Opinie: Cauzele invaliditatii clasei politice moldovenesti Autor: Niculae Pelina Starea politica a Republicii Moldova este una incerta. Schimbarile politice de pe parcursul ultimilor ani, de la independenta pana la guvernarea actuala nu au adus bunastare si asta pentru ca nu au inregistrat schimbari in stilul sau mai bine zis lipsa oricarui stil politic de guvernare. Politica externa a ramas una saltareata, iar reformele interne si cresterea economiei reale aproape inexistente. Atentia opiniei publice a fost distrasa de la lipsa de locuri de munca, economia instabila si slaba si un buget care se sprijina cu un picior pe transferurile bancare de peste hotare in tara, spre asa subiecte cum este conflictul transnistrean, numarul de vizite peste hotare si acum planul de actiuni UE-RM pe care tot guvernul nu-l indeplineste, conform spuselor Presedintelui Voronin. Guvernele moldovenesti nu duc nici un proiect politic pana la urma Cursul de integrare europeana a Republicii Moldova declarat de guvernarea comunista pare sa se epuizeze ca si multe alte obiective politice moldovenesti de pana acum. Oboseala grupului de guvernare de ideea europeana si dorinta de a o inlocui cu una mai atractiva, una mai proasta dar mai rapida", mai usoara de implementat, mai electorala, este observabila si este o diagnoza a purtarii nestatornice a tuturor politicienilor post-sovietici moldoveni. Si acest guvern comunist, ca si cele precedente, nu are rabdare sa implementeze pana la bun sfarsit nici un proiect politic serios. Cat de mult Presedintele n-ar critica Guvernul pentru lipsa de implementare a planului de cooperare cu UE, pestele de la cap se strica. Astfel, intr-un nou acces de instabilitate politica si decizionala de la Chisinau, in august 2006 Presedintii Moldovei si Rusiei au reinviat, din nou, prietenia frateasca" intre aceste doua tari, dar, din pacate in detrimentul Moldovei. Iubiri tomnatice sau cum Moldova calca din nou pe grebla ruseasca Anterior asemenea reveniri la prietenii de veacuri" au insemnat pentru Moldova ca Rusia pur si simplu dorea sa smulga ceva de la Moldova sau se pregatea de sommeturile si reuniunile ministeriale ale UE, NATO, OSCE si CSI de sfarsit de an. Din an in an Rusia ii declara Moldovei iubire de sfarsit de an" pentru e evita ca Moldova sa critice in vre-un fel Rusia la acele reuniuni sau pentru a-i impune, pe neasteptate embargouri sau blocaje. Rusia uneori facea si cativa pasi, mai mult simbolici, pentru a-si demonstra prietenia urgent reinnoita fata de Moldova se promiteau preturi bune la gaze sau se retrageau un vagon-doua cu munitii din depozitele rusesti din regiunea transnistreana, dupa care Moscova facea totul invers. In timpul reuniunilor in cauza Rusia pe neasteptate discredita puternic Republica Moldova sau venea cu propuneri si actiuni impotriva intereselor RM si promisiunilor facute. Cand delegatiile moldovenesti incercau sa intervina pe langa diplomatii si politicienii rusi acestia se prefaceau morti in papusoi". Comportamentul ipocrit al Rusiei fata de Moldova in termeni ne-politici este numit tradare. Din an in an istoria se repeta. Uneori chiar situatia se ingrosa, asa cum a fost cu Memorandumul lui Kozak in 2003. Nici anul 2007 nu a fost o exceptie in sensul promisiunilor si minciunilor. Moldovenii au mai calcat inca o data pe grebla ruseasca. Moldova vrea in Europa Moldova nu vrea in Europa Inca inainte ca Republica Moldova sa devina tara vecina a NATO si inca pana in acest an cand a devenit vecina UE, Occidentul si-a demonstrat dorinta de a ne ajuta si nu a ramas indiferent greutatilor prin care a trecut Moldova. La ultima reuniune a NATO din Riga, de la sfarsitul anului 2006, senatorul american Luggar cu influenta pe langa presedintele Bush, ba chiar si insusi Presedintele american au dat promisiuni ca vor sustine democratiile noi (citeste tarile GUAM, inclusiv Moldova) atat in problemele lor energetice, cat si in mod concret integritatea teritoriala a Republicii Moldova. Presedintele moldovean, insa, in loc sa asculte mesajele puternice ale unicei superputeri mondiale a mers la Minsk, la sommetul CSI, dupa care a facut declaratii care aratau ca lui ii este mai important sa vanda vinuri moldovenesti Rusiei, sa le dea rusilor voie ca Smirnov sa nu sa se simta izolat si sa permita trenurilor sa circule prin regiunea transnistreana, sa vanda rusilor toata reteaua moldoveneasca de distributie a gazelor in schimbul unor preturi care oricum se vor mari, daca nu anul acesta atunci peste cativa ani. Acum Presedintele Voronin declara de cateva luni ca solutionarea conflictului transnistrean este foarte aproape si ca anul 2007 este ultimul an de dezmembrare teritoriala a tarii. Aceste declaratii au fost facute dupa cedarile facute Rusiei si dupa vizitele si negocierile secretizate ale consilierului prezidential Tkaciuk la Moscova. El a negociat majoritatea cedarilor moldovenesti in schimbul unui necunoscut progres in solutionarea conflictului transnistrean. Trebuie sa ne amintim ca tocmai consilierul Tkaciuk a fost negociatorul si persoana care a sustinut masiv Memorandumul lui Kozak din toamna 2003. Tot asa ca si la sfarsitul anului 2006 el din nou negociaza cu Rusia un document pe care comentatorii politici l-au numit Kozak 2. Tot el a fost conducatorul, neoficial, a delegatiei moldovenesti la reuniunea anuala a OSCE de la Bruxelles din anul acesta, unde a impins spre citire Ministrului de externe Stratan o declaratie de deschidere de rasul lumii, iar ulterior a fost gata sa cedeze Rusiei baza militara in Moldova, ca si in documentul Kozak in 2003. Insa, asa cum am mentionat mai sus, interesul Rusiei nu a fost si nu este sa solutioneze acest conflict, dar sa-l prelungeasca fara ca Moscova sa fie criticata la sfarsit de an pentru sustinere fatisa a separatismului transnistrean si pentru inchiderea gazelor unor tari mici precum Moldova in mijlocul iernii. Doar aroganta diplomatilor rusi, care i-au dat peste nas domnului consilier Tkaciuk care credea ca va fi primit cu imbratisari de ei, l-a trezit din imbatarea puterii nelimitate. El repejor a participat la redactarea unei declaratii de inchidere a reuniunii unde a revenit la interesele tarii, adica a spus pe sleau ca interesul Moldovei e in Europa si nimeni nu-si poate bate joc de tara. Si chiar daca Rusia s-a purtat cu Moldova ca si cum ar fi fost o partenera si nu un partener", vorba aceluiasi domn consilier, guvernarea de la Chisinau in frunte cu acest strateg politic prezidential Tkaciuk din nou si-au schimbat parerea. Dupa Bruxelles, domnul consilier pleaca la Moscova sa-si ceara iertare pentru ca a spus adevarul. Cu o asemenea purtare bizara si nestatornica, cat de mult n- ar vrea Occidentul sa ajute Republica Moldova, sa o aduca in familia europeana, sa o asiste in solutionarea conflictului moldo-rus din regiunea transnistreana, o astfel de performanta este imposibila cand Moldova spune ca ba vrea-n Europa, ba fuge de Europa tocmai atunci cand i se da o mana de ajutor pe aceasta cale. Oricui i-ar fi greu sa inteleaga o astfel de purtare istericoasa si lipsita de logica. Simptomele bolii politice moldovenesti Purtarea nestatornica a grupului politic actual de la guvernarea din Chisinau a provocat o intreaga serie de analize si articole despre evolutiile politicii externe ale Republicii Moldova. Oazu Nantoi, Igor Volnitchi, Nicu Popescu, Dumitru Manzarari scriu in decembrie 2006 ianuarie 2007 despre aceleasi evenimente din perspective diferite. Ei ori sunt in asteptarea ultimelor evolutii ori isi exprima ingrijorarea de actiunile puterii actuale care par sa mearga in contradictie cu planurile de integrare europeana a tarii. In acest sens merita de mentionat comentariul domnul Nuci Popescu care atrage atentia factorilor de decizie ca politica externa a Moldovei nu poate fi decisa de Transnistria si mai cu seama de Igor Smirnov. Trebuie sa mentionez ca Popescu este cel mai aproape de esenta problemei cand spune ca integrarea europeana a Republicii Moldova este mai importanta decat conflictul transnistrean, pe motiv ca integrarea europeana trebuie sa asigure in Republica Moldova ceea ce-i lipseste demult. Cat va exista cauza bolii simptomele nu vor disparea Adevarul adevarat este ca analistii politici moldoveni trateaza in analizele sale doar simptomele bolii politicii moldovenesti. Putini, insa, au amintit publicului larg de cauzele acestei instabilitati anormale. Nu poti numi normala situatia in care interesele nationale ale unei tari europene, cu partea cea mai activa a populatiei la lucru in UE, sunt ba integrare europeana, ba infratire cu Rusia, ba UE, ba CSI. Intrebarea pe care noi trebuie sa ne-o punem in primul si in primul rand este: - De ce clasa politica moldoveneasca se poarta atat de instabil? sau - Care sunt CAUZELE oscilatiilor nerezonabile a clasei politice moldovenesti? Si respectiv daca aceste cauze au remediu. Din pacate cauzele instabilitatii asa numitilor politicieni fara doctrina de la Chisinau sunt recunoscute cel mai bine de popor lupta pentru putere este lupta pentru imbogatirea personala spun oamenii simpli. Este greu sa nu fii de acord cu o asemenea intelepciune populara cand: - Afli ca feciorul presedintelui a facut presiuni (NB!) prin intermediul structurilor de stat asupra unui director de banca in speranta ca va prelua controlul asupra acestei banci pentru a vinde-o cu pret dublu unui investitor strain. - Oare ne mira ca factorii de decizie folosesc structurile de stat in scopuri personale? - Ne intrebam de ce intelectualul cu limba romana perfecta Marian Lupu este promotorul initiativelor nedemocratice a partidului comunist? - Vrem sa intelegem care este motivul ca orice guvernare de pana acum si partidele din asa-numita opozitie actuale sunt suspectate de legaturi financiare cu Tiraspolul si de faptul ca au bani in businessul transnistrean? - De ce Sangheli a transmis dosarele KGB transnistrenilor sau de ce le-a dat pe degeaba rezervele de coniac de la Aroma? - De unde au aparut zvonurile ca Pasat purta geamandanul cu bani de la Smirnov pentru Lucinschi? - Ce s-a intamplat cu ancheta in cazul presupuselor delapidari de fonduri de catre premierul actual Tarlev pe cand acesta lucra la Bucuria"? - De ce spune guvernarea actuala ca vrea ca poporul nostru sa traiasca bine in Europa, dar pe ascuns pregateste strategii rusesti, Kozak 2 si ne vinde tara Rusiei? Cat nu ar fi paradoxal, dar intrebarile de mai sus ar putea da raspunsuri la instabilitatea politicii externe ale Republicii Moldova. Atata timp cat criteriile de guvernare vor fi minciuna, lipsa principiilor democratice si ideea ca poporul este o bidla" pe care o poti purta cu promisiuni de pensie, dupa care sa-i bati cu preturi care sa anihileze orice pensii sau salarii, atata timp Republica Moldova va depinde de interesele financiare de zi a guvernantilor, indiferent cine sunt, comunisti sau asa-numiti democrati. Un expert moldovean a observat intr-o convorbire privata ca pana acum, spre fericirea poporului acestei tari, lupta politica intre partidele politice din Moldova a avut in calitate de consecinta secundara, nu primara, respectarea intereselor nationale. Cu alte cuvinte, lupta politica in Moldova nu este ghidata de interesul national, dar de interese personale sau de partid, iar interesul national devine un produs intamplator, secundar al politicii moldovenesti, venit sau impus de din afara. Insa cat timp Republica Moldova va avea asemenea noroc" si de ce intrebarea comunistului Lenin Ce-i de facut?" vine paradoxal de bine in contextul moldovenesc? Raspunsul este usor de intrevazut si este, asa cum mentionasem mai sus, foarte aproape de ceea ce sugera domnul Popescu moldoveni nu vor mai avea de ghicit pe zat de cafea ce se va intampla cu ei in anul 2007 daca guvernul Moldovei va implementa ferm reformele democratice interne, va gandi spre interesul tarii si nu cel de partid sau personal financiar si va asigura o stabilitate democratica de durata pentru Moldova, fara declaratii anti- sau pro- europene, rusesti, ucrainene sau romanesti." Iar aceasta nu se va intampla prin implementarea planurilor fatarnice pro-rusesti a lui Kozak care aduc beneficii ascunse unor anumiti lideri si persoanelor din anturajul sau, dar numai prin implementarea planului pro-moldovenesc Moldova-UE. Deci ramane de vazut daca politicienii moldoveni vor dori sa puna in capul mesei interesele nationale, a oamenilor simpli, acelor moldoveni din Europa si sa lase la o parte interesele sale personale electorale sau financiare dubioase?