Stimate domnule Antonio Momoc,
Citesc si inteleg definitiile pe care le dati dar ce facem cu calitatea de
cetatean in statul de drept ?
Vedeti domnia voastra , traim in context istoric si in consecinta relatiile
intre biserica si laic si definitiile care se potriveau probabil in feudalism
nu au valoare legala intr-un stat constitutional de drept.
Vasile Bouleanu .
antoniomomoc <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Am citit opinia domnului Horatiu Pepine. As extrage pentru discutie
urmatorul pasaj, fara a uita insa contextul intregului articol:
"...Din laicitatea statului nu decurge automat eliminarea
simbolurilor religioase din viata publica. Ce inseamna laic? Initial
a desemnat pe un crestin care nu este nici preot si nici calugar.
Ulterior, prin extensie, a desemnat orice persoana care nu se
incadreaza intr-o viata reglementata religios, cuprinzind in
realitate majoritatea oamenilor din societatile democratice
cunoscute. In ordine istorica, laicitatea presupune de fapt o
deschidere, crearea unui spatiu in care rigorile unei credinte, ca
si ignorarea acestora, coexista. Laicitatea este, asadar, un loc al
contradictiilor pe care spiritul democratic le face apte de
coabitare." (Pepine, Cotidianul, 27.11.06)
In esenta, autorul ridicand problema laicitatii pune semn de
egalitate intre laicizare si procesul consolidarii spatiului public
in societatile occidentale democratice, ca spatiu autonom de
gandire, neutru din punct de vedere religios, la care cetatenii pot
participa in mod egal cata vreme nu isi afecteaza reciproc
drepturile.
Procesul nu a fost oriunde la fel si nu a fost insotit ca in
Occident (in special in Franta, vezi "Legea de separare a statului
de Biserica catolica" din 1905) de separarea categorica a statului
(salariile preotilor nu mai sunt decat in cateva exceptii regionale
platite de stat, din bani publici), definit ca spatiu public al
tutoror cetatenilor, de spatiul privat al unei confesiuni anume (o
Biserica sau alta).
De fapt cu cat mergi mai la est, cu atat conflictul dintre stat si
putere religioasa (biserica majoritara) cunoaste forme variate de la
sprijin si colaborare intre puterea laica si cea religioasa pana la
suprapunere. Daca in occident principii locali medievali au intrat
in conflict deschis cu papalitatea, in spatiul arab si asiatic
preotii si azi sunt cei care continua sa detina puterea politica (in
statele teocratice). In rasarit si in special in anumite state
islamice, spatiul religios si spatiul politic (asa numit public) se
suprapun in asa fel incat apartenenta la comunitatea credinciosilor
precizeaza imediat si apartenenþa politica, iar autonomizarea
gandirii politice, a spatiului public in raport cu cel privat
religios este aproape imposibila gratie procesului de socializare.
Din acest punct de vedere, inteleg o societate traditionala in care
spatiul public abia se consolideaza, unde statul si institutiile
sale abia daca exista si functioneaza schiop si doar prin
interventii private, unde toleranta si respectul fata de minoritati
sunt greu de acceptat de catre majoritate.
Pe cale de consecinta: minoritatea celor ca mine, care nu doresc
icoane in spatiul public romanesc, deci nici in institutia publica a
scolii, nu exclude nici cealalta solutie care poate aparea ca urmare
directa a dialogului: Acolo, in scolile unde minoritatile
religioase, agnostice sau atee nu sunt deranjate de aceste
simboluri, semne religioase si cu conditia sa fie intrebate despre
asta, ele pot decide ca icoanele sa ramana pe pereti. Evident din
acest unghi decizia CNCD e arbitrara. Si in legatura cu aceasta
trebuia initiata o dezbatere publica, asa cum zicea si domnul Pepine.
--- In [EMAIL PROTECTED], "ioanbujor" <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
>
> "Faptul ca n-ati auzit de mine mi se pare impardonabil."
>
> sper ca glumiti; incalte, referintele pe google sunt subtirele si
nu-i
> putem obliga pe toti sa va urmareasca aparitiile in spatiul
public; in
> al doilea rand, cred ca "punerile la punct" trebuie sa fie
punctuale,
> intrucat lipsa de instructie academica in domeniul stiintei
politicii
> nu-l face pe un individ mai putin indreptatit sa participe
la "viata
> civica"; eu incerc sa-mi prezint limpede limitele de
> expertiza/informare si sa implic un volum cat mai mic
de "cunostinte
> specializate".
>
> in alta ordine de idei, daca ati citit materialul d-lui Pepine din
> Cotidianul de luni, as fi curios sa stiu care va e parerea fata de
> argumentele din acel articol
>
