Daca discutam despre UE si Germania, am decis sa va fac accesibile cateva insemnari ale mele, rezultate ale unei vizite la Munich, un text care a fost postat pe Mediu la Sun, 2 Oct 2005 08:33:41 -0700 (PDT), deci cu peste un an in urma.
Diferite fatete ale Munchenului cu cine trebuie sa ne concuram in UE? Capitala Bavariei, Munchen, 30 septembrie 2005. Oktoberfest 2005, se sarbatoreste venirea toamnei. Parada a formatiilor folclorice, o parada a mancarurilor, muzicii si berii, distractie lejera. O atmosfera placuta, soare puternic penetrand printre norii imprastiati pe cerul albastru-azuriu. Din start remarci inscriptia Oktoberfest 2005 pe tricouri, basti si hanorace sau caciuli tuguiate ca din desene animate, caciuli pe care la noi nimeni nu le-ar purta macar o secunda. Strazile sunt pline de oameni, de toate culorile; pe langa majoritar mai recii germani, interesanta este atmosfera cu multi oameni veseli care se distreaza fara menajamente, dar in limita rezonabilului. Carnati prajiti si bere in nenumarate variante, si in cantitati frecvent duse pana la limita. Trompetisti in haine traditionale bavareze si chelnerite cu silicoane uriase, ducand tavi pline de nenumarate halbe de bere. Dealtfel, berea bavareza este de o diversitate uriasa, anual sunt 4 festivaluri de bere, beraritul fiind cea mai importanta industrie din Munchen. Acum, la Oktoberfest traim o atmosfera plina de viata exaltanta, adusa mai ales de atatia italieni, spanioli, americani si alte natii mai destinse si mai pline de dorinta de a se descatusa din rigorile formalismului, a etichetei si a mimicii fetei inghetate. Dealtfel, Oktoberfest are o traditie incredibil de lunga, primul astfel de eveniment fiind organizat la data de 12 octombrie 1810, in urma cu aproape 200 de ani: am vazut in vitrine fotografii uriase de la aceste evenimente, editia 1900, 1935, 1950 etc, toate aratand evolutia fenomenului. Acum, Oktoberfest se intinde pe doua saptamani, totdeauna se termina in prima duminica a lunii Octombrie, si este probabil principala atractie a Munchenului. Pe langa germana cred ca azi am auzit toate limbile Pamantului cu exceptia romanei (daca nu pun in calcul Dragostea din tei de pe o terasa din zona centrala). Munchen este cel de-al treilea oras al Germaniei ca populatie, dupa Berlin si Hamburg, avand cca 1,4 milioane de locuitori, deci nici jumatate cat Bucurestiul. Dar, conform Mercer HR Consulting, in 2005 este al 5-lea oras din lume, ca standard de viata! Asa cum prin Bucuresti sunt vacile din CowParade, Munchen este plin de lei de acelasi tip, colorati, cu inscriptii hazlii etc. Poate ca nu este chiar din hazard vaca aceea la Bucuresti si leul acesta in Munchen, poate ca are ceva incarcatura simbolica. O vaca care paste iarba si se balega pe propriile-i picioare si poate fi exploatata cum se doreste, si un leu pradator caruia nu-i rezista multe. Cand compari Munchenul cu Bucurestiul, un oras cu o capitala a unui alt stat european, diferenta este incredibila. Nici nu-mi pot imagina ce ar trebui sa facem ca sa fim intr-o categorie cat de cat asemanatoare (daca vorbim de standarde europene). Se zice ca economia germana are mari probleme poate, dar aici nu se vede nici un pic. Cand vezi ca nicaieri nu gasesti locuri de parcare din cauza limuzinelor stralucitoare, cand vezi cum sunt imbracati oamenii in general (nu trebuie sa te uiti doar la tipe :), cand vezi consumatia si toate localurile pline, ei, ei, ce mult si-ar dori Romania sa fie intr-o asemenea criza. Dealtfel, un neamt din Hanovra, entomolog, Dr. Reich, imi povestea cum ca vesticii cred ca integrarea est-germanilor este cauza crizei economice, ca nu mai pot finanta miliardele nenumarate de Euro cu care este pompat permanent estul, iar rezultatele nu sunt atat de vizibile pe cat se credea ca vor fi. Discutam cum situatia economica a UE nu arata prea bine si ca daca lor le este atat de greu sa ridice estul Germaniei, nu prea se vede cine va finanta ridicarea Romaniei din starea in care se afla Dar revenind, daca te gandesti ce insemna bunastarea asta a Munchenului, cata energie se cheltuieste pentru asta, cata poluare fac nenumaratele avioane care sosesc si pleaca de la aeroportul Franz Josef Strauss situat penibil de departe de oras; daca vezi autostrazile cu 4 plus 1 benzi pe o singura directie de mers, pare incredibil ca pana si astea se blocheaza de la atatea masini. Cat se poate intinde coarda cu dezvoltarea asta economica? Numarul de masini creste, apoi trebuie mai multe autostrazi, la care numarul de masini poate sa creasca in continuare, dar pana cand? Cata poluare produce un asemenea oras, chiar si daca ar utiliza cea mai perfecta tehnologie si cea mai bunavoitoare reciclare, pentru a atinge asemenea standarde de bunastare materiala? Cate resurse absoarbe din imprejurimile sale sau de la distante uriase in lumea noastra globalizata? Este evident ca in tot contextul acesta, dezvoltarea durabila este o gluma proasta, o chestiune teoretica care nu are nici o treaba cu realitatea reprezentata de cresterea momentana a bunastarii materiale, oricare ar fi consecintele ei. Totodata, daca te uiti la cate carti despre natura se publica in germana, de la coleoptere cavernicole din Brazilia la lacuri Nepaleze si ciuperci din Madagascar, ti se taie rasuflarea. Se poate tine pasul cu astia, la nivel de concurenta intre popoare, daca te gandesti ce fundamente are cultura germana si la ce stadiu de om-maimuta este nivelul din Romania? Daca te gandesti ca pe o piata comuna europeana, o sa trebuiasca sa ne punem cu asemenea oameni cu mari Mercedesuri si cu o traditie in a cunoaste, bine informati, calatoriti prin toata lumea, unsi cu toate alifiile, si care stiu ca business este business si nu Caritas (nu in sensul deturnat al afacerii piramidale de la Cluj). Sentimentul este ca astia sunt de 1.000 de ori mai tari sacali decat noi, ei stiu ca pielea fina se mentine cu cheltuiala, iar banii trebuie sa vina de undeva. Daca nu esti atent cu ei, astia ti-o trag cand ti-e lumea mai draga, fara a te unge macar cu alifie. Numai ca pana si pentru asta trebuie sa prezinti ceva interes pentru ei, dar pana acum noi suntem atat de marginali in Europa, ca practic nici nu existam. Daca te uiti la limuzinele astea, cand inspiri adieri purtand parfumuri fine si miros de tabac scump, sau cand vezi cum plateste cineva cu un card pe care pot fi bani pe care la noi nu ii are un intreg cartier de oameni, parca te simti taranul din Paduchiosii-Fomeni care s-a ajuns la Bucuresti. Sentimentul este ca practic Romania nu conteaza in Europa, asa cum in Romania la nivel central nu conteaza deloc ce se crede la Cucutenii din Dos sau la Varsatura, despre cea se intampla la nivel inalt. Cand vezi omul de afaceri autentic, un stilat care mai stie sa faca si bani cu nemiluita, unul care taie in carne vie daca asta cere Maria Sa Profitul, unul pe care nu il intereseaza ca altul pierde dar el sa castige.. asta este stilul. Ca si in Romania, dealtfel, singura diferenta este ca astia sunt autentici, nu niste noi imbogatiti taranoi/ miliardari de carton/ care scuipa si umbla cu semcheri ieftine, cum era acum recent la Otopeni: unul manca in toaleta, slanina cu ceapa, iar angajatii aeroportului erau in suspans! Cand un politician de pe la noi mai merge la cate-o intalnire in lumea buna, cred ca astia zambesc spre interior sa nu li se vada pe fata. Nimic mai catastrofal decat atunci cand parca Primul Ministru Radu Vasile avea o unghie lunga la degetul mic, o unealta pe care daca o vedea orice om civilizat, integra Romania a priori in categoria neanderthalienilor: o ciudatenie a naturii, o fosila vie ca Latimeria sau Hatteria, ceva ramasita a trecutului care va fi zdrobita de tavalugul lumii moderne. Si cand ma gandesc ca omul asta, care era Prim Ministru, avea consilieri si colegi de partid si sotie si prieteni samd, si nici un aborigian nu i-a zis macar in gluma: Nu-ti rozi unghiile? Sa sti ca nici unghierele nu sunt extrem de scumpe! ... Plimbandu-te prin zona centrala a Munchenului, ai ocazia sa vezi tot ce poate fi mai placut in modul de existenta germana. Curatenie, multe flori, muscate rosii in cantitati incredibile in ferestrele multior cladiri. Si ce constructii! De la case cu arhitectura veche pana la biserici monumentale si bastioane, de la turnuri semete la detalii de arhitectura de o finete captivanta, de la statui grotesti la profunde reprezentari ale momentelor existentei umane, a frumusetii si vitejiei, a iubirii si a luptei Nu stiu cate dintre ele sunt cele originale, nu stiu daca sunt doar copii de dupa bombardamente, dar chiar daca ar fi copii ele sunt foarte reusite. In fata Muzeului German al Pescuitului si Vanatorii (Deutsches Jagd und Fischereimuseum), exista doua mari statui, un mistret cu colti uriasi si un somn, pe partea cealalta a intrarii. Expozitia prezinta istoria acestor doua indeletniciri, de la perioada cand omul avea nevoie de o bucata de blana sa se apere de frig si de mancare pentru a nu muri de foame, pana la epoca actuala cand Cur-ajosul Venator trebuie sa aleaga pe Internet exemplarul pe care il va executa (daca poate plati pentru el). Nu departe de acest muzeu este o fatada destul de interesanta cu o alura triunghiulara, niste detalii arhitecturale si niste porti metalice care nu dau de banuit prea mare lucru; dar daca treci de ele, ai intrat intr-o uriasa catedrala, slab decorata dar de o maretie uimitoare prin dimensiuni si linii simple. Este interesant ca aceasta cladire nu are nici un turn semet, care sa atraga atentia de departe, dar daca esti in ea este coplesitoare prin dimensiunile sale. De remarcat Primaria Noua (Neues Rathaus) si imprejurimle Marienplatz; Primaria are o constructie cu o arhitectura neogotica foarte frumoasa, largita in 1900-1905, avand pe fatada diferite statui, sculpturi in piatra sau un calaret turnat in bronz; niste pitici colorati sufla trompete la ora exacta si in aceste momente se si misca. O intrare cu arcade este deschiderea unei galerii; balcoane si ferestre toate pline de detalii fin executate si de ghirlande de flori care o scot si mai mult in evidenta. Pe un colt are un frumos dragon inaripat. In fata ei este un stalp inalt pe care Madona cu Pruncul straluceste auriu chiar si daca lumina este foarte slaba; aceasta coloana a fost ridicata in 1638 si comemoreaza infrangerea protestantilor langa Praga, de catre bavarezi, in razboiul de 30 de ani. Nu departe de Noua Primarie este si Vechea Primarie (Alte Rathaus), o cladire datand din secolul 14 si restaurata in 1865, un monument care are un turn marginit de patru turnulete mici, ceas care si functioneaza la perfectie, ca dealtfel toate ceasurile de pe turnurile diferitelor constructii. (ca o paranteza, pot sa mentionez kitsch-ul total, vazut pe undeva prin Romania, o biserica pe care ceasul este pictat! Doamne-fereste!). In imediata vecinatate a Primariei Vechi este Peterskirche, acum in renovare (dar nu pare ca era deja necesar), o cladire care are un turn inalt pe care este o platforma unde turistii pot urca si de unde pot admira orasul. Nu departe de Noua Primarie, insa in directie opusa fata de Vechea Primarie este si biserica cu doua turnuri, Frauenkirche, o cladire monumentala, un fel de simbol al Munchenului, o cladire care are pe fatada doua inalte turnuri ce se termina in cupole semisferice; turnurile rosiatice au numeroase marunte geamuri ici colo de-a lungul lor; este una dintre putinele monumente majore ale Munchenului care este de o remarcabila originalitate, multe dintre celelalte cladiri fiind copiate si imbunatatite, un fel de preluare a altor idei, din alte zone; daca vizitezi biserica este poate si mai monumentala decat din exterior. Un spatiu mare, vitralii colorate, sculpturi diferite, plus pancarde din care reiese ca Papa Benedict a slujit o perioada la Munchen. Dealtfel, turnurile gemene :) au fost printre putinele constructii care au supravietuit bombardamentelor (dar nu si biserica), astfel ca ele, turnurile, au peste 400 de ani. Turnurile, aproape egale ca inaltime, au cca 109 m, iar in 2004 a fost adusa o lege care limiteaza inaltime noilor constructii, care nu pot fi mai impunatoare, asa ca peisajul orasului este pastrat. Dealtfel, cum sta bine unui oras civilizat, Munchenul incearca sa reconstruiasca peisaje naturale in cadrul orasului, asa ca raul Isar a fost reconstruit ecologic, asa cum a fost mentionat recent intr-o prezentare de la Wild Rivers din Tirol (Austria): acum, in apropierea Muzeului de Stiinte traieste castorul, pescarelul albastru etc etc, marginea raului seamana cu un curs natural, cu meandre si nu un simplu canal de scurgere a apei, cum este spre exemplu Dambovita in Bucuresti. Am vizitat si eu zona respectiva, este interesant de vazut cum omul incearca macar aparent sa se apropie de natura. Si un story din trecut. Imi aduc aminte de o situatie vazuta la o vizita anterioara la Munchen. Era in urma cu vreo 2 ani, o vreme ploioasa, parca candva inainte de Craciun, nici nu prea circulau oameni pe strada. Poate ca era duminica, era oricum o liniste nenaturala pentru un oras mare. Ma plimbam de coace colo, pe strazi si stradute, prin parcuri si pe maluri de ape. Am vizitat Rezidenz, o constructie cu multe aripi, o uriasa colectie muzeala de o valoare inestimabila. O vreme inorata, rar mai faceam cate-o poza doar asa sa nu scap cate o idee, cat de frumos ar arata daca ar fi si o lumina cat de cat. Si odata ajung in piata de langa acea biserica cu doua turnuri, si in linistea aceea sumbra si ploioasa, la un moment dat apare o uriasa masa de oameni, toti deplasandu-se fara a scoate vreo vorba. Fiecare cu o lumanare in mana, fiecare cu fata trista, o expresie a durerii, oameni multi care se deplaseaza lent si totusi razvratiti, tulburand atmosfera care oricum era deja sumbra. Am ajuns in fata lor, era o pancarda contra avorturilor. Ceva cu viata care este sfanta inca din primul moment al conceptiei. Ceva despre embrionul sau fatul care se apara, incearca sa se retraga din fata ustensilelor cu care este taiat in bucati si eliminat. Inaintea coloanei de oameni, si dupa ea, cate o masina a politiei, cu girofaruri palpainde, dar ruland cu o lentoare nedemna pentru un VW. Si cum va ziceam, totul in liniste, fara reporteri si fara scandari de lozinci, fara injuratiri si amenintari. Doar un Urias Urlet al Tacerii, un strigat deznadajduit al vietilor umane nenascute, un protest care nici nu sti de unde vine si cui ii este adresat. Problema avortului este insa mult mai complexa. Pana la urma este o modalitate de control a cresterii populatiei, crestere care este una dintre motivele ce stau la fundamentul problemelor de mediu globale. Poate sa fie invocat dreptul omului de a decide cand vrea si cand nu vrea un copil. Poate fi invocata ideea ca in urma unui viol sau incest poate rezulta o situatie complicata, cand femeia naste un copil ca rezultat al unei astfel de traume (viol), sau copilul are sanse mari sa prezinte probleme genetice (incest). Sau exista nenumarate boli genice, cromosomiale etc, in urma carora se nasc copii care au orice dar nu o viata umana. Care este limita dintre ceea ce poate fi acceptat si ceea ce nu mai poate, si cine are dreptul sa decida asupra acestor chestiuni? Apoi, daca tot vorbim de moralitate, de drepturile omului inca inainte de a fi nascut, de ce nu ne intereseaza acei nenumarati copii din diferite zone sarace, care mor de foame in fiecare zi. Sau copii care traiesc la marginea societatii, inclusiv in Europa, in conditii subumane. Asa ca ramane dreptul de a demonstra, de a ne exprima parerea, de a cantari ce este pozitiv fata de ce este negativ, de a crede sau a nu crede. De a vedea partile bune ale capitalismului sau ale crestinismului, de a le vedea fatetele proaste si poate de a incerca sa facem ceva mai bine. Oricum, este superb ca macar putem sa ne exprimam liberi parerea, este o fascinatie pe care multi de dinaintea noastra nu au avut-o, multi nu o au nici acum, si nu se stie cat timp o vom avea daca nu avem grija... Peter --------------------------------- Any questions? Get answers on any topic at Yahoo! Answers. Try it now.
