>Când în anul 1038 regele Stefan al Ungariei, zis Cel Sfânt, a >îmbratisat crestinismul.,
Incorect. In 1038 (pe 15 Aug), Vajk, adica Stefan cel Sfant, isi dadea obstescul sfarsit. (Fu botezat de doua ori: o data ortodox, a doua oara catolic. Nascut probabil in 975.) >iar câtiva ani mai târziu (dupa schismul din 1054) si-a umplut >tara de preoti si calugari catolici, de biserici, Nu el: el era mort. Dupa 1054 (pana pe la 1301/1308) fura alti regi: Andrei I, Béla I, Solomon, Géza I, László cel Sfant, Coloman Carturarul, Stefan II, Béla II cel Orb, Géza II, Stefan III, László II, Stefan IV, Béla III, Imre (Emmerich), László III, Andrei II (cel care dadu privilegii Sasilor), Béla IV (contemporan cu Litovoi, Bãrbat, Ioan, Fãrca$, Seneslau), Stefan V, László IV Cumanul (fiul lui Béla IV, contemporan cu "Radu Negru" si Tocomerius Bassaraba, bunicul lui Basarab I), Andrei III (ultimul arpadian, dupa care pe tron $ed un membru al dinastiei cehe Pr^emysl, un membru al dinastiei bavareze von Wittelsbach, apoi cativa reprezentanti ai casei d'Anjou, ramura neapolitana, incepand cu Carol Robert care fu infrant de Basarab I). >de manasti si de episcopate papistase, fireste ca a încercat >în toate chipurile ca vechile asezari românesti din Ardeal >si din Oltenia (voevodate, banate, cnezate) sa fie convertite >si ele de catolicism. A propos: Nicolaus Olahus, ruda lui Ioan de Hunedoara si Matei Corvin, deci avand si el ascendentza romaneasca (de altfel se vede si din porecla Olahus), fu primatul Ungariei (seful Bisericii Romano-Catolice a Ungariei). >Ceeace însa n-a izbutit ungurul sa faca atunci, a fost înfaptuit >de un român, cam doua veacuri mai târziu si anume în anul 1204 >de catre Ion Assan[1] Împaratul Româno-Bulgarilor. Probabilitate f. mare ca fratii Asanesti sa fi fost nu Români la origine, ci... Cumani. >Acest om care prin neasamuita lui energie a stiut sa scuture >de lanturile bizantine atât populatia bulgareasca cât si a cea româneasca din întinsele sale domenii, care s-a priceput, întru înfatuirea planurilor sale, sa capete si sprijinul Românilor >de dincolo de Dunare (Vlahii din Muntenia si Brodnicii din >Moldova) Dupa toate probabilitatile Brodnicii erau Cumani, cu centrul adiministrativ Vrancea (unde Vaticanul s'a ingrijit sa faca un "episcopat de Milcovia"), care dispar definitiv din izvoa- rele istorice cu denumirea asta de indata ce Cumanii, fugind de Mongoli, capata... azil politic in Ungaria, stabilindu-se preponderent in Sudul Campiei Tisei (unde provincia se cheama, pe ungureste, si azi "Cumania" (Kunság), iar toponimia con- tine frecvent particula Kun care pe ungureste inseamna "Cuman"). >Când 40 de ani mai târziu, în 1241, Jon Assan al II-lea, fiul >lui Assan, s-a lepadat de biserica romana, pentru scopuri >politice de altfel anloage caci Bizantul cazuse în mâinile >cruciatilor formând acum Imperiul Latin din Orient Pai cazuse tocmai in 1204, ceea ce s'ar fi cuvenit mentionat in paragraful anterior celui ce incepe cu "Cand 40 de ani...". (Cruciatii, in loc sa-si continue drumul sa-si faca cruciada in Tzara Sfanta, tabarira peste constantinopolitani si-i fa- cura zob si-i mai si jefuira. Venetzia are si azi in Piata Sf. Marcu cate ceva din prada de razboi. :-)) >si lui Jon Assan îi trebuia deci un nou sprijin împotriva >vesnicului dusman bizantin, pe care l-a aflat în alianta ce a >încheiat cu Împaratul din Niceea, ortodox când deci în anul 1241 >Imperiul Româno-Bulgar s-a lepadat de Papa, acesta, vazânu-si >straduirile zadarnicite, se adresa regelui Ungariei pentru a-l >indupleca de a face o expeditie împotriva necredinciosilor Români si >Bulgari si de a-i duce din nou, cu sila, la catolicism. Bela al >IV-lea, întru împlinirea mandatului sau, se pregatea tocmai de a >calca teritoriul lui Assan, când se întâmpla evenimentul repercutor >în veacuri al navalirii Tatarilor. Din învalmaseala care a avut loc >atunci, a rezultat si desfacerea Imperiului Româno-Bulgar. Ce "invalmaseala"? I-a batut armata generalului Batu de le-a sunat apa in cap. La toti. Mongolii (nu "Tatarii": Tatarii erau popor de limba turca subordonat Mongolilor) avura oaste mai puternica si sistem de lupta, logistica si toate cele mai bine puse la punct decat orice erau in stare sa puie pe campul de lupta europenii dintre principatele ucrainene si rusesti pana la Londra! Asta s'a intamplat. Colac peste pupaza, regiunile est-europene, intre care si Bulgaria, erau dominate de resturile princiar-militare cumane (care avura mare trecere si in regatul Ungaria pana in 1290 cand muri Ladislau "Cumanul", care era protectorul Cumanilor, intrucat maica-sa fusese printzesa cumana; abia pe urma a plecat o parte din cumanime spre spatiul nord-pontic sa se topeasca in masa turcica a populatiei viitoarei Hoarde de Aur si mai apoi a Hanatului Crimeii; unii vor fi avut descendentzi in veacurile viitoare prin... evreimea a$kenaza, fie printre talmudici, fie printre caraitzi). >iar Românii, dincolo de Dunare, pentru a rezista >împotriva Tatarilor, au fost nevoiti sa ceara >sprijnul Regelui Ungariei, supunându-se lui. Si aici istoria Romanilor fu totusi altfel decat ne e cantata romantzat prin scoli si de scriitorime: invazia mongola a fost o sansa formidabila pentru romanimea nord-dunareana. Tocmai din cauza ramanerii pe pozitie a *hãni$orilor* marginali, cum fu in anii de dupa marea invazie hanisorul Nogay din Ucraina, slabi puterea expansionista a ambitiosilor regi unguri (ce aveau in plus mandat... apostolic din partea Vaticanului ca sa raspandeasca crestinismul catolic pana la marginea geografiei). Asa putura rasufla cnezatele si voievodatele romanesti, de prinsera suficient cheag (mai ales dupa ce nu putin element romanesc din Ardeal si Maramu s'a refugiat peste munti), incat 60-80 de ani mai tarziu in Tzara Romaneasca si Moldova se cristalizau formatiuni statale romanesti suficient de musculoase, incat sa se "obrazniceasca" cu "el maximo leader" feudal al Ungariei, care era sef ierarhic si peste "marcile" situate de-a lungul arcului carpatic pe partea cealalta a lui. Altminteri, Ungaria ar fi papat cu fulgi cu tot ceea ce exista in cele doua "printzipaturi" noi, iar laptarul azi la Bucale ar da binetze in zori "jó reggelt kivánok" si nu "'neaaatzaaa". NB: inca decenii mai tarziu, in sec. 14, fortza $efa in Cetatea Alba (Ak Kerman) fu... Ungaria. Go, figure. >In Oltenia domnea Lytuon (sau Litovoi), iar in >Muntenia (Tara Româneasca, Terra Blacorum) domnea >voevodul Seneslau. Ce nume "romanesti": Litovoi si Seneslav! Noroc ca Litovoi a avut un frate (ce i-a urmat in functia de "waywoda") pe nume Bãrbat, ca sa putem avansa totusi ipoteza ca se vor fi vlãhizat. Dar cnezii Ioan si Farca$? Farca$ inseamna pe ungureste "Lupu". Vâlcea vine deci dupa toate probabili- tatile de la vlk "lup" (in cateva limbi slave; pe sarbeste varianta vuk). >nu s-a[u] putut constata urme >Au trecut puhoiuri de navalitori puhoaie! >au stat o vreme, au venit altii peste ei, care la rândul >lor au fost iar alungati de altii noi veniti. nou veniti! >streine aha: de pe vremea cand era in vigoare si spellingul strein :-) >ni arata tara Moldovei locuita de români ni pt. ne e tipic la moldoveni :-) >Românii din partilr acestea purtau, cel putin printre >streini, numele de Brodnici la sud (de la slavonul brod=vad, >oameni de pe vaduri, caci locuiau pe margini de râuri) Nu-i sigur ca Brodnicii erau Romani si nu Cumani. >si de Bolohoveni la nord (dela boloh, vloh, vlah). Aiasta iesti alta$iava. :-) >Acesti Bolohovenu aveau cnejii lor si erau asezati între Prut >si Nistru, întinzâdu-se mai mult dincolo de acest râu, spre >nord, dar având ramificatiile lor înspre sud si vest, pâna în >muntii Carpati. Peste ei, ca si peste toata lumea, s-au >napustit Tatarii în anul 1241 Invazia mongola a ostilor conduse de Kadan si Buri n'avura nici o intampinare significanta in Moldova (de unde fortza militara cumana isi luase talpasita si nu se oprise pana la Tisa, cu hanul cel mare, Kuthen/Kotian cu tot). Prin partile noastre oarece semnificatie avu d'abia rezistentza Bürgerilor din Bistritza-Nasaud, cu prima cetate luata de unitati militare mongole la Rodna. Mongoli intrara ca in unt prin tot Ardealul, trecand Carpatii prin mai multe pasuri, din Bucovina pana prin Barsa. Zona Barsa, Fagaras, secuime si Vrancea-Buzau nu-i mai avea strajeri pe cava- lerii teutoni, pt. ca regele ungur Andrei II ii daduse afara din tzara in 1225 (ca Nemtii incepura sa-si faca de cap, era riscul crearii de stat in stat :-)). Nu le-a trebuit mult timp sa treaca prin foc, sabie si genocid ce au intalnit in drum si pana sa faca jonctiunea cu armatele ce traver- sara Sudul Poloniei, de se intalnira in Ungaria unde batura floarea cavalerilor catolici adunati sub steagurile lui Béla IV, pe râuletzul $ajó. Regele fu nevoit sa fuga mancand pamantul si sa se refugieze pe insula Krk (Rab) din Adriatica. Noroc mare pe toata crestinatatea est- europeana (papistasa si ortodoxa deopotriva) ca Mongolii facura subit calea intoarsa, pentru ca olacarii le adusera stirea mortii hanului cel mare, Öghedei (prilej de fiori de bucurie pt. rubedenia sa, Batu :-)). Vezi inter alia "Carmen miserabile" de calugarul italian Rogerius stabilit la Oradea, care reusi sa scape de taisul iataganului refugiindu-se la tzara in Bihor. Vezi inter alia si "Romanii si Hoarda de Aur" scrisa de istoricul exilat Alexandru Gontza (presupun ca fu retiparita in RO dupa lovirutzie). >reccrutati mai cu coie si mai cu sila Asta da umor involuntar! :-D >Stema Moldovei, un cap de bour, era vechea stema a >voevozilor de Maramures. Totodata a ducatului Mecklenburg de la Baltica (vecin cu Pomerania, care-i azi in Polonia) si, culmea, pe tricolor ca al nostru (doar ca r-g-a is pe orizontala): http://www.unitedflags.com/images/flaggen_einzelansicht317x190/mecklenburg.jpg http://www.flaggen.org/images/products/Flaggen-075.jpg http://www.buddel.de/bs/fl_meck.jpg >pentru a fi adoptat de catre noi it hurts "de catre noi" in loc de "de noi". >Si acum[,] ca principatele erau înjghebate si ca u mai erau >ordine de primit dela Buda sau de la Roma, credinta >stramoseasca putea înflori în toata pravoslavnicia ei. Mare scofala slavonizarea asta (nici macar "dreptmaritoare" nu puturam si nu putem zice prea a noastra mult e dulce si frumoasa, ay-ay-ay :)). >Însa, aici voiam sa ajungem, aceasta floare a ortodoxismului >a crescut printre spini, care nu odata erau s-o înabuse. >Precum am aratat, ceeace ceea ce! (iar daca-i text ante-1954, atunci "s'o" si "înnãbuse") g
