In Romania probabil ca minunile sunt la ordinea zilei: ologilor le creste piciorul amputat la loc, orbilor le revine brusc vederea... Altfel cum s-ar explica atata batjocura criminala? Se intampla in Romania, tara europeana... ---------------------------- Vali "Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of greatness." (Carlo Goldoni)
"When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace." (Jimi Hendrix) Asistenta <http://www.gandul.info/articol_29902/asistenta_sociala_care_ucide.html> sociala care ucide <BLOCKED::http://www.gandul.info/autor/alina_badalan.html> Alina BADALAN | <BLOCKED::http://www.gandul.info/12-02-2007> 12 februarie 2007 Scheletul de 40 de kile raspunde la numele de Mioara. A implinit 60 de ani, dar are picioare de copil mic, solduri strambe, glezne straniu de translucide, palme - carlig, sani mici ca fetitele de gradinita. Sta numai la orizontala, tot timpul teapana. Daca nu si-ar misca pleoapele, ai crede ca e impaiata. Cand e asezata in sezut, plange de durere. Pentru un om de-un metru jumate, capul e neobisnuit de mare. N-are riduri, aproape ca sperie pielea aceea atat de intinsa. Nu vorbeste, ci bolboroseste. Are ochii mari, umezi tot timpul, gura ingusta. Diagnostic: sechele encefalopatie infantila cu tetraplegie. Unul dintre cele mai grave handicapuri care exista. Zilele astea, autoritatile din Arges insarcinate sa-i ajute pe oamenii cu handicap si-au batut joc de bolnava Mioara Negescu. Ca sa-si schimbe asistentul personal, a fost pusa sa-si prelungeasca certificatul de handicap. Mama de 80 de ani a ramas blocata. Cum adica? Dar fata ei are un certificat de acum cinci ani care zice limpede ca e bolnava pe veci. Cei de la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Arges i-au explicat mamei: "S-a dat o noua lege care spune ca certificatele scoase pana-n 2002 nu mai sunt valabile si trebuie revizuite, indiferent daca boala e pe viata sau nu. Adica fata dumitale mai trebuie evaluata inca o data". "Bun, si cand sa va astept la noi, sa o evaluati pe Mioara?", a intrebat mama. Secretara a ras: "Mamaie, tre' sa o aduci dumneata la noi, la Pitesti, doar nu te astepti sa venim noi! Eiii, asta-i culmea!". Si, zdranc, i-au inchis telefonul. Batrana a sunat iar: "Dar nu intelegeti ca nu se poate deplasa?". Trei saptamani a inrosit telefonul - s-a plans secretarelor ca sta departe, in comuna Aninoasa, la 40 de minute de Pitesti, ca n-are nici caruta, ca oricum ar fi aproape imposibil sa o tarasca pe Mioara pana la ei fiindca e mare chin sa stea in sezut. Mama a implorat, secretarele i-au inchis iar. "Dar aveti program de vizite pe teren, doua zile pe saptamana!", a insistat femeia. Nimic! Intr-o zi i s-a acrit. S-a hotarat: "gata, maine duc fata Comisiei, s-o vada". Si-a rupt din pensie sa plateasca o masina si a inceput s-o gateasca pe bolnava. N-a izbutit singura, au ajutat-o trei femei: una i-a tinut mainile, alta i-a ridicat picioarele in unghi drept, ca la bebelusi, si i-a pus plosca, alta s-a luptat sa-i puna chiloti si un dres alb, ca la scolarite. "Gata, Mioara, nu mai plange, uite, te scoatem la plimbare". "Da' ma doooarrre rauuu!". Imagineaza-ti ca ti se coase o rana pe viu. Cam asa simte Mioara cand o apesi pe piele, cand ii desfaci degetele incarligate, cand o ridici de la orizontala. Cele cateva zeci de minute in masina, pana la Pitesti, au fost de iad. La fiecare zdruncinatura parca o ardea carnea. Soferul a oprit in curtea Comisiei si tocmai incepuse s-o scoata pe Mioara, cand... "N-aveti voie sa opriti aici, plecati, parcati colo, la poarta, aici nu-i voie, nu-i voie, n-auziti?". Era un paznic incruntat, cu nara-n sus, batand din picior spre bolnava. "Si nu intrati pe aici, nu pe aici, n-auziti, duceti handicapata pe la poarta din strada, pe unde intra toata lumea, ca nu sunteti mai cu mot". La intrarea indicata, surpriza: peste o suta de oameni in carje, cu cate un ochi, cu proteze, surzi si muti din tot judetul se luptau sa deschida o usa ingusta, transparenta. Pe partea cealalta, un paznic se chinuia din rasputeri sa tina usa inchisa. Unii asteptau sa-si depuna actele pentru a primi certificat de handicap, altii deja aveau handicap permanent si fusesera chemati sa-si reinnoiasca certificatul. "Ca poate intre timp ne-o mai fi crescut mana sau piciorul pe care nu le-am avut niciodata", ziceau. Stateau lipiti, unii tampla langa tampla, incruntati, rigizi, sa nu-si piarda locurile pentru care asteptasera cinci ore. Nu se miscau un centimetru pentru nimeni. Ai fi zis ca oamenii astia n-ar fi lasat sa treaca printre ei nici macar o gravida cu apa rupta. A aparut Mioara si brusc s-a intamplat ceva cu ei. Au inceput sa urle: "Deschideti, ca e aici o femeie mai bolnava decat noi. Primiti-o macar pe ea. Daca nu, va spargem usa!". Pentru prima data de cand stateau la coada, nu mai strigau pentru ei. Pana la urma i-au deschis usa. Au ajuns in fata Comisiei. Batrana a asternut jos o patura si a intins-o pe Mioara acolo. "Ia vedeti, e sanatoasa?". I-au scos pe loc noul certificat. Claudia Radu, sefa Comisiei, de abia s-a uitat la Mioara. N-a parut s-o impresioneze. A scos-o vinovata tot pe batrana: "De ce-ai adus-o aici? A fost cumva invitata? Daca ne-ai fi explicat, am fi venit noi la domiciliu. Nu, nu-i vina mea, eu nu stiam de situatia asta". N-a vrut sa creada ca femeia tot explicase la telefon, saptamani la rand. De ce inghesuiala animalica de pe hol? "O, dar nu-i vina mea, oamenii vin de la 5 dimineata, iar comisia se formeaza mult mai tarziu. Cine-i pune sa vina asa devreme? Noi suntem cativa angajati, iar bolnavii sunt multi, e chiar greu sa facem fata. Cum adica de ce stau in picioare? Pai ce, nu sunt scaune pe hol? Eu nu pot sa-i asez pe fiecare pe scaun", a incercat sa se explice doctorita Radu. Adevarat, Comisia numara doar cinci oameni. Si da, pe hol sunt cateva scaune, dar la peste o suta de bolnavi. Si nu e nici un birou de informatii, absolut nimeni care macar sa-i indrume la biroul potrivit. Nu se fac programari, nu se dau bonuri de ordine, e ca la loto - nu se stie nici macar estimativ cam pe la ce ora ai putea intra la Comisie. Poti sa stai la coada cu puroaiele scurgandu-se din mana beteaga o zi intreaga. Am crezut ca macar sefii cei mari peste Comisie vor intelege toate astea. Ne-am inselat. Adrian Macovei, director executiv la Directia Generala de Asistenta Sociala Arges, ne-a raspuns zambind: "Da, e rau, dar nu mai rau ca inainte. Nu e vina noastra ca e asa de aglomerat la Comisie. Aceeasi inghesuiala e in toata tara, chiar mai rau". Zice ca vinovati sunt oamenii, ca prea vin cu noaptea-n cap. Adrian Macovei nu a parut deloc deranjat ca cei din Comisie pun pe drumuri oameni ca Mioara, in loc sa se deplaseze ei la domiciliu. Si nici nu ne-a aratat ca ar fi tocmai la curent cu legislatia in domeniu. Ne vine greu sa credem ca vreunul dintre sefii Directiei de Asistenta a citit vreodata afisul pe care l-au postat la intrarea spre Comisie: "Pune-te in locul meu! Invata sa intelegi!" <BLOCKED::mailto:[EMAIL PROTECTED]> [EMAIL PROTECTED] (C) Gandul
