Iata si ideologul de serviciu care sustine subtil distrugerea Bucurestilor... Cea mai nepotrivita fita ramane fragmentul din final, Magneti de dezvoltare urbana.
Personal cred ca acest articol "nu are nici o legatura, dar absolut nici o legatura", cu proiectele lui Videanu :( Crina Moscovici ----- Original Message ----- From: Alin Cristea To: [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ; [email protected] ; [EMAIL PROTECTED] ; [email protected] ; [EMAIL PROTECTED] Sent: Wednesday, January 17, 2007 11:45 AM Subject: [romania_eu_list] O fita, un pol si-un pall mall O fita, un pol si-un pall mall Horia Marinescu, Dilema veche, nr. 153, 12-18 ianuarie 2007 Mall-ul nu ar fi nimic nou in esenta, mai ales daca urmarim originea cuvintului: vine din italiana secolului al XVI-lea, in care exista un palla di maglio, denumirea unui fel de cricket ce presupunea o pista lunga de joc. Jocul era popular si a determinat in multe orase aparitia unor strazi lungi, cu piste de pall mall. In Londra exista si acum strada Pall Mall. Mai tirziu, o strada lunga si dreapta a devenit generic "a mall", fie bordata de magazine, fie taiata printr-un parc. Dar chiar si aceasta istorie e una recenta. Mall-ul isi are originea functionala in bazarurile arabe si turcesti, cel mai vechi fiind probabil Bazarul din Isfahan (Iran) datat pe la 750 d.C. Bazarul are, ca tip de spatiu, un element esential al mall-ului de mai tirziu: e o constructie cu strazi acoperite, dedicata comertului. Cineva definea urbanitatea ca fiind determinata nu de marimea asezarii omenesti, ci de prezenta comertului. De aceea, bazarul e atributul unei urbanitati puternice in lumea araba a ultimilor 1300 de ani. Fata de comertul din lumea antica, practicat, in general, pe strazi cu spatii deschise si colonade, bazarul e intotdeauna acoperit si cumva inchis in sine. In centrul oraselor dense ale Europei de dupa 1800 apar "galeriile" (in Italia) si "arcadele" (in Anglia), construite similar cu "pasajele" pariziene sau bucurestene din zona veche a Caii Victoriei. Prima piata de acest tip pare sa fi fost Oxford Covered Market (1774), dar faimoase vor ramine GUM-ul din Moscova, cu un acoperis de sticla absolut revolutionar, si Galleria Vittorio Emanuele din Milano (1859). Ele fiind, in esenta, "mall"-uri in sensul originar al cuvintului. Inapoi in Europa via America Mall-ul american, asa cum il stim noi astazi, e inventat de un arhitect austriac, Victor Gruen, fugit in timpul fascismului in SUA. Diferentele dintre mall-ul creat de el si pasajele vechi europene sint doua: mall-ul e construit la periferia orasului si are parcaj, deci e gindit pentru acces exclusiv cu automobilul. Mall-ul devine, practic, un tip de constructie si un program functional complet noi: e o masinarie autonoma, adesea inchisa si introvertita, asezata in afara orasului, simulind in universul ei interior un centru de oras. Mall-ul este un program adaptat perfect situatiei americane, unde automobilul joaca un rol esential, iar centrelor urbane le lipseste structura istorica si densitatea, fiind adesea erodate pina la golirea completa din cauza schimbarilor economice cu efect mult mai rapid, decit in Europa, asupra mediului construit. Rezultatul obtinut de Victor Gruen e insa cu totul altul decit cel intentionat; nu e prima oara cind o cultura preia din ideologiile importate exact ce are nevoie, transformind adesea complet scopul initial al doctrinei. Victor Gruen venea din Viena, oras cu o mare traditie a planificarii urbane si a unui control cit mai eficient al dezvoltarii orasului. Intilneste insa in SUA o situatie diametral opusa: o mare volatilitate a constructiilor in orase, care apar si dispar odata cu necesitatile unei economii foarte dinamice si neiertatoare cu spatiile orasului. Ingrozit de imaginea periferiei oraselor americane ("strazi ale groazei, flancate de cea mai mare colectie de vulgaritati") - altfel decit astazi, cind arhitectii contemporani admira caracterul intimplator, peisager, al imaginilor suburbane -, el propune de fapt niste planuri de sistematizare urbana completa, ale caror centre ar fi fost noile mall-uri. America isi ia insa doar ce are nevoie: mall-ul propus de Gruen este construit, preluat si transformat intr-un surogat de urbanitate, iar cartierele noi, cu scoli, gradinite, parcuri si zone de locuit, in mijlocul carora mall-ul ar fi trebuit sa fie integrat, nu vor fi niciodata realizate. Dezvoltat amplu in SUA (unde la ora actuala exista peste 43.000 de mall-uri) si avind originea intr-o gindire sistematizatoare europeana, mall-ul e exportat inapoi in Europa, unde devine tot mai important dupa anii '80. Mall-ul capata astfel conotatia unui import pur american, liberal, care ameninta sa distruga comertul traditional din centrele vechi ale oraselor, prin absorbirea intregii puteri de cumparare a oraselor catre periferia ieftina, atragatoare, distractiva, cu locuri de parcare la discretie. Probabil ca mall-ul nu e singura idee a carei istorie sufera aceasta pendulare intre America si Europa: emisa de Europa, trecuta apoi prin amplificatorul nemilos al unei Americi dinamice si liberale, reintoarsa in Europa cu acea potentare a laturii ei salbatice, "naturale", de piata libera, si curatata de latura ei sistematizatoare si interventionista. Europa lupta, in special din anii '90 incoace, cu efectele negative ale noilor mall-uri de la periferii, care reprezinta de fapt doar un aspect al transformarii oraselor in epoca postindustriala. Industria dispare, serviciile sint descentralizate, munca devine si ea tot mai putin legata de un loc anume, iar comertul gaseste cai de a-si reduce costurile imobiliare prin fuga catre periferii, unde un mall poate fi construit rapid si pe terenuri foarte ieftine, oferind rasfatul locurilor de parcare la discretie, in opozitie cu centrul, unde oraseanul e nevoit sa foloseasca mai degraba transportul in comun. Iau nastere asa-numitele "donut cities", orasele cu centre depopulate, dar dezvoltate la periferie. Un cityland comod In Europa exista la ora actuala doua tipuri de comert, cel de tip "zona pietonala" si cel de tip "mall". "Zona pietonala" se afla totdeauna intr-un centru vechi si cere publicului sa lase masinile in parcarile subterane sau sa vina cu transportul in comun (care a devenit foarte elegant, comod si rapid) si sa se plimbe apoi pe strazile pietonale, unde se grupeaza, mai putin programatic ca intr-un mall, magazinele. Traditia culturala, arhitectura veche pusa in valoare, peisajul urban in care magazinele sint integrate cu mici evenimente pe strazi (tirguri, circ, muzica) sint atractiile acestui model de comert urban, derivat din traditia europeana a orasului. Centrul orasului devine un "muzeu urban cu comert" si marseaza pe valori europene: autenticitate, traditie, organicitate, identitate locala. Mall-ul, in schimb, ofera alte avantaje (pe scurt, ele ar putea fi numite "macdonaldisme"): e vorba in principal de comoditate - poti merge cu masina pina in mall, o parchezi gratis si te plimbi apoi intr-o zona complet acoperita, a carei ambianta e un simulacru de urbanitate, un fel de "selectie de imagini urbane de oriunde", care nu iti pune mintea la nici un fel de incercare. E un fel de Disneyland care nu imita lumea lui Disney, ci chiar lumea orasului, un "cityland". Rezulta o inversiune stranie: "orasul" e acum in rolul universului imaginar, iar mall-ul - realitatea care materializeaza acel imaginar si il face palpabil. Mall-ul e si intersanjabil: este, mai mult sau mai putin, acelasi peste tot. Exact asa cum si burger-ul este peste tot acelasi, si nu iti creeaza probleme de adaptare culturala la nuantele unei fripturi sau alteia. Organizatoric vorbind, mall-ul este conceput pe principiul numit "dogbone": doua mari magazine cu succes garantat la public sint folosite ca "magneti" ai mall-ului, asezate la capetele strazii interioare. Intre cele doua magazine se inchiriaza spatii comerciale altor firme mai mici, care incearca sa profite de efectul de magnet al celor mari. In plus, in afara de cuplarea mall-ului cu cinematografe, se mai organizeaza si spectacole gratuite sau se construiesc atractii speciale in "pietele" strazii interioare, care transforma tot mai mult mall-ul intr-un surogat de "loc de vacanta". In marile mall-uri americane (MoA - Mall of America, din Bloomington) sau in cele din China sau Dubai (unde se asteapta finalizarea unui mall de aproape 1 milion de mp!) exista acvarii uriase, luna-parc-uri, pirtii de schi, dar si hoteluri, astfel incit vizitatorii vin adesea de la mari distante, uneori si de pe alte continente, pentru a le vizita. Si ramin acolo intr-o minivacanta de citeva zile, inchisi in burta postmoderna a mall-ului, care le ofera, ca intr-un uter turistic sau ca intr-o brave new world, tot divertismentul de care au nevoie. Nici partea spirituala nu a fost neglijata: exista capele si biserici de mall. Daca tot e vorba de biserici: un mall ca MoA are o suprafata in care ar intra de douazeci de ori catedrala Sfintul Petru din Roma. Mall-ul a devenit, ca si Las Vegas, un simbol al postmodernitatii, al jocului cu iluzii ca motor al comertului. Daca in bazarul medieval avem inca o comasare functionala a comerciantilor pe bresle si pe domenii de productie, mall-ul perfectioneaza ideea existenta deja in peisajul urban de secol XIX - o punere in scena a comertului ca spectacol, mai mult, un spectacol care, aparent, doar secundar este si comert. Intr-o piata saturata, cu produse tot mai specializate, se mizeaza pe stimularea unui "impulse buying" - cumparaturile se fac de placere, colateral unor vizitari de spectacole, evenimente mondene, deci dupa pofta, emotional, nicidecum din necesitate si optiune rationala. Magneti de dezvoltare urbana Din punctul de vedere al integrarii lor in oras, mall-urile bucurestene au - fara sa vrea si probabil din pura intimplare - o conotatie mai europeana decit insesi mall-urile europene: sint asezate in mijlocul orasului, nu la periferie, si uneori chiar foarte central. Cauzele vor fi doua: pe de-o parte, posibilitatea de a obtine de la stat, cu pret mic, acele temple ale foamei din anii '80; pe de alta parte, problema transportului - bucuresteanul nu este interesat de periferia indepartata. Un mall asezat central are garantia fluxului mare de clienti. Se intimpla insa deja ca mall-urile sa sufere de pe urma congestiei circulatiei din centrul orasului si/sau viceversa. Oricum e de remarcat ca mall-urile bucurestene, prin pozitia lor relativ centrala, au alt efect in echilibrul de forte urbane decit un mall de la periferie. Ele sint potentiali magneti de dezvoltare urbana a zonelor in care au fost implantate - si vor juca probabil un rol interesant in Bucurestiul anilor viitori. Ramine de vazut in ce masura Bucurestiul, atit de indaratnic in a accepta sisteme mari, va cuprinde cu ludicul lui dezordonat, dar atit de pitoresc, si mall-urile. http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=153&cmd=articol&id=4685 ------------------------------------------------------------------------------ Be a PS3 game guru. Get your game face on with the latest PS3 news and previews at Yahoo! Games.
