Iata un raspuns cel putin partial oamnei Mariana Hudrea.
1 Ocupatia Ruseasca si marxistii au asasinat sute de mii de intelectuali
autentici. Lipsa lor se simte si se va simti pentru mult timp.
2 Cei ce la 89 sau numit si inca se auto numesc "inteligenta romaneasca" sunt
in mare proportie oportunisti educati in cel mai bun caz fripturisti si in
nici un caz NU le pasa de starea mentalitatii alegatorului roman.
3 Lipsa de autenticitate intelectuala se vede prin absenta dizidentei
autentice si mai ales prin lipsa de interes manifestata ostentativ vizibil de
a educa electoratul
4 Invalmaseala din 89 a dovedit ca a fost nevoie de o interventie din afara
pentru a creea o schimbare in Romania. Mai grav insa pretinsa revolutie
democratica nu a trecut inca dincolo de periferiile marilor orase si cu
siguranta a fost depasita de oportunismul salbatic al unei pretinse revoluti a
pietii libere.
Concluzie
Simplu, Romania are nevoie de o autentica revolutie intelectuala care sa
realizeze contactul direct cu alegatorii sai educe si sa ridice nivelul de
educatie civica al intregii societati romanesti folosind cai specifice unui
sistem democratic autentic.
Si toate acestea din propie initiativa fara "pomana" Imperiala UE sau din
alta parte.
Poate mai tarziu dar experienta intelectualitatii Poloniei este aplicabila
si in spatiul mioritic.
Vasile Bouleanu .
Mariana Hudrea <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Ma tot gandesc cum a ajuns poporul roman sa fie atat de needucat.
Stiu si raspunsuri.
Le stim cu totii.
Si la ce bun?
Eu una ma simt fara putere.
In 2004 credeam ca mai rau nu se poate.
Aiurea!
Se poate!
----- Original Message -----
From: Vasile Bouleanu
To: [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL
PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ; [EMAIL PROTECTED] ;
[email protected]
Sent: Saturday, February 10, 2007 5:18 AM
Subject: [romania_eu_list] Aiurea ! / Criza de sistem - H.-R. Patapievici
(Evenimentul ZIlei)
Care criza de sitem ? Care sistem in primul rand ?
Intreaga poveste ramane o expresie a mentalitatii politice de origine
fanariot -marxista care predomina cultura politica romaneasca.
Nimic nou in poloitica damboviteana .
Vasile Bouleanu .
Popa Cosmin <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Tare! Dar toata lumea stie si nimeni nu poate face mai nimic ...
Alin Cristea <[EMAIL PROTECTED]> wrote: Criza de sistem
Horia-Roman Patapievici, Evenimentul Zilei, 8 februarie 2007
"Conflictul dintre presedinte si premier nu e nici accidental si nici evitabil,
ci recurent si endemic."
Din cauza spectacolului dizgratios si, prin escaladare, periculos, disputa
personala dintre presedintele Romaniei si primul-ministru a reusit sa puna in
umbra mecanismul real al conflictului, care se trage dintr-un defect al
Constitutiei.
Redus la esenta lui, conflictul care opune cele doua palate se trage din faptul
ca ocupantii lor ajung la putere dupa un tip de logica si sunt apoi obligati sa
functioneze dupa un altul, care ii invrajbeste. Acest conflict nu este (la
origine) personal, ci institutional.
De aceea nu e nici accidental si nici evitabil, ci recurent si endemic. Iata
argumentele. Ca presedinte, Ion Iliescu nu a putut scapa de premierul sau Petre
Roman, cu care avusese relatii personale excelente inainte de functionarea lor
ca presedinte si premier, decat printr-o mineriada.
In opozitie si in timpul campaniei electorale, viitorul presedinte Emil
Constantinescu a avut relatii normale cu viitorii sai premieri, Victor Ciorbea
si Radu Vasile. Ca presedinte, a intrat imediat in conflict cu ei.
Amandurora, la un moment dat, le-a cerut demisia: a avut mari dificultati sa o
obtina, ultimului trebuind sa i-o impuna cu artificii care au parut sa incalce
Constitutia, fapt care a starnit protestele presei.
Sa ne amintim, rapid, si de degradarea pana la ruptura a relatiilor dintre Ion
Iliescu si Adrian Nastase, atunci cand, din colegi de partid si amici de idei,
au ajuns sa functioneze primul ca presedinte, al doilea ca premier.
Acest tablou sugereaza indeajuns ca anume raporturile institutionale, si nu
relatiile personale proaste, sunt cele care ajung sa-i opuna in chip radical pe
ocupantii celor doua palate. Nu oamenii, ci functionarea lor este cauza.
Si, pentru ca functionarea lor intr-un dispozitiv institutional dat este legata
de modul in care a fost gandita Constitutia, e plauzibil sa cautam viciul care
naste in mod sistematic conflict intre cele doua palate anume in Constitutie si
in felul in care sunt recrutati ocupantii celor doua palate.
Din acest motiv, ideea care mi se pare ca poate explica cel mai bine razboiul
palatelor este aceea ca logica recrutarii viitorilor presedinti si premieri
intra in contradictie fatala cu logica functionarii lor, ca presedinti si
premieri, odata alesi.
Daca ne uitam din aceasta perspectiva la recentul conflict, vom observa imediat
ca, in cazul lui, regimul celor doua logici a functionat implacabil. In timpul
alegerilor, armonia dintre viitorul presedinte si viitorul premier era
perfecta, deoarece impartaseau aceeasi logica, a castigarii alegerilor.
La scurt timp dupa terminarea lor, presedintia si guvernul au inceput sa
functioneze dupa logici diferite, din doua motive.
Primul este ca presedintele are legitimitate democratica populara (pentru ca e
ales in mod direct, de cel mai mare numar de votanti), in timp ce premierul are
numai o legitimitate democratica de negociere (deoarece e numit de presedinte):
daca presedintele nu castiga alegerile si nu il vrea, premierul nu exista.
Cu toate acestea, desi presedintele castiga alegerile, numai guvernul le poate
fructifica - iar acesta este al doilea motiv al conflictului institutional.
Intr-adevar, presedintele candideaza pe un program care excede masiv
prerogativele sale constitutionale, care, in esenta, sunt numai simbolice si de
reprezentare.
De ce o face? Nu pentru ca ar incerca sa induca in eroare electoratul, ci
pentru ca el este constrans de logica Constitutiei sa caute sa castige voturile
intregului electorat.
Or, pozitia presedintelui a fost gandita contradictoriu de cei care au scris
Constitutia Romaniei: constitutional vorbind, presedintele are prerogative de
presedinte slab, dupa alegeri, dar se supune unei recrutari tipice
presedintilor tari, in timpul alegerilor.
El castiga alegerile cu un program de care isi leaga soarta in ochii
electoratului, dar pe care nu il poate realiza, dupa alegeri, decat guvernul.
Daca guvernul este obedient, atunci presedintele asuma, peste constitutie,
functia unui presedinte executiv. Daca guvernul nu este obedient, si e in
logica administrarii puterii ca el sa nu fie, atunci presedintele, care doreste
sa nu se descalifice in ochii electoratului, va intra cu necesitate in conflict
cu guvernul, incercand sa guverneze in nume propriu.
Altfel spus, in timp ce logica dinainte de alegeri este aceeasi pentru viitorul
presedinte si pentru viitorul premier, ea este cu necesitate opusa, dupa
alegeri, cand premierul numit de presedinte asuma in nume propriu actele de
guvernare promise in campania electorala de presedinte in numele lui si pe care
acesta, acum, nu le mai poate decat chibita.
Iar cand programul cu care presedintele a castigat alegerile difera de cel cu
care premierul guverneaza, conflictul nu poate fi decat sangeros. Aceasta este
contradictia constitutionala in care ne gasim.
http://www.evz.ro/article.php?artid=291340
---------------------------------
Need Mail bonding?
Go to the Yahoo! Mail Q&A for great tips from Yahoo! Answers users.
---------------------------------
No need to miss a message. Get email on-the-go
with Yahoo! Mail for Mobile. Get started.
