"=))" Nu stiu daca sa plang sau sa rad citind mesajul dumneavoastra...
"Cred ca acesta este unul din cele mai naive mesaje care au fost postate pana acum pe acest grup." Recunosc ca nu sunt un talent scriitoricesc, de asemenea mintea mea nu a fost antrenata sa poarte dueluri intr-un debate, imi pare rau ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor dumneavoastra. "Si, in acelasi timp, cel mai lipsit de ratiune si de simt comun in fata unei chestiuni care tine exclusiv de sfera personala." Imi pare rau ca va jignesc spunandu-mi parerea. Puteti sa ma treziti dumneavoasta la realitate? As putea castiga vreodata ratiunea? "Nu inteleg de unde vine acest ton moralizator, atat de indepartat de miezul acestei probleme si atat de nepotrivit cu contextul." Din educatia pe care am primit-o, diferita din cate se pare de educatia pe care a-ti primit-o dumneavoastra. Ma indoiesc ca randurile scrise de mine se indepartau de "miezul problemei". "Cred ca e inutil sa spun mai mult, data fiind situatia, dar nu pot sa nu imi exprim nu numai regretul, ci si furia pe care o simt citind acest mesaj." De fapt ce va supara? Nu vreau sa scriu in randul acesta tocmai cuvintele acelea care poate v-ar supara mai mult, dar am o banuiala... Ca altcineva sa va ierte, va trebui mai intai sa va iertati dumneavoastra. "Nu cred ca este cazul sa ne intoarcem in timp si sa condamnam milioane de persoane la o viata pe care nu o doresc." Sunteti impotriva vietii? Sigur ca in viata sunt si suferinte, cu totii la un moment dat avem neputinte, dar nu trebuie sa uitam momentele noastre de bucurie, momente care ne fac sa zambim, momentele in care am fost indragostiti. In spatele supararii, randurile dumneavoastra tradeaza suferinta, as vrea sa imi spuneti ca va bucurati ca traiti. Acele milioane de persoane de care vorbiti nu ar fi avut oare nici macar o clipa de bucurie, o clipa pentru care ar fi meritat sa se fi nascut? "Pana la urma, nimeni nu e cu adevarat in siguranta." Ba da... :)
