Cred ca este timpul sa incepem sa intelegem necesitatea separarii
cetateanului in viata publica de credinciosul din fiecare dintre noi.
In ce ma priveste nu constituie pentru nimeni in acest grup un secret sunt
Greco-Catolic si nu ascund ca sunt activ in recuperarea propietatii Bisericii
Romane Unite cu Roma Greco Catolica confiscata de regimul marxist-comunist
din care o parte a fost data in folosiinta Bisericii Ortodoxe Romane in 1948.
Pentru un credincios si ma refer la toate religiile pamantului calitatea de
cetatean insotita de valorile crediintei lui nu poate fi decat o contributie
pozitiva la viata publica dar numai ca rezultat al unei pozitii tolerante, a
unei separari personale a vietii publice de credinta fiecaruia dintre noi.
Am citit pe aceasta lista argumente si condamnari venite din partea unor
prozeliti mai mult sau mai putin acoperiti si sunt surprins ca dupa 17 ani de
democratie mai exista la nivel intelectual confuzia dintre relatia cetatean
stat de drept si propia credinta religioasa.
Persona ma decalr deschis un suporter al totalei separari a Bisericii de
Stat inclusiv oprirea oricarei contributii de la buget pentru orice cult
indiferent cat de numeros este. Legea Cultelor este total aberanta stabilind
prin numar de credinciosi cine are drept la existenta sau nu.
Modelul USA ramane in opinia mea cea mai buna forma de coexistenta intre
stat si Biserica. Oare cum se justifica orbirea legiuitorilor romani in fata
experientei celei mai puternice republici din lume condusa democratic ?
Asa cum am mai spus, vad separarea bisericii de stat un avantaj pentru
biserica si daca doriti un exemplu din nou fac referinta la situatia din USA
care statistic este tara cu cea mai mare participare a credinciosilor la
liturghiile saptamanale. Situatie care spre deosebire de Romania este clar si
usor de documentat prin prezenta romanilor in Bisericile romanesti din USA
inclusiv in cele Ortodoxe.
Prezenta icoanelor si a pretinsei educatii religioase in scoli este o
blasfemie si ogreseala care creeaza o falsa credinta un sentiment de pretinsa
apartenenta religioasa dar care nu educa credinta in copii. Locul credintei si
educatiei religioase raman Bisericile indiferent de denominatie .
Vorbim de traditii mai mult decat de credinta si valori religioase fie
crestine fie ale alte culte in loc sa dam Lui Dumnezeu ce este Al Lui
Dumnezeu si Cezarului ce este al Cezarului.
In acelasi timp nu vad de ce la varsta cand un tanar poate sa inteleaga, sa
spunem in anul trei de liceu sa nu aiba un subiect de studiu Istoria
religiilor. Subiect care prezentat cronologic si in context istoric , poate
deschide in tineri intelegerea tolerantei si poate contribui la buna
intelegere in viata civila.
Scoateti simbolurile religioase din clasele scolare, scoateti icoanele
dintr-un loc public unde in opinia si credinta mea sunt expuse ostentativ si
subiect de controversa si nu uitati sa mergeti cu copii la biserica.
Veti fi mai buni, mai toleranti si veti avea o viata mai buna intr-o
societate care valorile credintei vor fi cu siguranta mai puternice decat
spiritul de galerie religioasa care este astazi prezent in societatea
romaneasca.
Credinta nu este galerie de fotbal. Exista sau nu in viata fiecarui individ
fiindca indiferent de denominatie mantuirea ramane un act personal o relatie
intima intre om si Dumnezeu.
Nu uitati mergeti la Liturghie Duminica !
Vasile Bouleanu .
