Sextil Puscariu despre "patria primitiva a românilor" (LR I, p. 251ff):
"Asemanarile mari intre cele patru dialecte române au facut pe multi sa creada ca limba straromâna era unitara, iar aceasta unitatepresupusa i-a facut sa admita o _patrie primitiva_, redusa ca intindere, din care poporul roman ar fi roit apoi in toate partile, ca albinele dintr-un stup. [...] Aceasta imagine se po- triveste la unele popoare, bunaoara la latini, a caror limba s-a raspandit dintr-o provincie mica -- Latium -- asupra Italiei iintregi si a cucerit apoi marele imperiu. [...] Straromânii n-au fost cuceritori. Ei erau supravietuitorii acelor romani din sud-estul european care nu pierisera in razboaiele cu barbarii navalitori si nu s-au desnationalizat in masele popoarelor tinere asezate in aceste regiuni. Patria lor primitiva -- pana la proba contrara -- trebuie cautata pe amandoua malurile Dunarii si a afluentilor ei, intre Marea Adriatica si Marea Neagra, pe unde populatia de limba latina forma o retea mai deasa sau mai rara, in diferite epoci. Cei ce cauta "leaganul" sau "vetrele" poporului român intr-o regiune mica, pleaca sau de la imaginea nepotrivita a piramidei, sau de la parerea gresita despre unitatea lingvistica a stra- românilor. [...] Sunt popoare care locuiesc tari uriase -- cum e poporul rusesc -- cu o limba aproape omogena [...]. Nici inaltimea muntilor Urali, nici latimea raului Volga nu impiedica pe rusul din Siberia sa se inteleaga fara greutate cu cel de la Moscova. D i s t a n t e l e, precum am spus, nu erau la un popor atat de putin diferentiat din punct de vedere social si in continua mobilitate, ca al nostru, o piedica pentru ca inovatiile de limba sa se propage si pentru ca graiul sa fie mereu nivelat. Ca romanii au locuit un teritoriu extins, care in sud se intindea pana unde creste *smochinul* si *castanul*, incalecand Dunarea, al carei *tarm* era intr-o vreme "hotar" de tara, si se intindea in regiunile cu terenuri petrolifere si bai de aur din Carpatii unde pasteau turmele de *bouri* am aratat mai inainte (& 109) [*]. [...] M. Friedwagner crede -- de acord cu Tomaschek, Jirecek si Weigand -- ca "vatra" din care a iradiat limba româna era in Dacia nova, punctul de unire al Moesiei inferioare si superioare si al Dardaniei, unde o viata romana mai era posibila in veacul al VI-lea d. Hr. si unde puteau patrunde in romaneste elemente vechi albaneze. Cum se face insa -- ne intrebam cu drept cuvant -- ca in aceasta regiune nici un nume topic latin nu s-a pastrat cu fonetismul român? Daca Dacia nova, cu centrum metropolitan de la Scupi, ar fi fost celula din care sa rasara un nou popor romanic, atunci noi n-am purta -- precum a observat cu drept cuvant V. Parvan (Contributii epigrafice, p. 92) -- numele vag si nelegat de nici o notiune geografica de *români*, ci ne-am numi cu un cuvant derivat de la Moesia, Dacia (Aureliana) sau Dardania, precum fratii nostri din apus se numesc italieni, spanioli sau francezi. [...] Se pare deci, ca patria primitiva a românilor era pe un teritoriu intins, de-a dreapta si de-a stanga Dunarii. [...]" -- [*] pastrarea anumitor termeni latini cu sau fara evolutie semantica (pacura < picula, bour < bubalus, aur < aurum, tarm < termen) este adusa ca argument in favoarea unei prezente la nord de Dunare, in arealul corespunzand dialectului DR; de asemenea, prezenta in limba a numelor latine de arbori intalniti la sud de Dunare arata prezenta straromânilor in aceasta regiune.
