http://www.adevarulonline.ro/2007-01-11/Forum/multilingvismul-capital-pentru -europa-oportunitate-pentru-romania_212861.html Corespondenţă de la Berlin Multilingvismul: capital pentru Europa, oportunitate pentru România Printre proiectele în care România va trebui să se implice la nivel european, multilingvismul ocupă o poziţie centrală. Deşi Leonard Orban este membru al Executivului European, cel puţin la început de mandat performanţa sa va fi puternic asociată cu numele ţării noastre. Este, aşadar, primul proiect în care România va putea dovedi că este pregătită să îşi asume responsabilităţi la nivel european şi să gândească în spiritul şi folosul tuturor statelor membre, ghidată fiind de profesionalism, responsabilitate şi deschidere. De aceea ar fi fost de preferat ca nominalizarea lui Varujan Vosganian să nu fi existat. Ecourile în Europa au fost puternice şi au afectat credibilitatea Executivului de la Bucureşti. Episodul a trecut, iar acum trebuie să găsim cele mai bune soluţii pentru viitor. Două întrebări mi se par esenţiale în acest sens: Ce înseamnă multilingvismul pentru Europa? "Uniunea Europeană a atins stadiul la care dimensiunea sa culturală nu mai poate fi neglijată", a fost opinia tuturor participanţilor la conferinţa "O identitate pentru Europa" desfăşurată la sfârşitul lunii noiembrie la Berlin. Discursul introductiv al preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, a evidenţiat multilingvismul ca mijloc de exprimare culturală, parte a diversităţii şi bogăţiei culturale a Europei. Sigur că uniunea economică asigură o profunzime a cooperării care pe viitor face o distanţare a statelor membre aproape imposibilă, dar cetăţenii nu se vor îndrăgosti niciodată de o uniune economică. În vechile state membre ale UE se observă o scădere a entuziasmului populaţiei faţă de Proiectul European - acesta este caracterizat ca sursă a birocraţiei exagerate, în timp ce extinderea Uniunii trezeşte reţineri ale populaţiei. Soluţia pentru ca fiecare cetăţean de la Oceanul Atlantic şi până la Marea Neagră să se simtă parte a Europei Unite o constituie identificarea sa cu Europa Unită. "Uniţi în diversitate" este conceptul-cheie care asigură păstrarea identităţii culturale a fiecărui popor - cultura viitorului presupune deschiderea spre culturile celor alături de care trăim, precum şi toleranţă faţă de diferenţele culturale. Iar multilingvismul devine acum, mai mult decât oricând, unul dintre principiile inviolabile ale integrării europene. Toate acestea ne conduc spre cel de al doilea punct important: Ce poate face Leonard Orban? Formal, responsabilităţile lui Leonard Orban cuprind nu mai mult de un sfert din responsabilităţile comisarului pentru Cultură, Educaţie şi Multilingvism, slovacul Jan Figel. Dar, în fapt, este vorba despre mult mai mult decât atât: este vorba despre viziuni şi viitorul Europei. De la comisarul român nu se aşteaptă excelenţă. Dacă el se va dovedi un bun gestionar, se va vorbi deja despre un mandat reuşit. Însă câştigul poate fi mult mai mare, iar implicaţiile pozitive pe termen lung pot fi majore. De aceea, comisarul pentru Multilingvism va trebui să schiţeze asemenea unui lider adevărat viziunea sa despre multilingvism în Europa Viitorului, iar pe această bază să îşi definească obiectivele pentru următorii doi ani. Să îndrăznească ca, având resurse limitate, să exceleze în domeniul ce i-a fost alocat. În afară de solidarizarea preşedintelui Comisiei Europene cu portofoliul multilingvismului şi comisarul desemnat, conferinţa de mai sus a marcat un alt moment important ce a trecut neobservat în România: Hannes Swoboda, vicepreşedintele Socialiştilor Europeni, care în urmă cu doar câteva zile caracteriza portofoliul primit de Leonard Orban ca pe un "miniportofoliu", a afirmat la sfârşitul celei de a doua zile a lucrărilor că acest eveniment l-a convins despre importanţa multilingvismului pentru procesul de integrare europeană. Faptul că România nu a jucat până acum un rol activ în dezbaterea europeană privind diversitatea culturală şi lingvistică este de înţeles deoarece comisarul desemnat încă nu era în situaţia de a putea avea o poziţie publică, iar reprezentanţii statului român nu aveau o responsabilitate directă. Însă, după 1 ianuarie, componenta românească în Executivul European trebuie să fie prezentă şi proactivă, să genereze idei şi să le comunice neobosit în toate colţurile Europei. În privinţa portofoliului alocat, chiar publicaţii prestigioase europene s-au repezit să afirme că nu este un post demn de numele de comisar. Realitatea este însă diferită: depinde doar de Leonard Orban şi cei din jurul său cum reuşesc, cu resurse limitate, să profileze importanţa politică a diversităţii lingvistice şi să o ridice la nivelul de comisar european. El are în Jose Manuel Barroso un aliat puternic, un lider care înţelege să se solidarizeze cu membrii echipei sale. Expectaţiile scăzute vizavi de portofoliul lui Leonard Orban constituie de asemenea un avantaj pentru el. Putând fi depăşite cu uşurinţă, la sfârşitul mandatului, soldul comisarului Orban va fi unul pozitiv. Pentru toate acestea, este important ca Leonard Orban să continue cu aceeaşi seriozitate şi luciditate de care a dat dovadă în timpul procedurilor de învestire ale ultimelor săptămâni. Întâlnindu-l şi ascultându-l în câteva rânduri pe preşedintele Comisiei Europene de-a lungul ultimelor săptămâni, am înţeles de asemenea că puţin dinamism şi pasiune latine pot lăsa amprente puternice în minţile fiecărui cetăţean european.
