Mi s-a atras atentia asupra unui mesaj postat pe lista si pe care eu nu l-am
primit (cu ceva vreme in urma am decis ca mesajele unor membri sa nu-mi mai
parvina pentru ca le consider fie inutile, fie injurioase, fie doar
manipulatoare).
Cred ca e necesar sa corectez cateva greseli pe care le face stimatul coleg:
> 1. Exista 2 abordari in privinta adoptiilor internationale:
> a. Carta ONU privind Drepturile Copilului si
> b. Conventia de la Haga privind Drepturile Copilului
>
> Carta ONU promoveaza cresterea copilului in mediul cultural din care
provine, adica adoptii nationale.
> Conventia de la Haga sustine cresterea copilului intr-un mediu familial,
adica oriunde, adica adoptii internationale.
Sunt necesare cateva comentarii. Conventia ONU asupra Drepturilor Copilului
(UNCRC), adoptata in 1989, nu se refera in mod special la adoptii, si in
plus nu contine nici un mecanism pentru promulgarea si aplicarea vreunei
politici specifice in domeniul adoptiei internationale. In schimb,
Conventia de la Haga asupra Drepturilor Copilului (HCCH), datand din mai
1993, se refera in mod specific la adoptie si impune normele legale general
acceptate in plan international care guverneaza adoptia nationala si
internationala. In plus, in raportul sau preliminar la HCCH, Hans van Loon
(secretar general al Conferintei de la Haga asupra dreptului privat
international) arata ca, desi Art. 21 al UNCRC mentioneaza adoptia
internationala, ONU a incurajat Conferinta de la Haga sa furnizeze politica
internationala pe acest subiect.
Nu exista doua abordari decat pentru neavizati (oarecum ciudat in cazul unui
administrator de site de legislatie). Diferenta intre cele doua Conventii
este ca in cazul UNCRC alternativele "nationale" sunt explicite, in timp ce
in cazul HCCH acestea sunt implicite. In plus, faptul ca ONU insasi
recomanda propriilor membri sa adere la HCCH este o dovada in plus ca cele
doua teorii sunt fundamental compatibile ("The United Nations Committee on
the Rights of the Child regularly recommends adherence to the Hague
Convention in its reports on States Parties to the 1989 Convention."). Si
mai trebuie sa tinem cont si de faptul ca UNCRC a fost elaborata intr-un
climat de absenta totala a oricaror reglementari in domeniul adoptiilor
internationale, o problema pe care a rezolvat-o in mod direct HCCH.
> 2. SUA nu a semnat Carta ONU...
Eronat. Este curios ca o asemenea greseala vine din partea unei persoane
care de ani buni administreaza un site de legislatie... Un exemplu de
auto-reclama negativa.
SUA a semnat Carta ONU (UNCRC) pe 16 februarie 1995, cu mana lui Madeleine
Albright, la vremea respectiva ambasador SUA la ONU. Presedintele Clinton a
trimis Conventia Senatului spre ratificare cu o majoritate de doua treimi,
lucru care inca nu s-a intamplat si, probabil, nu se va intampla (pentru cei
interesati, motivele pot fi gasite aici:
http://www.hslda.org/docs/nche/000000/00000021.asp).
Poate ca stimatul coleg a facut o confuzie de termeni ("semnare" vs
"ratificare").
> Promovarea adoptiilor internationale in aceste conditii si incercarea de a
forta pe altii
> sa le permita, ma duce cu gandul ca americanii vor sa scape de
"ciurucurile" lor si
> sa ia "marfa" de calitate de prin alte parti.
> Cu 120.000 de copii (locali) oferiti spre adoptie, americanii nu au de ce
sa adopte
> international decat daca structura etnica a acestor copii nu le convine.
Nu comentez accentele nationaliste sau referirile la etnicitate, dupa
parerea mea gresite. Motivele pentru care multi americani prefera adoptia
internationala sunt foarte clare si se refera in primul rand la perioada de
revocare (in cazul adoptiei nationale, mama naturala are dreptul sa se
razgandeasca, in timp ce in cazul adoptiei internationale se stabileste
filiatia intre adoptat si adoptator si in acelasi timp inceteaza orice
raporturi de rudenie cu familia biologica), la timpii de asteptare (mult mai
mari in cazul adoptiei nationale), la criteriile de selectie (parintii sub
25 de ani si peste 45 de ani trebuie sa astepte mai mult), la faptul ca
parintii naturali aleg familia adoptiva (preferand cuplurile sau familiile
cu putini copii sau fara copii) etc.
In plus, "current estimates of the annual number of infants adopted
domestically (excluding foster and relative adoption) range from 25,000 to
30,000-more than adopted from all international countries combined."
> 3. Romania, ca stat suveran, are dreptul sa isi faca propria politica in
domeniul
> adoptiilor si in consecinta s-a aliniat la cererile Cartei ONU !
In primul rand: Romania, ca stat suveran, nu si-a facut propria politica in
domeniul adoptiilor, ci a fost fortata sa accepte politica impusa de UE, ca
o conditie de aderare. In al doilea rand: Legea 273/2004 privind regimul
juridic al adoptiei se bazeaza pe Conventia de la Haga. Reamintesc (desi
era de asteptat ca un administrator de site de legislatie cu atata vechime
in domeniu sa cunoasca aceste lucruri) doua articole din lege:
Art. 47. - Pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a
adoptiei, Oficiul elibereaza, in termen de 3 zile de la data comunicarii
acesteia, un certificat care atesta ca adoptia este conforma cu normele
Conventiei de la Haga.
Art. 67. - (1) Oficiul ia toate masurile ce se impun, conform prevederilor
Conventiei de la Haga, in vederea prevenirii castigurilor necuvenite,
financiare sau de alta natura, ce ar putea fi realizate cu prilejul adoptiei
si descurajarii oricaror practici contrare obiectivelor acestei conventii si
prezentei legi.
----------------------------
Vali
"Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of
greatness." (Carlo Goldoni)
"When the power of love overcomes the love of power, the world will know
peace." (Jimi Hendrix)
