--- In [email protected], "Tudor Georgescu" <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
> Ba sa am pardon, pe vremea comunistilor se facea scoala. comunismul s-a instaurat eliminand fizic elitele nationale ale Romaniei. Ce insemna "elita nationala"? Ce insemna "national"? Revolutia iluminista de tip masonic a impus odata cu sfarsitul secolului XVIII conceptele "national liberal". Daca Franta revolutiei din 1789 era formata din tot felul de etnii, vorbind limbi diferite (basca-gascogna, provensala- catalana, bretona, germana, etc.), conceptul national a insemnat uniformizarea tuturora intr-un singur popor, natiunea franceza de limba franceza. Ca si in SUA, unde prin Declaratia de Independenta din 1776 se asigura oricarui individ indiferent de nationalitate, religie, rasa etc dreptul la fericire si unde se formeaza natiunea americana. Natiunea este definita de aceste revolutii masonice drept una civica. Exact ca la romani, care prin edictul Constitutio Antoniniana al lui Caracalla din 212 defineste pe toti oamenii liberi ai imperiului cetateni romani. Conceptul de liberal vine de la economisti, cei care vizionau o economie condusa pe principiul concurentei libere. Elita "national liberala" romaneasca distrusa de comunisti era elita care luptase pentru o natiune civica romaneasca integrata in natiunile Europei. Distrugand elitele nationale romanesti, avand ca scop crearea unor noi elite, de tip internationalist, ateu si comunist, invatamantul romanesc a fost reconfigurat. In primul rand au fost promovati indivizi fara calificari in invatamant, indivizi care s-au facut remarcati prin calitati de criminali, de tortionari, de calai, de jeguri morale. Copiii lor care nu aveau "origine sociala curata" li s-a interzis dreptul de a promova peste 4 clase. Au fost promovati copiii celor cu "origine sociala sanatoasa". Calitatea in procesul de invatamant nu avea nici o importanta. Motiv ca invatamantul a decazut, putinele cadre de calitate care au supravietuit au facut-o cedand moral. Asta s-a intamplat pe perioada 1945-1960. Dupa aceasta perioada, cand Gaston Marin e trimis de Dej sa exploreze in SUA sanse de investitii din partea americanilor, politica economica romaneasca simte nevoia de cadre. Se elibereaza detinutii politici, sunt reincadrati in invatamantul preuniversitar si universitar cadre didactice proscrise pana atunci. Dar intre timp invatamantul de mase a creat mutilari ireparabile inca astazi. In plus, invatamantul este o arma a partidului comunist, cadrele didactice sunt uneltele de indoctrinare ale partidului comunist. Calitatea nu poate creste atata timp cand deciziile unor inalti functionari in partid si stat lovesc din plin in procesul educational. Doar forta parintilor impinge copiii sa studieze, sa iasa din sistemul asta criminal. Olimpicii romani sunt rezultatul disperarii unor parinti, pusi prin orice mijloace sa-si scoata copiii din Romania. > scoala romaneasca avea o inalta tinuta pe vremea comunismului si a > decazut ingrozitor dupa adoptarea regimului democratic. daca comparati scoala din vremea comunismului de dupa 1960 pana in anii '80, cu anii '90 din Romania post-revolutionara sigur aveti dreptate. Iar motivul isi are explicatia in ceea ce s-a intamplat in Romania dintre 1945-1960. In perioada aceea, cum am spus, invatamantul a fost distrus, tocmai ca o noua clasa politica sa se instaureze. Exact ca in anii '90, cand noua clasa politica avea nevoie sa distruga invatamantul, tocmai ca sa nu aiba un concurent. Astazi in schimb, il auzim pe Basescu ca se duce la capsunari si le face propuneri sa se intoarca acasa, la munca. Situatia se schimba. Economia ia avant, are nevoie de cadre. Din nou se va pune accentul pe invatamant. De aceea accentul care-l pun internationalistii, pusi sa detina putere. > Academicieni ca Macovschi si Draganescu, sub masca fizicii > materialiste, au facut speculatiile de fizica, metafizica si > ocultism. putem enumera inca cativa altii. Dar din pacate munca lor era redusa datorita lipselor materiale, era redusa fiindca era disconectata de lumea occidentala, era redusa fiindca partidul comunist interferea la toate nivelele. > Istoricii, dupa > venirea lui Ceausescu, aveau voie sa discute orice intre ei si pe la > congrese nici chiar asa. Am intalnit pe vremea aceea numerosi istorici celebri, care si in occident cand discutau puneau radioul la maximum sau vorbeau pe sest, pe sub masa. Le era frica de propria lor umbra. > spre sfarsitul regimului, au fost > publicate traduceri din Nietzsche si Heidegger. Numai ca atat Nietzsche cat si Heidegger erau pe buzele doar a catorva indivizi. Nu faceau parte din curriculum. Eventual ca sa fie infierati. Insasi astazi ei continua sa fie infierati. Uebermenschul lui Nietzsche este folosit de detractorii lui sa-l puna la baza nazismului. In plus Richard Wagner este interzis in Israel, iar Nietzsche, ca un apropiat al lui Wagner, are aceeasi soarta. Hannah Arendt a fost intotdeauna criticata datorita relatiei ei cu Heidegger. Exista o inversare a Raului cu Binele, proces care a bagat astazi in colimator icoanele ortodoxe din spatiul public. > In timpul comunismului, cultura avea un loc privilegiat. Fiindca intelectualii au pactizat cu Diavolul. Raportul Tismaneanu considera toti Securistii drept Rai. In schimb, pe membrii PCR ii imparte in Rai si Buni. Printre cei Buni fac parte insusi Tismaneanu (el insusi a fost membru PCR). Raportul Tismaneanu uita insa ca intreaga intelectualitate facand pactul cu Diavolul a intrat in randurile Railor. Caci in comunism, Uniunea Scriitorilor, a Artistilor Plastici, si in general toate aceste organizatii profesionale, cum ar fi a ziaristilor, a istoricilor, etc. etc. au devenit scule ale PCR-ului prin care societatea era demonizata. Da, cultura avea un loc privilegiat, exact precum Securitatea. > Cartea lui Leo Strauss, Persecutia si arta scrisului, arata ca in > regimurile totalitare cultura este extrem de fertila si > interesanta, pentru ca este campul in care se ciocnesc exponentii > regimului cu dusmanii sai nedeclarati este o celebra maxima printre artisti, aceea ca in regimurile totalitare arta capata seva. Exact cum operele scrise in inchisoare capata o semnificatie profunda. Un Soljenitzin fara experienta din Gulag n-ar fi existat. Dar asta nu inseamna ca in societatea comunista, cultura era inaltata la un rang inalt. Opera unor indivizi care au trait suferinta, care si-au camuflat-o printr-o expresivitate enorma, era cenzurata. Doar opera celor care activau ca brate ale partidului comunist era promovata, exact cum astazi indivizii care promoveaza cenzurarea icoanelor din limbajul public, ca comisari ai unui internationalism de tip Noua Ordine (a se vedea A. Marc). Mousa Stefan
