cultura, traditiile, limba, biserica, dar fiti, în acelasi timp, cetateni corecti ai statului în care traiti!. E adevarat ca tinerilor din Timoc nu li se permite sa învete limba româna la scoala, iar batrânii se exprima într-un grai rumânesc mai arhaic, dar asta nu înseamna ca n-au priceput rugamintea patriei-mama!
Promitem vecinilor nostri ca ne vom ajuta fratii sa-si pastreze si sa-si cultive limba materna, pentru ca, pe viitor, sa înteleaga bine sfaturile noastre! Îi vom sprijini cu carti, cu burse, cu manifestari, în spirit pur democratic, pentru ca sperantele lor de emancipare sa prinda contur, constientizând ca Serbia e casa lor, iar românii de peste Dunare le sunt rude!
Curând, Uniunea Europeana îsi va deschide portile si pentru Serbia, iar toate nedreptatile savârsite fata de comunitatile etnice vor fi aduse la cunostinta forurilor si opiniei publice internationale si, speram din toata inima, vor fi tratate si îndreptate cum se cuvine. Deja mai multe voci, inclusiv din Parlamentul Europei, s-au facut auzite, ele cerând insistent respectarea drepturilor românilor din Timoc. Belgradul va trebui sa aleaga între a fi
în Europa, avându-si vecinii, daca nu ca prieteni, cel putin ca aliati strategici, si a continua politica ultranationalista, în care intoleranta si ura interetnica sunt ridicate la rang de lege. Indiferent de calea pe care o va alege, guvernul sârb trebuie sa înteleaga ca tara noastra nu va abandona niciodata comunitatile de români din afara granitelor si va sprijini lupta lor pentru recunoasterea drepturilor care sa le permita supravietuirea identitara printre majoritari!
Tezaurul spiritualitatii românesti din Serbia trebuie protejat prin masuri ferme, oricât de mare ar fi opozitia autoritatilor ecleziastice sârbe, daca nu institutiile statului român, macar unele organizatii![Counter]()
Tezaurul spiritualitatii românesti din Serbia trebuie protejat prin masuri ferme, oricât de mare ar fi opozitia autoritatilor ecleziastice sârbe, daca nu institutiile statului român, macar unele organizatii
__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around
http://mail.yahoo.com
__._,_.___
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
| American politics | Dvd region free | Region free dvd player |
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
