„Cer sa fiu scoasa din lista neagra a persecutatilor de catre 
regimurile antinationale!"

Declaratie facuta de deputatul PNL, Vitalia Pavlicenco, in sedinta 
din 15.03.07, a Parlamentului de la Chisinau

Spuneam, intr-o declaratie, ca nu exista mare diferenta intre 
regimul terorist de la Tiraspol si regimul mafiotizat si 
antinational de la Chisinau. Sirul asemanarilor dintre aceste doua 
regimuri, in continua perfectionare in ceea ce priveste persecutarea 
oponentilor politici, nu face decit sa creasca. Institutiile 
represive de pe ambele maluri ale Nistrului, dirijate de 
Presedintii, actioneaza de minune contra persoanelor indezirabile.

Acum trei saptamini am fost invitata la aniversarea a 15-a a 
Liceului „Lucian Blaga" de la Tiraspol, fosta scoala nr. 20 cu 
predare in limba româna. Am mers cu Volkswagenul meu, produs in 
1990. M-am conformat ambitiilor de stat ale Tiraspolului privind 
taxele de trecere peste Nistru. Am prezentat buletinul de 
identitate. La Tighina, insa, am fost oprita de „GAI"-ul de linga 
monumentul in memoria „victimelor nationalistilor" si fortata sa 
stau acolo o ora si jumatate. Soferul a fost dus la sectia de 
militie, sa vada daca nu e in cautare. Apoi a trecut „papa" - 
Smirnov sau Antiufeev - si traficul trebuia sa inceteze. Am gasit un 
canal spre politia moldoveneasca, in totala disgratie la Tighina, 
carora satrapii le-au spus ca masina mea e banuita ca ar fi furata 
si ca o retin patru ore. Am reusit sa ajung pe cai ocolite, cu 
taximetrul, la Liceu, unde am oferit un lot de carte româneasca. 
Intre timp, avea loc spalarea creierilor soferul meu, caruia i s-a 
luat permisul. Daca masina nu mai era furata, s-au gasit alte motive.

Am aflat ca mai multi cunoscuti au ramas fara permise de conducere, 
urmare a tratamentului aplicat de teroristii cetatenilor nostri ce 
circula peste Nistru. L-am informat pe dl Louis O"Neill, seful 
Misiunii OSCE la Chisinau. Am decis sa nu mai merg peste Nistru cu 
masina mea, pentru ca nu exclud provocari pentru a ma compromite. 

In dimineata zilei de 7 martie plecam deja spre Leuseni. Acum 4-5 
ani am fost impiedicata de granicerii nostri sa trec de trei ori 
frontiera spre România. In loc de explicatii, mi se invoca faptul ca 
sunt trecuta cu rosu in calculator si mi se arata cu degetul in pod. 
M-am judecat patru ani cu Serviciul de graniceri, caruia ii revine 
ingrata misiune de a servi ambitiile de persecutare politica ale 
satrapilor comunisti. Spun asa, pentru ca nu vad nici o diferenta 
intre comportamentul teroristilor de la Tiraspol si al granicerilor 
generalului Kolenov.

Inainte de vama, am mers sa perfectez cartea verde. Sint multe 
ghisee acolo. Una, despre care a scris clar presa, este Moldasig, 
facuta de potentatii zilei pentru a elimina alti agenti in 
asigurari. Iau cartea verde, de obicei, la ASITO, insa plecarea mi-a 
fost intempestiva si nu am ajuns la agentul meu. Am vazut, astfel, 
ce se mai face pe la frontiera. Atitia agenti si nici o 
infrastructura elementara amenajata. Sper sa cunoasteti bancul cind 
rusii se laudau occidentalilor cu BAM-ul, Magistrala Baical-Amur, 
iar occidentalii nu intelegeau cum se pot face magistrale si nu se 
poate amenaja un grup sanitar eurostandard? Exact asta e fata 
Moldovei proeuropene! Chiar mi-a venit in cap o metafora: cum e 
drumul nostru spre frontiera spre Leuseni asa ne e si drumul spre 
Europa! Cu sosea buna pina la vilele de la Condrita, dupa care 
incepe hurducaitul! Adica spre Europa am avansat atit cit duce 
drumul spre interesele clanurilor mafiote! Nu mai mult, stimati 
observatori occidentali! Vazind minunata „infrastructura", in care 
Moldasig-ul nu vrea sa investeasca, mi-a pierit cheful pentru 
Moldasig si am trecut la alt ghiseu. Dar parca nu-mi vine a crede sa 
se fi suparat Moldasigul si sa le fi sugerat sefilor sa-mi aranjeze 
o problema la trecerea frontierei. Dar mai stii?

Astfel, in frontiera asteptam pasapoartele remise. Soferul, vazind 
ceva ciudat, se da la geam si vede cum granicerul raporta de zor ca 
in frontiera se afla Pavlicenco si Gilca. Sigur, granicerul a negat, 
spunind ca i s-a stricat serverul si sa astept doua minute. Astept, 
insa intuitia imi sugera sa fiu prudenta. Peste putin timp 
granicerul e chemat „sus", dupa care vine si spune ca eu imi pot 
continua drumul, dar nu si soferul. Adica mi-au sus exact ce imi 
spusesera teroristii lui Smirnov. Numai ca acolo – pentru ca sa nu 
ajung la Tiraspol, aici – sa nu ajung in România. Mi se spune ca 
soferul e in cautare. De ce, pentru ce, cum si de cind – out. Exact 
asa ca 4-5 ani in urma, cind mi se arata cu degetul in tavan. Ca 
Republica Moldova e condusa de „degetomania de la Presedintia". 
Granicerii recunosteau ca „sint oameni mici".

L-am convins cu mare greu pe granicer sa inchid masina, unde aveam 
computerul si actele. Proprietatea privata nu intereseaza pe nimeni, 
mai ales cind masina e de 17 ani! Insa incercarea de a se lasa o usa 
deschisa – ce iti poate sugera – oare nu cumva ca te poti pomeni cu 
droguri si alte nebunii in propria masina? Sus era gata „camera de 
tortura morala". Insa nu am parasit soferului, spunind ca nu am 
incredere in servilii regimului comunist represiv, pe care eu il 
critic si sint persecutata pentru aceasta. Motivul - soferul a fost 
implicat acum doi ani intr-un accident, nu cu masina mea, si, iata, 
nu e de gasit. Un accident consumat, el prezentindu-se mereu pentru 
ancheta politiei. In ianuarie am mers cu masina la Congresul 
extraordinar al PNL din România, stampilele in pasaport exista, nu a 
fost nici o problema. 

In sfirsit, un sef spune „va dam drumul, dar la intoarcere din 
România sa mergeti la politie". De unde aceasta schimbare brusca de 
macaz, de unde hodoronk-tronk s-a gasit la frontiera „un infractor", 
cind accidente fac toti, inclusiv paza lui Tarlev, care a facut 7 
victime pe soseaua nationala in raionul Orheiul! 

Concluzia e clara: s-a mai incercat o data „sa ma invete minte", 
pentru ca nu tac in fata nedreptatilor pe care le comit cu nemiluita 
si fara nerusinare agentii Puterii comuniste.

Si-acum, spuneti-mi – care e diferenta intre cele doua regimuri? 
Potrivit carei  legi, daca aveti documente ca o persoana e in 
cautare, ii dati, totusi, voie sa treaca frontiera spre România, 
spre UE? In Republica Moldova domina legea sau arbitrariul? Adica 
interziceti dreptul la circulatie, apoi permiteti, totusi, dupa 
ureche, accesul? Ce frumusete de regim comunist, care se supara ca 
ii spunem regim! 

Stimati concetateni,

Am fost de 2 martie la Corjeva, Cocieri, Malovata Noua, Rohi, unde 
au fost comemorate victimele razboiului ruso-moldovenesc de la 
Nistru. Persoanele m-au insotit la mai multe cimitire. Am trecut si 
pe la mormintul mamei lui Voronin, pe linga casa unde s-a nascut 
acest comunist. Am primit pomana de la sora colegului nostru 
comunist, deputatul Vasili Iov. Din discutiile avute acolo am 
inteles ce drama traiesc oamenii parasiti de Chisinau. Mi-am propus 
sa indemn pe mai multi colegi sa mergem pe 2 martie 2008 in 
Transnistria. Iar pina atunci sa ne intrebam ce facem in fiece an de 
la 2 martie pina la 2 martie pentru transnistreni? Saracia, 
salariile extrem de mici, copiii fara parinti sint, stimati, colegi, 
rezultatul faptului ca gruparea Voronin ii priveste pe participantii 
la razboi cu ochii Kremlinului. Desi avem deputati comunisti din 
Transnistria, pina si mormintele par abandonate. E pacat ca rudele, 
familiile, copiii, nepotii luptatorilor pentru independenta celui de-
al doilea stat românesc sint lasate pe mina regimului de la Tiraspol 
si la cheremul indiferentei regimului antinational de la Chisinau, 
intre care nu vad o diferenta!

In loc sa actioneze in spiritul transformarilor democratice pe 
ambele maluri ale Nistrului, in scopul pregatirii intense a 
Republicii Moldova reintregite pentru UE, agentii acestor regimuri 
represive se intrec in persecutii, coruptie, clanuri mafiote, 
tocarea averii publice, pastrarea Puterii cu orice pret, anihilarea 
pe toate caile a oponentilor comunistilor, se intrec in demagogie si 
in tratarea cetatenilor ca pe niste albinute proaste ce ii 
impiedica, prin zumzaitul lor, sa conduca bine-mersi statul. 

Ma adresez misiunilor diplomatice. Ceea ce am spus aici e doar o 
mica parte din drama in care ne aflam. Starea de lucruri in privinta 
respectarii drepturilor si a libertatilor omului este criminala. 
Informarea constitutionala obiectiva nu a devenit politica de stat, 
oamenii sint manipulati de guvernarea innebunita de frica de a 
pierde puterea. Asistenta financiara pentru statul-problema in criza 
Republica Moldova e tratata ca succes al guvernarii comuniste, ceea 
ce e fals. Opozitia, nu vorbesc de aliatii comunistilor, nu are 
acces la Radioteleviziunea publica. Incercati macar Dvs. sa 
participati la diferite emisiuni pentru a informa corect populatia, 
pentru ca noi, cum spuneam, sintem persecutati de regimurile-surori –
ca e vorba de Chisinau, ca e vorba de Tiraspol. Si mira-m-as sa nu 
existe coordonari strinse. Eu cred ca da. Si cer ambelor regimuri in 
agonie sa ma scoata din lista neagra, pentru ca prea bate la ochi 
aceasta coordonare. Va multumesc.


Raspunde prin e-mail lui