Reglementarea statutului de utilitate publică în România
Concluziile dezbaterii publice de la Iasi 20 Aprilie 2007 Pornind de la concluziile din anul 2005 referitoare la OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile propune spre discuţie organizaţiilor neguvernamentale mecanismul de acordare a statutului de utilitate publică în România. Pentru a identifica cel mai fezabil mecanism prrivind acordarea acestui statut, FDSC a elaborat un document de cercetare a cadrului actual şi analiza diferitelor alternative. Procesul iniţiat cuprinde şi o serie de 4 dezbateri regionale şi întâlniri a unui grup de experţi din sector. Prima întâlnire a grupului de experţi şi dezbaterea publică la Iaşi au avut deja loc conturându-se o serie de idei şi propuneri privind reglementarea acestui mecanism în România. Reglementarea statutului de utilitate publică în două etape. Statutul de utilitate publică pentru organizaţiile neguvernamentale se doreşte a fi un instrument de recunoaştere a mediuli asociativ în relaţiile cu autorităţile publice, donatori şi cetăţeni. Într-o etapă viitoare acest statut trebuie să confere o poziţie aparte a acestor organizaţii în politica de finanţare a autorităţilor publice. Premisele pentru această dimensiune fiscală sunt evitarea intervenţiei politicului în procedura de acordare a acestui statut, controlul periodic, existenţa unor standarde şi crearea unei mase critice de organizaţii care au dobândit acest statut În urma dezbateriii care a avut loc la Iaşi în data de 20 Aprilie 2007 mecanismul identificat se bazează pe următoarele elemente: - acordarea statutului să fie făcută de o comisei naţională independentă alcătuită din delegaţi/reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale. Această comisie îşi va desfăşura activitate cu sprijinul unor experţi din diferite domenii de activitate. - Procedura de acordare a acestui statut să urmărească evaluarea unui nivel minim de performanţă a organizaţiei solicitante. Apropierea şi asocierea cu standardele de calitate ISO este de dorit. - Organizaţiile neguvernamentale care sunt certificate ca fiind de utilitate publică trebuie să demonstreze transparenţă şi responsabilitate faţă de cetăţeni, autorităţi şi donatori prin publicarea rapoartelor de activitate şi a celor financiare. Criteriile de certificare vor avea în vedere şi managementul intern al organizaţiei, sustenabilitatea activităţii acestora şi nu în ultimul rând accesul publicului la serviciile şi activităţile desfăşurate de organizaţie. Toate informaţiile financiare sau refritoare la activtiatea organizaţiei sunt accesibile în bază Legii 5442001 privind accesul la informaţiile de interes public. - Pentru credibilitatea acestui sistem va trebui să existe o procedură de evaluare permanentă (la 3 ani) precum şi pentru soluţionarea unor plângeri referitoare la încălcarea condiţiilor de acreditare. Acest mecanism trebuie să cuprindă şi un set de sancţiuni sau penalizări. - Costurile procesului de acreditare precum şi formarea evaluatorilor va fi suportată de către stat. Comisia de acreditare va fi o instituţie publică cu o conducere colegială şi independentă de puterea executivă. - Facilităţile fiscale trebuie să fie promovate după o perioadă de implementare a statutului de utilitate publică. Promovarea unui statut fiscal preferenţial pentru organizaţiile neguvernamentale cu statut de utilitate publică trebuie să aibă loc într-o a doua etapă şi poate fi strâns legată de: o Procedura direcţionării 2%. Această prevedere poate evita cazurile de utilizare netransparentă a acestor resurse, creşterea comportamentului filantropic al cetăţenilor prin încrederea mai mare în aceste organizaţii de utilitate publică. o Condiţii mai favorabile pentru scutirile de impozitul pe venituri din activităţile economice. Se poate discuta în acest sens şi de o strânsă legătură cu organizaţiile care desfăşoară activităţi de economie socială o Restituirea TVA o Reducerea birocraţiei pentru diferitele procedurile administrative. Statutul de utilitate publică poate suplini dovada unor alte certificate (ex.: certificatul de debite fiscale, bonitatea, etc.) Procesul de acordare a statutului public trebuie însoţit de o campanie pe termen lung de promovare a conceptului de utilitate publică, conştientizarea organizaţiilor, autorităţilor şi cetăţenilor cu privire la importana şi rolul acestui statut. Promovarea facilităţilor fiscale trebuie să facă parte dintr-o strategie pe termen lung a sectorului şi preferabil să fie discutată şi agreată cu Guvernul.
