|
De acord si cu interpretarile dvs. fata de Musca si Liiceanu,
amuzanta si povestea cu CI-stul :)
Crina Moscovici
----- Original Message -----
Sent: Tuesday, August 15, 2006 2:25
PM
Subject: Rãspuns: {Disarmed}
[romania_eu_list] Gabriel Liiceanu: Talentata doamna Musca sau despre minciuna
in extaz
Cred mai degraba ca asta e doar un
pretext pentru PNL de a scapa de Mona Musca, devenita incomoda.
Iar Liiceanu, lipsit de nuante si
transant face, voit sau nu, jocul politic murdar.
Dovada: dl. Quintus a
demisionat.
Pana la urma toti care am trait
vremile alea suntem patati, mai mult sau mai putin vinovati, ca am semnat cu
stiinta sau nestiinta, ca am turnat sau am (asi)stat spectatori.
Caci cei de pe margine daca puteau
face ceva pentru ca ocupau pozitii si aveau autoritate, dar nu au miscat un
deget, sunt mai de condamnat in opinia mea decat semnarea unui angajament fara
consecinte si victime.
Si acum confesiunea mea, celor
care au rabdare sa citeasca.
Este o poveste traita inainte de '89,
de care "s-au bucurat" 3 din 4 romani, cred.
Personal, "recrutarea" mea ca
informator o tratez acum ca pe o anecdota, desi poate ar fi cazul sa imi pun
probleme grave si sa imi caut dosarul la CNSAS.
Eram asadar in armata cand toti cei ce
trebuia sa intram serviciul de garda (4 ore cu 8) a trebuit sa purtam o
discutie cu CI-stul (ofiterul de contrainformatii).
Conversatia a fost scurta, cam 10-15
minute, si s-a derulat cam asa:
Securistul (amabil): ia te rog
loc
Io (impresionat de atata bunavoita,
stingher, ca doara imi da mana ditamai maiorul!): multumesc
Securistul: urmeaza sa intri in garda,
asta inseamna sa fii de serviciu inclusiv noaptea. Nu ti-e teama
?
Io (bravand): nu mi-e frica! Doar am
batut muntele, cu cortul...
PAUZA,
Ceist-ul se uita in ceea ce parea a fi
un dosar
Securitul: De unde zici ca
esti?
Io (mandru): din Sibiu
Securistul: chiar din oras
?
Io: da, din Hipodrom III
Securistul: aaaah, frumos oras, mi-a
placut mult. Unde vine cartierul asta?
Io: destul de aproape de magazinul
Cedonia, daca stiti
Securistul: ahaaaa,da, stiu!
Securistul: Si zici ca nu ti-e teama
noaptea, de intuneric. Vei face garda la Corpul III, in afara unitatii. Spui
ca e in regula, da ?
Io: Da, nici o problema.
Securistul: Stii, acolo o sa fiti vreo
16-20 numai, izolati. Nu ti-e frica, nu ?
PAUZA
Dar, ce zici, daca auzi ceva, discutii
intre ceilalti, bancuri, stii tu, ma anunti, da? De exemplu, daca sunt
probleme cu ungurii.
PAUZA
Dar nu ma cauti direct si nu ma suni.
Trebuie doar sa imi lasi un bilet in casuta mea postala care e pe cladire,
afara. Asta cand vii de la Corpul III, in unitate. Ce zici?
Io (nesigur): da, daca aud
ceva...
Securistul: ca sa stiu ca e vorba de
tine, cum vrei sa iti zicem? Ce nume sa ai?
Io (temator): nu stiu
Securistul: haide sa iti zicem
"Cedonia". Ti se potriveste. Bine ? Semnezi biletelul cu numele
asta.
Io (sa scap cat mai repede):
bine
Dau sa ma ridic
Securistul: inca un lucru. Aceasta
discutie ramane numai intre noi doi. Nu trebuie sa afle nimeni altcineva. Nici
macar parintii tai! Si nici alti leati din Sibiu. Nimeni! Sa nu ii pui in
pericol!
Io (probabil livid si cu genunchii
taiati): sigur!
Nu imi amintesc daca am semnat sau nu
vreo hartie.
Stiu doar ca imediat dupa mine a
intrat la Ceist un bun si drag coleg de liceu, din Sibiu.
Bineinteles, si el a iesit la fel de
speriat si tacut.
L-am intrebat mai tarziu, in aceeasi
seara, cand eram doar noi doi, care e numele lui de cod.
Apoi am izbucnit in ras amandoi si
l-am bagat in ma-sa pe Ceist.
In loc de
concluzii:
1. N-am scris niciodata vreun biletel
Ceistului, deci nu ma consider colaborator sau turnator.
2. M-am ales si am ramas cu numele
conspirativ "Cedonia", poate cu un dosar la CNSAS (?), dar cu constiinta
curata.
3. Cand m-am imbolnavit in armata,
tratamentul injectabil mi l-a facut sanitarul, un maghiar secui, devenit
prieten ulterior.
4. Armata am facut-o la aviatie,
aeroportul militar Mihail Kogalniceanu, Constanta, iar pe Ceist il chema
"tovarasu' Rosu", daca bine imi amintesc.
Pe aceasta cale "Cedonia" il saluta pe
"devenitul" domn Rosu si il baga inca o data in ma-sa.
Sper sa ma ajutati ca acest mesaj sa
ajunga la dansul, daca mai traieste!
Daca nu, Dumnezeu sa il ierte, are
nevoie de multa iertare, ca a pervertit probabil multe
constiinte.
Iar ca Rosu asta, multi altii !
Inclusiv in Universitati.
Adrian de Toata Minunea
zis Cedonia
Talentata doamna Musca sau despre minciuna in extaz
Gabriel
Liiceanu
Scrisoare deschisa a lui Gabriel Liiceanu catre Mona
Musca
Doamna Mona Musca,
Nu sunt ziarist de meserie, prin asta
intelegand ca nu sunt capabil
sa scriu in ritmul in care se succed
evenimentele, ci numai in acela
pe care mi-l dicteaza o stare de suflet.
Altfel spus, trebuie, ca sa
pot scrie, sa sufar o comotie afectiva.
Trebuie sa ma entuziasmeze
ceva, sa mi se para strigator la cer sau sa
ma scoata rau din
sarite, ca sa pot sa ma asez in fata unei pagini albe,
simtind ca
daca nu o fac risc sa ma sufoc.
Doamna, trebuie sa va
marturisesc ca de cand v-am vazut in emisiunea
lui Cornel Nistorescu si
a lui Adrian Ursu, la Realitatea TV, mi-am
pierdut linistea. Nu stiu
care scriitor rus devenit sovietic a
scris, cu emfaza aceea a sufletului
slav trecut prin romantismul
sovietic: „«Om», ce frumos suna acest
cuvant!". Gorki, parca.
Vazandu-va si ascultandu-va mi-am zis, cu
acreala si disperarea
sufletului romanesc trecut prin 40 de ani de
comunism si prin cei 16
care i-au urmat: „Cata decadere, in fiinta asta
umana!" Am sa
incerc, doamna, in randurile care urmeaza, sa va explic de
ce cred
ca nu mi-a fost dat sa vad in acesti 16 ani ceva mai jalnic
decat
spectacolul pe care mi l-ati oferit d-voastra.
Ati afirmat
ca semnand un angajament cu Securitatea ati facut un
act patriotic si
umanitar. D-voastra erati ingrijorata, acolo, la
facultatea din
Timisoara unde lucrati, de soarta „copiilor" arabi si
v-ati gandit sa-i
feriti de primejdii punandu-va, ca profesoara a
lor, in slujba
Securitatii. V-ati grabit sa invocati aberatia (care
isi face drum prin
mintile oamenilor protejata fiind de o lege) ca
nu ati facut „politie
politica".
Incep prin a va ruga sa nu va mai ascundeti dupa deget
folosind
acest mizerabil tertip. Nu-i demn de d-voastra. Pe asta il
folosesc
securistii, nu d-voastra, doamna. E adevarat, nu ati facut
politie
politica, pentru ca Securitatea toata, cu colaboratorii ei cu
tot,
nu facea politie politica. Ea era politia politica. Toata
Securitatea, de la femeia care spala cu carpa coridoarele MAI-ului
si pana la generalii de Securitate, de la persoana „contactata" fara
angajament, dispusa insa sa „flirteze" cu ofiterul care o vizita, si
pana la „angajatul" cu acte in regula si cu nume de cod (ca
d-
voastra), de la „lucratorul" dinauntrul tarii si cel care spiona,
dinafara ei, „spre binele patriei", cu totii, doamna draga, faceau
sa functioneze sistemul cel mai perfectionat de represiune si de
generare a fricii. Cu totii faceati cu putinta
teroarea.
Securitatea avea, in anii in care i-ati ingrosat d-voastra
randurile
cu marunta d-voastra contributie, un „brand" teribil si bine
consolidat: era, in Romania, institutia crimei, era NKVD-ul in
varianta lui romaneasca, era Gestapo-ul comunist. Cu totii ati
intrat, indiferent de locul pe care-l ocupati in schema, nu in
slujba poporului roman (cum va laudati toti securistii la
televizor), ci a unei mafii organizate statal, instalate la putere
in urma unei ocupatii si indreptate impotriva poporului roman si a
istoriei sale. Cu totii v-ati avut in vedere – dar pe seama
celorlalti – numai pe voi, cu totii ati avut un avantaj sau ati
sperat sa obtineti unul: puterea sau o farama de putere, o „aflare
in carti" cat de mica, un ban, o promovare, o calatorie „afara". Cu
totii, intrand in raza acestei institutii, ati trait mai bine pe
seama noastra si a fricii noastre. Cu totii v-ati simtit mai
importanti, cu totii ati avut un contract murdar facut in spatele
nostru si pe spatele nostru si toti v-ati platit linistea, siguranta
si tupeul cu spaimele, umilinta si nelinistea noastra.
In halul
in care ne aflam acum, nu avem timp de nuante. Nu-mi cereti
sa disting
intre femeia cu carpa de pe coridor, intre d-voastra ca
turnatoare si
generalul Plesita care batea sau care punea la cale
crima. Nu mai jucati
teatrul acela dezgustator, nu mai faceti pe
mironosita si pe ingrijorata
de soarta „copiilor arabi". Stiati prea
bine, semnandu-va angajamentul,
cu cine ati intrat in cardasie. Nu
va mai ascundeti dupa piersic: ati
fost turnatoare, de bunavoie si
nesantajata de nimeni. In fisa d-voastra
didactica nu intra si
angajamentul cu Securitatea. Aveati colegi si
colege, cu aceeasi
meserie, care nu au facut asta. Ati turnat pentru o
farama de putere
sau pentru a fi avansata (in fond stiti d-voastra mai
bine de ce),
dar in nici un caz pentru a impiedica izbucnirea razboiului
dintre
Iran si Irak in anii '70, cum ne-ati sugerat tuturor la
televizor,
luandu-ne de cretini si facandu-va de ras.
Al doilea
lucru. In toti acesti ani, ocupand tot felul de functii
publice, ati dat
declaratii pe proprie raspundere referitoare la
relatiile d-voastra cu
Securitatea. N-ati pomenit niciodata de
angajament. (Dar nu pentru ca
l-ati socotit irelevant sau ca pe
un „act patriotic", trecut, cu
modestie, sub tacere, ci pentru ca v-
ati bazat pe faptul ca va ramane in
veci „secretizat".) Ati calcat
in felul asta o lege, v-ati asumat o
raspundere penala, i-ati mintit
pe toti alegatorii. (Nu reincepeti
basmul cu „politia politica"!) V-
ati facut, din toate punctele de
vedere, un calcul gresit. De fapt,
nedivulgandu-va singura, ati
ratat sa urcati pe suprema treapta de
moralitate la care poate accede
azi un roman: sa spuna de bunavoie
si in gura mare ca a fost turnator.
Atunci ne-am fi induiosat cu
totii, v-am fi gasit toate scuzele din
lume, ati fi devenit, ce
mai!, un adevarat erou moral. Asa, ati ramas o
biata mincinoasa
care, banuiesc, urmeaza sa raspunda penal pentru
minciuna sa.
Al treilea lucru. Minciuna d-voastra are o calitate cu
totul aparte
si de-asta va spuneam ca in anii astia nu am vazut ceva mai
jalnic.
De ce? Pentru ca ati pitit-o, minciuna asta lata cat toata
Romania,
sub masca clamarii adevarului, sub masca sinceritatii fara
limite, a
transparentei, cum se zice acum. Atat de suav v-ati modulat
vocea in
toti anii acestia, din fiecare porisor al fiintei d-voastra
tasnea
atata cinste, ah!, atata puritate, ah!, atata sete de dreptate
(ce
sa mai spun de frumusetea morala!), incat asteptam cu totii, de la o
clipa la alta, sa vedem cum incep sa va creasca aripi de inger.
Intelegeti-ma bine. Pe comunisti, doar prostii si ticalosii ii
credeau. La fel pe Iliescu, pe Nastase, pe Vadim si pe oamenii lor.
Doar prostii sau ticalosii nu ii vad ca mint de cum deschid gura. La
d-voastra insa este altfel. D-voastra plangeti de emotie cand
reusiti sa faceti sa treaca in Parlament o lege pentru binele
poporului roman. D-voastra aveti privirea calda, nu ochii mici si
vicleni ca altii. Radeti frumos, nu ranjiti. Pe d-voastra v-au
crezut si desteptii. Ne-ati fraierit pe toti. Sau aproape pe toti.
In ce ma priveste, inca de-acum un an v-am socotit ca fiind „omul
care minte cu cea mai mare sinceritate". Pe-atunci credeam insa,
nestiind ce stiu azi si, mai ales, neapucand sa va vad cum v-am
vazut recent la televizor, ca la d-voastra minciuna e o trasatura
psihologica, un tic, o proasta asimilare a notiunii de diplomatie in
politica, dar nu suprema trasatura de caracter.
Problema nu e
insa ca ne-ati fraierit. Doina Cornea spunea despre
Iliescu in 1990 „ca
a tras un glont moral in pieptul tinerilor din
Romania". D-voastra n-ati
tras un glont. D-voastra ati tras cu
bazuca. Ati jucat tare. Ati
confiscat toata rezerva de moralitate a
limbajului, a gesturilor, a
mimicii. Si ati facut-o praf. Imbracand
mantia puritatii pe cea mai mare
scena a tarii, cea politica, ati
facut praf si puritatea, si politica.
Vedeti, scena politica romaneasca avusese aproape de toate. Avusese
un presedinte care, pentru a-si mentine puterea, pusese o parte a
poporului s-o snopeasca in bataie pe alta. Apoi ceruse consens
national. Avusese un prim-ministru beat de putere, cu vocatie certa
de mafiot de clasa si gata in orice clipa sa puna de-o dictatura in
Romania. Avusese clovni, psihopati, batausi de meserie, vanzatori de
un „bilet in plus" la cinema Patria, bisnitari de rand, primari care
vopseau trotuarele in albastru, altii care pictau tricolorul pe
banci si pe pahare, avusese si avea securisti cu carul (s-ar parea
ca fara aceasta „acreditare" nici n-ai ce cauta pe scena politica de
la noi).
Si totusi, scenei politice romanesti ii lipsea ceva:
minciuna in
extaz. Ceva asa, cum sa spun?, care sa-ti rupa sufletul,
ceva care
sa te faca sa zici „In sfarsit, iata omul!" sau „Tot femeia
pana la
urma!", ceva care sa te faca sa iesi afara si sa zambesti,
fericit,
la soare si sa zici ca uite ca s-a-nseninat si a aparut iar o
raza
de speranta si-a aparut cineva care se bucura de incredere la
romani
ca Biserica si Armata. Si acest cineva de care puteai sa zici
toate
astea, care, cand vorbea, ii curgea din gura cand lapte, cand
miere,
ne-a tras pe toti in piept! Romanii sunt de-acum, datorita
d-
voastra, mai subrezi sufleteste. Si si mai multi tineri vor pleca
din Romania scuipand in urma lor, din cauza d-voastra. Vorba unui
prieten: macar daca va angajati sa promovati o lege a transportului.
Dar sa va luptati pentru o lege a lustratiei, adica a purificarii, a
curatirii unui loc impur, o lege care ar fi trebuit sa inceapa chiar
cu d-voastra!
In 30 decembrie 1989 am scris un text care se
numea Apel catre
lichele. In el va ceream un singur lucru: sa stati o
vreme deoparte.
Sa ne lasati sa ne tragem putin sufletul. Sa ne revenim
putin. Ma
tot intreb de-atunci: ce naiba „va mana in lupta"? De ce
tineti
mortis sa contribuiti, cu mizeria voastra morala, la
insanatosirea
noastra sufleteasca? De ce veniti, cu zestrea d-voastra
urat
mirositoare, sa ne tot propuneti buchete de trandafiri? Care,
pentru
ca le tineti d-voastra in mana, put. Put, put, put! De fapt asta
ati
facut: ati facut sa ne puta totul. In curand, de cate ori am sa
deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai
cred.
Un alt prieten, vazand „comotia afectiva" pe care am suferit-o
din
cauza d-voastra, m-a luat cu binisorul. Gandeste-te o clipa, mi-a
spus. Pe infrangerea ei triumfa altii si mai rai decat ea. Nu vezi
ca cel care ameninta ca o s-o dea afara din PNL ca fosta
colaboratoare a Securitatii e unul cu un dosar de turnator de trei
ori mai gros decat ea? Pe tine sa te intreb, apoi, ce cauta acolo
poetul care intervenea din cand in cand in emisiunea lui Nistorescu
pe post de instanta civica morala? Tocmai el?
Ce teorie!, mi-am
zis. Pentru ca exista talhari si mai mari pe lume,
haide sa pornim la
drum catre o transfigurare a Romaniei cu talharii
mai mici. Pentru ca
Romania – asta este o fatalitate, nu-i asa? – nu
poate fi condusa decat
de tot felul de cazaturi.
Dar cu d-voastra nici macar nu cred ca
este asa. D-voastra nici
macar nu sunteti unul „mai mic", unul „de mana
a doua". Eu cred,
doamna Musca, in potentialul d-voastra. Il mai tineti
minte
pe „talentatul domn Ripley", personajul unor faimoase thriller-uri
ale Patriciei Highsmith? Este criminalul perfect pentru ca nimeni
nu-
l poate banui. Este cumsecadenia personificata. Este dragut, saritor
si cald. Crimele lui se nasc, nestingherite, in spatele acestei
masti.
Pe mine ma trec fiorii gandindu-ma la momentul in care o
sa ajungeti
sef de partid, prim-ministru sau presedinte. Pentru ca,
desigur, nu
o sa demisionati. Nimeni, in Romania, se stie, nu poate fi
definitiv
compromis. Nici daca e prins, ca d-voastra, asupra faptului.
Veti
aparea la televizor cand demna si indignata, cand plangand,
transpirand, explicand. Iar poporul o sa va ierte ca l-ati mintit
putin si o sa va aleaga iar. Nu ma indoiesc ca talentul d-voastra
are in fata o lunga perioada de inflorire. Ce ne-ati aratat e doar
inceputul.
--
This message has been scanned for
viruses and
dangerous content by MailScanner, and is
believed to be clean.
--
This message has been
scanned for viruses and
dangerous content by MailScanner, and is
believed to be clean.
__._,_.___
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
![]()
YAHOO! GROUPS LINKS
__,_._,___
|
