Va deveni Voronin cetăţean român?  Text publicat simbata, 3 februarie 
2007 in Romania Libera
   
    Dupa o lunga absenta, ma aflam in toamna anului 2006 la Chisinau, pentru 
a-mi lansa cartea. În acele zile sosea in Moldova si presedintele Romaniei, 
Traian Basescu. L-am urmarit foarte curios ce va declara. Într-una din 
declaratii, dumnealui invita pur si simplu Republica Moldova sa se integreze 
odata cu Romania in UE. Va dati seama ce efect a avut asupra populatiei din 
tara de dincolo de Prut aceasta invitatie! Era foarte frumoasa intentia 
dumnealui, insa eu m-am intrebat simplu: de cand Romania, prin reprezentantii 
sai, are o astfel de putere de decizie si ce legatura are aceasta invitatie cu 
realitatea? Fireste ca nu avea nimic cu realitatea. Romania a fost si este o 
tara care nu-si poate permite astfel de decizii. UE are o politica foarte bine 
definita fata de modul ei de a se dezvolta si extinde. Noi, cu multele 
probleme, nu avem nici posibilitatea si nici autoritatea de a face astfel de 
proiecte de tara. Daca guvernul Romaniei ar fi cu adevarat interesat de R.
 Moldova, atunci ar trebui sa lucreze cu altfel de politici.
Am fost intrebat la Chisinau de lucruri foarte pragmatice: ce se va intampla cu 
circulatia intre cele doua state, cum e cu viza, cum e cu taxele etc. Statul 
roman anuntase ca pana la 1 ianuarie 2007 se vor deschide cel putin doua 
consulate suplimentare, unul in sudul si altul la nordul republicii. A trecut 
cu bine cheful de integrare si surpriza: cele doua consulate nu au aparut. 
Prima informatie din presa romana a fost cea legata de faptul ca guvernul de la 
Chisinau nu este de acord cu acest lucru. Bine, bine, dar de ce aflam abia in 
ianuarie 2007? Se stia bine cu ce guvern avem de-a face. Dar daca tot avem 
politici externe complexe, de ce nu am stiut din octombrie 2006 de eventualele 
probleme ca sa cautam solutii? Ne „descurcam” asa de bine cu axa 
Bucuresti-Londra-Washington, cu diverse politici regionale si nu reusim sa 
facem doua consulate banale in Moldova, unde avem interese declarate. În ultima 
vizita la Chisinau, Traian Basescu a recunoscut ca o buna parte din vina
 o are guvernul de la Bucuresti.
În autobuzul de la Chisinau la Bucuresti se discuta un subiect care m-a 
surprins neplacut. Basarabenii cu cetatenie romana, dar cu domiciliul in afara 
granitelor romanesti mergeau la Bucuresti pentru „adeverinte de cetatenie de 
tip nou”. Este vorba de o noua adeverinta, in vederea prelungirii pasaportului 
romanesc expirat sau pe cale de expirare. La ghiseul din Bucuresti au avut 
surpriza sa constate ca pentru obtinerea acestui „act” trebuiau sa prezinte 
toate documentele depuse initial pentru redobandirea cetateniei. Inutil sa spun 
ca nu se anuntase nicaieri acest lucru.
Nu vreti sa stiti de cate acte este nevoie! Practic, li se spunea acestor 
„cetateni ai Romaniei” ca expirarea pasaportului romanesc echivaleaza cu 
pierderea cetateniei romanesti, astfel ca, prin urmare, trebuiau sa treaca din 
nou prin toate procedurile de redobandire a cetateniei. Va asigur ca in Romania 
procedura este inumana.
Vreti sa stiti cate ceva si despre procedura pentru redobandirea cetateniei 
romane prin care trec fostii cetateni, basarabenii care si-au pierdut cetatenia 
in 1940, de exemplu? Nu sunt un tip foarte sensibil la cliseele de tip „fratii 
de peste Prut”, dar sunt foarte sensibil la nedreptatile facute unor oameni, 
mai ales cand clasa politica romaneasca o utilizeaza cu un cinism incredibil.
Ei bine, domnului ministru Mihai R. Ungureanu i-a scapat porumbelul din gura si 
a afirmat: “Cetatenia romana este un privilegiu, nu un drept, iar cetatenii 
romani trebuie sa faca dovada concreta a afilierii la tot ce inseamna Romania”. 
De cand cetatenia unei tari nu e un drept, ci un privilegiu? Suntem cumva 
intr-un stat medieval in care acordam privilegii, in care nu mai facem nicio 
distinctie intre drepturi si privilegii? De altfel, statul roman a si fost dat 
in judecata de un tanar in legatura cu problema redobandirii cetateniei. El a 
pornit de la o deductie simpla: daca intre 2002 si 2007 judecatorii comisiei 
pentru acordarea cetateniei au reusit sa acorde in medie cate 37 de cereri pe 
luna (conform Monitorului Oficial), atunci, daca sunt depuse 750.000 de cereri, 
reiese ca statul roman are nevoie de 1600 de ani, cu conditia ca nimeni sa nu 
mai ceara cetatenie (pentru detalii juridice va recomand www.curaj.net). Exista 
si un raspuns formulat de Ministerul Justitiei,
 care pe mine m-a socat: “Aveti dreptul sa cereti cetatenia, dar statul nu este 
obligat sa v-o dea”. Sa fie chiar asa? Domnule presedinte, cum e cu invitatia 
de anul trecut? A fost cumva la misto si “fratii nostri mai saraci” nu au 
inteles-o? Da, sunt de acord, orice stat are dreptul sa-si aleaga cetatenii, 
dar trebuie sa spuna clar dupa ce criterii si reguli face acest lucru.
   
  Vasile Ernu, scriitor roman
nascut in URSS
  Vasile Ernu, autorul carţii “Născut în URSS“


 
---------------------------------
Want to start your own business? Learn how on Yahoo! Small Business.

Raspunde prin e-mail lui