> A distrus invatamantul, facandu-l unul de mase, promovand > ciurucurile pana la cele mai inalte nivele universitare.
Ba sa am pardon, pe vremea comunistilor se facea scoala. Cu exceptia psihologiei, sociologiei si istoriei, dominate de marxism in invatamantul de mase, scoala romaneasca avea o inalta tinuta pe vremea comunismului si a decazut ingrozitor dupa adoptarea regimului democratic. Academicieni ca Macovschi si Draganescu, sub masca fizicii materialiste, au facut speculatiile de fizica, metafizica si ocultism. Istoricii, dupa venirea lui Ceausescu, aveau voie sa discute orice intre ei si pe la congrese, atat doar ca publicul larg nu trebuia sa fie la curent cu ce discuta ei. A fost o perioada de prigoana in care daca-l citeai pe Kant, erai dat afara din Facultatea de Filozofie, dar mai spre sfarsitul regimului, au fost publicate traduceri din Nietzsche si Heidegger. In timpul comunismului, cultura avea un loc privilegiat. Pe de o parte comunistii aveau ambitia sa dicteze linia culturala, pe de alta comunistii se temeau de oamenii de cultura, ii supravegheau informativ si uneori ii cenzurau si persecutau. Chiar daca asta e o maniera negativa, tot arata ca pe comunisti ii preocupa cultura si ca ii acordau o importanta deosebita. Cartea lui Leo Strauss, Persecutia si arta scrisului, arata ca in regimurile totalitare cultura este extrem de fertila si interesanta, pentru ca este campul in care se ciocnesc exponentii regimului cu dusmanii sai nedeclarati (doar suspectati si banuiti ca strecoara soparle), in timp ce cultura din democratiile liberale este foarte plicticoasa, tocmai din cauza ca exista libertatea de a spune orice, si a face dizidenta nu e un risc insemnat. Cu stima, Tudor Georgescu
