Reteaua Ecologica Pan-Europeana (1)
Intre octombrie 2006 si aprilie 2007, am participat la 4 intalniri
internationale strict focalizate pe Reteaua Ecologica Pan-Europeana/ PEEN
Pan-European Ecological Network (Strasbourg, Istanbul, Budapesta si iar
Istanbul). In ideea ca pregatim o conferinta nationala despre acest subiect, am
incercat sa conturez o imagine actuala asupra temei, idei, atat pareri
personale cat si informatii prezentate la intalnirile mentionate, sistematizate
intr-o forma cat de cat coerenta.
Aveti mai jos o sinteza despre situatia actuala a retelelor ecologice in
mediul natural, politic si cultural in care si Romania este parte. Este
important sa vedem contextul, sa cunoastem oportunitati, bune practici si
situatii care au dus la efecte negative, astfel incat sa putem invata din
experianta altora si a nu repeta aceleasi imbecilitati pe care omul le-a mai
facut.
Retele ecologice
de la teorie la lipsa de practica
Suprautilizarea economica a resurselor naturale (paduri, ape, vanat, peste,
spatiu disponibil, energie eoliana, combustibili fosili etc), duce la o
subminare a capacitatii de functionare a ecosistemelor naturale. Daca se
intrece un anumit nivel de agresiune, economia umana in permanenta dorinta de a
creste veniturile duce inevitabil la subminarea resurselor, ceea ce duce la
subminarea suportului pe care civilizatia noastra se bazeaza in existenta ei.
Pentru a contracara fragmentarea si suprautilizarea, un pas fundamental este
crearea in teren a unei retele ecologice functionale.
Oamenii, ursii si planificarea teritoriala. Specialistii in dezvoltare, au
ajuns sa regandeasca directiile strategice, incercand sa impace cresterea
economica si conservarea biodiversitatii intr-un mod credibil. Atat timp cat
totul ramane la nivel declarativ, eventual cu exemple marunte pozitive intr-un
ocean de degradare a substratului natural, este evident ca este nevoie de o
schimbare de paradigma. Planificarea regionala inseamna intelegerea dinamicii
proceselor, intelegerea relatiilor si interdependentelor, si stabilirea
valorilor la care tinem deoarece supravietuirea noastra nu este posibila in
lipsa lor.
Aceasi suprafata de teren este dorita de agricultori, de cei care doresc sa
dezvolte infrastructura si de cei care doresc sa pastreze valorile naturale si
coerenta ecologica. In acest proces competitiv, se poate castiga pastrarea
valorilor naturale, dar in general se pierde interesul major pe termen lung, de
pastrare a substratului ecologic, in fata interesului minor momentan, de creare
de parcari si terenuri de golf. Cand avem un conflict, inseamna ca vorbim
despre problemele existente.
Interese economice intra in conflict cu interesul conservarii
biodiversitatii, iar deciziile afecteaza aria pe termen lung, astfel ca o
reconstructie ecologica este foarte costisitoare, fiind mai probabila a se
produce odata cu degradarea civilizatei care si-a distrus substratul natural.
Cum se poate face designul viitorului, la scara larga a planetei, sau mai
redusa, la nivel european ori a Romaniei? Stabilirea axelor strategice este
evident de o importanta cruciala, altfel totul este «adaptare la momentul de
fata», fara vreo directie concreta. Planificrea trebuie sa includa si loc
pentru schimbarile neprevazute, spre exemplu in urma cu un secol nu se stia de
dimensiunea posibila a schimbarilor climatice
Oamenii sunt parte a
ecosistemelor, supravietuirea civilizatiei depinzand implicit de functionarea
retelelor ecologice, a ecosistemului regional sau global
Desigur, cei care lucreaza pentru conservarea naturii, vad ca biodiversitatea
este foarte importanta, dar pentru a avea efecte, ei trebuie sa reuseasca sa
isi impuna parerea in fata altor interese, in cadrul procesului de planificare
teritoriala. Procesul este complicat, datorita conflictul de interese dintre
diferitele autoritati si grupuri de interese care sunt implicate in
planificare, unele interesate de rezultate pe termen lung (protectia mediului),
altele de a face ceva pe termen scurt (asfaltare), combinate cu diferente
dintre capacitatea de influentare a procesului pe baza unor diferente de ordin
economic/ influenta politica, capacitate de a aloca bani pentru lobby sau
pentru prezenta media
Care sunt bazele legale internationale? Disparitia speciilor, destructurarea
ecosistemelor naturale, este calea prin care ne taiem craca de sub picioarele
civilizatiei noastre. Exista multe exemple de disparitie locala a unor specii,
ca rezultat al fragmentarii habitatelor, iar unele specii au disparut din cauza
noastra, de pe intreaga Planeta. Importanta biodiversitatii este recunoscuta pe
plan politic, si se incearca oprirea degradarii ei din cauze antropice, a
fragmentarii habitatelor (spre exemplu prin dezvoltarea infrastructurii de
transport) combinat cu schimbarile climatice.
Pentru a asigura introducerea aspectelor legate de conservarea
biodiversitatii in planificarea teritoriului, din punctul de vedere al
coerentei procesului, substratul ecologic si cel politic sunt la fel de
importante. Pentru a intelege unde ne pozitionam pe scena internationala, este
necesara cunoasterea contextului mai larg, pe plan stiintific si politic.
Protejarea ariilor naturale se presupune a fi realizata pe mai multe planuri
care se suprapun partial, de la nivel global la altele regionale:
-globale: CBD (Conventia asupra Biodiversitatii), Ramsar (Protejarea Zonelor
Umede), Rezervatiile Biosferei (UNESCO) etc,
-UN-ECE Environment for Europe/ Mediu pentru Europa, (PEBLDS / Pan-European
Biological and Landscape Diversity Strategy, si reteaua PEEN / Pan-European
Ecological Network)
-Consiliul Europei (Emerald / Conventia de la Berna)
-Uniunea Europeana (Natura 2000 / Directiva Pasari si Directiva Habitate)
-transnationale/ regionale: Conventia Carpatica, Conventia Alpina, Coridorul
Verde al Dunarii, Green Belt etc
De la CBD la Ramsar, Berna si la Bonn, Conventia Alpina, Conventia Carpatica,
diferite conventii legate de regiunile marine, se observa o dezvoltare rapida
pe plan politic, dar de aici pana la operationalizarea acestor instrumente, la
implementarea in teren a obligatiilor asumate, este o cale lunga.
Evolutia protectiei in timp se poate caracteriza prin trecerea de la
infiintarea de arii protejate, la sisteme de arii protejate, la retele
ecologice in care ariile protejate mari sunt legate prin coridoare functionale.
Exista la nivel global cca 150 de programe de retele ecologice, dintre care cca
50 sunt in Europa. Majoritatea acestor retele sunt in faza de planificare, dar
cand se ajunge la implementarea pe teren, se ajunge de multe ori (sau
totdeauna?) la dificultati. In Europa, la nivel international, in faza de
planificare sunt retelele: Emerald, Natura 2000, Pan European Ecological
Network (PEEN), Econet, Green Corridor Network etc. Exista si initiative
regionale, cum este Coridorul Verde al Dunarii Inferioare sau Green Belt care
pastreaza valorile ce au ajuns protejate de «cortina de fier».
Esenta unei retele ecologice pan-europene ar fi gasirea solutiilor pentru a
contracara fragmentarea, pentru a pastra conectivitatea, a reduce impactul
uman, a integra protectia valorilor naturale in planificarea teritoriului, si a
interactiona din partea protectiei mediului in mod rezonabil cu cei interesati
de alte tipuri de folosire a terenului. Se fac planuri urbanistice, altele
pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, altele de mediu, dar este
nevoie de integrarea lor intr-un sistem coerent de abordare a spatiului
disponibil, in care fundamentul sa fie pastrarea functionalitatii ecologice a
teritoriului, a spatiului geografic.
Pe baza informatiilor din teren, este relativ usor sa faci designul pe hartie
sau pe substrat electronic, pentru retele de arii protejate. Din cauza 1.
conflictelor de interese intre sectoare, 2. a resurselor financiare foarte
limitat alocate pentru protejarea mediului si 3. a suportului politic concret
de un nivel insatisfacator, este mai greu sa transpui teoria in practica, sa
implementezi, sa faci managementul de zi cu zi, monitorizarea rezultatelor si a
schimbarilor, sa implici oamenii din teren, fara de care este nerealista orice
actiune de protectie.
In principiu, in procesul de realizare a unei retele ecologice, trebuie sa se
clarifice nevoile, abordarea strategica, apoi sa se treaca la implementare/
management, iar mai apoi la un management adaptativ, in care se invata din
greselile inevitabile.
Care sunt atuurile noastre? Comparativ cu vestul continentului nostru,
biodiversitatea din est este incomparabil mai bine pastrata, mai naturala, mai
bogata in specii, cu populatii mai viguroase. Totodata, desi exista substratul
favorabil in teren, conexiunea eventual existenta intre arii protejate din
Romania este preponderent rezultatul unei coincidente, unei apropieri spatiale,
dar din pacate inca nu sa ajuns la nivelul de intelegere care sa faca posibila
crearea unor retele coerente de arii protejate, legarea ariilor majore prin
coridoare.
Pastrarea pe termen lung a ecosistemelor functionale in cadrul unor retele
ecologice nationale, este mult mai realizabila in est, decat in vestul calcat
de tavalugul civilizatiei. In vest, exista jalnice proiecte de reconstructie
ecologica, spre exemplu a unor marunte zone umede pentru re-crearea carora se
investesc sume exorbitante, milioane de euro pe cativa zeci de metri, iar cand
apare o libelula, fericirea celor implicati in proiect este la apogeu; orice om
rezonabil vede insa ca aceasta reconstructie ecologica este praf in ochi, atat
timp cat costurile sunt exorbitante, si atat timp cat zona din vecinatate este
un urias desert antropic.
In Romania, zilnic vor veni poate 5-10? milioane de euro din fondurile UE,
dar cat din acestea va avea efecte negative si cat efecte pozitive asupra
mediului? Cate persoane bine pregatite sunt disponibile si au (au avut?) sansa
sa participe la programare, si ce influenta au ei asupra directionarii acestor
axe pline de proiecte. Putem oare gasi calea spre crearea unei Retele Ecologice
Nationale functionale, sau biodiversitatea din Romania va cadea prada
betonarii, asfaltarii, desecarii, canalizarii, mineritului, poluarii,
acoperirii cu parcari, terenuri de golf, hoteluri, platforme industriale,
depozite, hipermarketuri, arii cu agricultura intensiva, plantatii
monoculturale de arbori cu crestere rapida, ca semn al faptului ca declaram
politic cat de mult ne intereseaza biodiversitatea si viitorul copiilor nostri,
dar practic suntem incapabili de a intelege esenta propiilor cuvinte?
Peter
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
Check outnew cars at Yahoo! Autos.
