Sunt din ce in ce mai ingrijorata si trista de ceea ce vad si aud in jurul meu. Nu pot sa-i consider pe toti acesti oameni impatimiti de ura - sustinatorii lui Basescu, asa-zisi cetateni (auto)suspendati - ca pe un grup amorf de manevra, cum probabil ca-i considera cei care- i manipuleaza.
Unii dintre ei imi sunt prieteni, colegi, vecini. Simt o profunda compasiune pentru ei. Si nu reusesc sa inteleg. E ca o hipnoza in masa: toti folosesc fara sa gandeasca aceleasi cuvinte, aceleasi idei - putine - dar repetate obsesiv. Nu ar avea rost sa le enumar. Le stim toti, indiferent de care parte a baricadei ne situam. Acest personaj malefic a reusit sa imparta Romania - pentru a cata oara? - in buni si rai. A ascutit lupta de clasa, la fel ca si comunistii in anii 50: acum oligarhi, atunci chiaburi, atunci muncitori uniti in jurul partidului, acum intregul popor in jurul NOULUI conducator iubit. Principiul "dezbina si stapaneste" este admirabil ilustrat in aceste zile in Romania mileniului 3. Basescu seamana ura si violenta pe unde umbla. La mineriade a fost mana dreapta a lui Iliescu, insa, amnezie totala, nimeni nu-si mai aduce aminte ca atunci ei erau de aceeasi parte. Ca primar promitea "cate un caine mort pentru fiecare bucurestean" ca martisor si a facut sa se incaiere in strada vecinii intre ei, hingherii cu populatia s.am.d. - iubitori si neiubitori de animale. Absolut sinistru! Acum ne-a impartit din nou in DA sau NU. Pentru el, in mod absolut, scopul scuza mijloacele. Iar scopul lui este unul singur: sa-i fie bine! In functie de asta se raporteaza la lumea din jur. Si atunci cel care-i este azi prieten, maine poate deveni dusman. Nu are onoare, credinta sau cuvant. Sunt convinsa ca sunt multi care stiu bine cine este Basescu dar tac - fie ii unesc complicitati si impart vinovatii, fie sunt paralizati de frica. M-am intalnit azi dimineata cu o vecina si la intrebarea daca ma duc la vot, am indraznit sa raspund "desigur si, spre deosebire de tine, votez DA", Am provocat o reactie atat de violenta ca am ramas pur si simplu uluita. Din partea unui om pe care il stiu de 16 ani. Eu nu sunt adepta argumentatiilor cu pumnul, asa ca i-am spus doar: "Dumnezeule, draga mea, ma cunosti de o gramada de ani. Nu sunt dusmanul tau!" Apoi ajung la birou si primesc o scrisoare absolut halucinanta: cica la Pucioasa, la noul Ierusalim, Dumnezeu insusi i-ar fi vorbit lui Traian Basescu. Imaginatia nu cunoaste limite dar somnul ratiunii naste monstri. Cred ca multi dintre cei care repeta ca un gramofon stricat atatea minciuni grosolane insinuate in creierul lor adormit s-ar ingrozi de perspectivele pe care i le deschid lui Basescu prin servilismul lor imbecil, daca ar opri un moment zumzaiala perturbatoare creata de mitomanul popular si ar gandi cu mintea limpede. Si s-ar putea ca unii dintre ei, chiar cei mai eficienti, sa-i cada in curand victime. Pentru ca el nu uita si nu iarta. Nici prietenii. Eu cred ca este un om bolnav. Intre altele, si de ura. Ca un vaccin impotriva indobitocirii si regresului uman si social din aceste vremuri, poate ca ar trebui sa repetam de mai multe ori pe zi 2 versuri din imnul national si neaparat sa le afisam in toate circumscriptiile de vot la referendum. Poate ca ar actiona ca un declic ce te trezeste din hipnoza: "Desteapta-te romane din somnul cel de moarte In care te-aruncara barbarii de tirani" Basescu este si tiran si barbar. Este cel mai rau lucru care i s-a intamplat Romaniei in ultimii 17 ani. Istoria noastra este iremediabil trista.
