Luat de pe www.sibiupeople.ro Autor: Mihnea Capraru Cititorul gesticulează neputincios. Provincial! Din provincie, de la Sibiu. În provincie, la Sibiu. Îi zvâcneşte un muşchi pe faţă. "Eu, provincial? Eu? Provincial eşti tu!" "George Coşbuc! Octavian Goga! George Bariţiu!" "Capitala Sibiu salută provincia Bucureşti!" Cititorul ar vrea să se termine cu etichetele. Cititorul sibian ar vrea să se lepede de eticheta provincial. De această falsă distincţie, provincie/capitală. Cititorul sibian se teme de cuvântul provincial. Dar teama de cuvânt nu e teamă de cuvânt. Cititorul nu se teme de cuvânt. Teama de cuvânt e teamă de ceea ce stă în spatele cuvântului. De adevăr. Cititorul este provincial. Cititorul răspândeşte bârfele de la Bucureşti. Ascultă muzica de la Bucureşti. Urmăreşte fotbalul de la Bucureşti. Consumă spectacolele de televiziune de la Bucureşti. Mintea sibianului vine din Capitală, gata fabricată, prefabricată. Precum a orădeanului, precum a băcăuanului, precum a piteşteanului. Insulta de care se teme sibianul nu e insultă. E adevăr temut, adevăr adevărat. "Ba e falsă distincţia! Nicăieri n-am mai auzit, numai la noi!" Într-adevăr. Printre prietenii noştri europeni nu mai există aşa ceva, nu în veacul nostru. Dar soarele care răsărea pentru tribunişti de la Bucureşti era fratele mai mic al regelui-soare de la Versailles. Capitala şi Provincia nu sunt invenţii româneşti. Ele sunt produsul procesului de centralizare a statelor europene naţionale moderne. Comunităţile naţionale imature, labile, imaginare şi-au sufocat deliberat toţi centrii nervoşi cu excepţia unuia singur, a capitalei. Această auto-decapitare distribuită a cunoscut, fireşte, variaţii de intensitate, şi a fost cu mult mai relaxată în ţările care s-au centralizat târziu şi repede (Germania sau Italia) decât în cele centralizate timpuriu şi lent (Franţa sau Anglia). Dar regularitatea este manifestă: un stat tânăr, lipsit de graţia şi de coordonarea internă a unei comunităţi mature, se debarasează de nevoia de coordonare eliminând centrii care ar trebui să se coordoneze. Toate legile, toate modele, toate curentele provin dintr-un singur loc: Capitala. Pe măsură ce noile comunităţi europene s-au consolidat şi au învăţat să funcţioneze armonios, procesul de centralizare a fost reversat, centrele creative s-au înmulţit, comunităţile locale şi regionale au fost descătuşate, societăţile au devenit mai puţin stereotipice, mai diverse, mai surprinzătoare. E uşor de observat că România nu a trecut încă prin acest proces. Ea a rămas, fireşte, în urmă, a rămas o societate cu un singur centru. Regulile, modele şi curentele româneşti fie provin de la Bucureşti, fie trebuie să fie adoptate la Bucureşti ca să se "afirme pe plan naţional". Nu există cale directă de la Sibiu către, bunăoară, Botoşani. Orice idee pornită de la Sibiu către Botoşani trebuie să se izbească mai întâi precum o minge de tenis de zidul bucureştean, şi să ricoşeze de acolo către destinaţie. Orice tentativă de a construi drumuri mai scurte s-ar lovi, fatalmente, de acuzaţia de trădare. Centrul nu e mai puţin isteric decât periferia.
Suntem provinciali. Aceasta nu este o judecată de valoare, ci consemnarea unui fapt. De acest fapt nu trebuie să ne fie ruşine, ci silă. Nu trebuie să îl ascundem, ci să îl schimbăm. Iar aceasta nu prin trufie, nu prin scornirea altei Capitale, nici prin izolaţionism frenetic, ci prin creativitate independentă. Pe care prea puţini sibieni încearcă pentru moment să o aibă. http://sibiupeople.ro/en/essays/594 --------------------------------- Any questions? Get answers on any topic at Yahoo! Answers. Try it now.
