Reteaua Ecologica Pan-Europeana (5) UN-ECE Environment for Europe, PEBLDS si reteaua PEEN Natiunile Unite au o structura numita Economic Commission for Europe (UNECE), aceasta fiind una dintre cele 5 comisii regionale; la ora actuala, UNECE are 56 de state membre, Romania fiind stat membru din decembrie 1955. Interesant este ca in aceasta structura sunt integrate nu doar statele europene, ci si cele din Asia Centrala, iar din America de Nord, Statele Unite si Canada. http://www.unece.org/ In cadrul Natiunilor Unite, la Conferinta de la Rio a fost semnata Conventia asupra Biodiversitatii, care doreste sa fie substratul pentru protectia diversitatii biologice la nivel global. In Europa, in dorinta de a transpune ideile CBD in practica, a fost creat PEBLDS, dorit a fi un instrument pan-european de conservare a biodiversitatii. PEBLDS (Pan European Biological and Landscape Diversity Strategy), o initiativa comuna a Consiliului Europei si a Natiunilor Unite (UN-ECE), este un cadru de referinta ideatic, un instrument politic, care promoveaza conservarea biodiversitatii la nivel pan-european, prin actiuni la nivel local, regional, national si pan-european. Contextul? Din cauza oamenilor, valorile naturale europene sunt in declin drastic, de la specii de plante si animale, la habitate costiere, paduri naturale, zone umede, etc. In realitatea europeana, cat si pe plan global, biodiversitatea scade sub impactul antropic, chiar daca exista unele initiative de protectie. Biodiversitatea se reduce din cauza transformarii spatiilor naturale in teritorii urbanizate, cu infrastructura de transport, parcari, terenuri de golf, extensia agriculturii intensive, desecarea zonelor umede etc, dar si din cauza poluarii apelor, vanatorii, silviculturii intensive, a impactului speciilor straine introduse voluntar sau involuntar de catre om etc. Etapa defensiva, a protejarii unor specii rare sau a unor mici suprafete declarate arii protejate, trebuie sa fie a trecutului. Europa, continentul cel mai dens populat, face pasi (macar pe plan teoretic) pentru a crea o retea ecologica la nivel continental, pan-european. Intre continentele de pe marunta noastra Planeta, Europa este primul exemplu al abordarii problematicii retelei ecologice la scara relevanta, continentala. Pentru a stopa declinul biodiversitatii, este nevoie de crearea unei retele de arii naturale protejate, care sa se intinda pe intreg continentul, astfel incat sa poata asigura coerenta interna si abordarea sistematica, necesara pentru a pastra valorile naturale care sunt transnationale. In contextul actual, este importanta analiza influentelor datorate schimbarilor climatice asupra biodiversitatii europene si a modului cum o retea ecologica functionala poate sa asigure o mai mare capacitate de supravietuire a speciilor. In cadrul PEBLDS, este fundamentata realizarea protectiei in teren, prin crearea Retelei Ecologice Pan-Europene/ Pan-European Ecological Network (PEEN). Aceasta este o abordare proactiva care contureaza o viziune despre cum ar trebui protejata biodiversitatea europeana. PEEN trebuie sa asigure ca ariile disponibile pentru natura sunt destul de mari pentru a pastra populatii viabile si ca exista posibilitatea de raspandire si de migratie pentru aceste organisme. PEEN doreste sa protejeze 1. un set complet al tipurilor de ecosisteme, habitate, specii si peisaje de importanta europeana; 2. o arie destul de mare pentru a asigura protejarea speciilor; 3. coridoare care sa permita migratia si raspandirea organismelor. Totodata, PEEN trebuie sa rezolve 4. reconstructia componentelor esentiale ale retelei ecologice, care au fost degradate de om; 5. crearea zonei tampon care sa duca la protejarea intregului sistem, in fata pericolelor din afara lui. PEEN se bazeaza pe mai multe instrumente legale si unele mecanisme financiare existente, fiind in acest sens o initiativa de realizare a coerentei Pan-Europene in ceea ce priveste ariile protejate, si avand rol de catalizator pentru raspandirea de bune practici eventual existente. Exista diverse initiative, care se suprapun in parte, si care ar fi bine sa se coordoneze mai eficient intre ele, sa se gaseasca sinergiile care ar produce rezultatele dorite. Fata de celelalte initiative de retele ecologice europene, PEEN are o mare diferenta reprezentata de insistenta pe crearea coridoarelor, ca elemente vitale ale unei retele ecologice functionale. O astfel de retea ecologica este singurul mecanism prin care speciile si ecosistemele de care depindem, pot fi salvate de la distrugerea provocata de noi. PEEN se construieste prin combinarea unor abordari locale si nationale precum si internationale, prin structurarea si combinarea unor retele de diferite dimensiuni si de diferite focalizari care impreuna pot sa duca la o realitate functionala in teren. De la certificarea ecologica a padurilor, la scheme de agro-mediu, la coridoare acvatice, acestea pot ajuta la cresterea coerentei unei retele ecologice functionale. PEEN se doreste a fi un instrument de conturare a unei retele ecologice coerente la nivel continental, un mecanism de unificare a tuturor retelelor ecologice europene. Pentru PEEN, siturile Natura 2000 si siturile Emerald vor deveni «core areas», noduri ale retelei ca arii protejate majore, care trebuie legate prin coridoare si protejate de o zona tampon care sa le integreze. Pe langa retelele Natura 2000, Emerald, Ramsar, UNESCO MaB, Ramsar, Green Belt (IUCN), situri Ramsar, Arii de Importanta Avifaunistica/ IBA/ Important Bird Areas, plante/ Important Plant Areas, amfibieni si reptile/ Important Herpetological Areas fluturi / Important Butterfly Areas precum si: -Reteaua ariilor protejate din Alpi (Alpine Network of Protected Areas) realizat in cadrul Conventiei Alpilor -Marele Coridor Muntii Cantabrici-Pirinei-Alpi. Foundacio Territori i Paisatge, Espagne, este initiatorul coridorului care leaga muntii din sud-vestul europei, cuprinzand Muntii Cantabrici, Masivul Central Francez, Pirinei si Alpi; se doreste ca reteaua sa fie extinsa spre Apenini si Carpati, apoi spre Muntii Balcani, astfel ei devenind o mare unitate de protectie a biodiversitatii montane europene. -Rhine 2020. International Commission for the Protection of Rhine (ICPR) are programul Rhine 2020, prin care se doreste realizarea unei retele ecologice la nivel bazinal, care sa ia in consideratie habitatele si conectivitatea dintre ele, reabilitarea a 35 de rauri cuprinse de bazinul Rhinului, in aria dintre Bodensee si Marea Nordului. -MEDPAN Network of Managers of Marine Protected Areas in the Mediterranean. -Conventia Carpatica mentioneaza explicit PEEN, ca mod de realizare a retelei de arii protejate din Carpati. -Coridorul Verde al Dunarii Danube Green Corridor, este o initiativa transnationala. Cum a aparut si ce structura are? PEBLDS, incluzand PEEN, a devenit adoptat la a 3-a Conferinta Ministeriala din cadrul procesului «Mediu pentru Europa», la Sofia/ Bulgaria, 23-25 octombrie 1995. Acum, 56 de state ale UN-ECE (United Nations Economic Commission for Europe) pot sa desemneze experti in cadrul procesului de creare a PEEN. PEBLDS are un Consiliu, numit Council of the Pan-European Biological and Landscape Diversity Strategy, care este denumit pe scurt STRACO. In cadrul PEBLDS exista un Comitet de Experti pentru crearea Retelei Ecologice Pan Europene (Committee of Experts for the development of the Pan-European Ecological Network), numit STRAREP. La Kiev, politicieni reprezentand guvernele a 51 de state din regiunea UN-ECE, la a 5-a Conferinta Ministeriala din cadrul procesului «Mediu pentru Europa», in mai 2003, au produs Rezolutia asupra Biodiversitatii, care stabileste ca prioritate pentru PEEN contributia la atingerea targetului 2010, de stopare a declinului biodiversitatii europene pana la aceasta data. PEEN are o relevanta pentru politicieni, mai ales ca atingere a targetului 2010 agreat la nivel de UE. Oare putem vedea masurile concrete care sa stopeze declinul biodiversitatii pana in 2010? Legislatia, implementarea, exemplele practice sunt cuprinse intr-un raport elaborat de ECNC cu participarea tuturor structurilor interesate, acest document fiind pregatit pentru conferinta ministeriala de la Belgrad 2007, fiind acum si mijlocul perioadei de timp in care se dorea ca Reteaua Ecologica Pan-Europeana sa fie realizata. Participarea la procese de genul «Mediu pentru Europa» este o cale spre a intelege cum anume se iau deciziile in sferele politicii internationale, cum se negociaza fiecare cuvant din document, cum se creaza agendele oficiale si care este evolutia diferitelor documente, de la idee de draft pana la o conventie ratificata, cu putere de lege (spre exemplu Conventia Carpatica). PEBLDS va organiza segmentul de biodiversitate a intalnirii Environment for Europe din Belgrad 2007. Exista o dorinta de cooperare cu ONG-uri, spre exemplu cu EcoForum. Biodiversitatea nu este puternic reprezentatta in agenda intalnirii de la Belgrad, mai ales ca realizare a lobbyului guvernamental al Statelor Unite, care au dorit o marginalizare a biodiversitatii in cadrul procesului Environment for Europe. PEBLDS este ambitios dar este lipsit de resurse. Unele tari acopera cheltuieli ale PEBLDS, pe care o considera o platforma politica de cooperare, altele sunt interesate de comunicarea bunelor-practici etc. Mai multe despre PEBLDS se pot vedea la: http://www.coe.int/t/e/cultural_co-operation/environment/nature_and_biological_diversity/Biodiversity/ Retelele ecologice au fost concepute in ultimele 3 decenii, fiind fundamentate pe intelegerea faptului ca fragmentarea peisajului natural reduce posibilitatile de supravietuire a speciilor si reduce capacitatea mediului de a isi pastra stabilitatea, cea ce duce inevitabil la imposibilitatea supravietuirii omului. In interesul sustenabilitatii societatii umane, este vitala gandirea si implementarea masurilor de protectie a capitalului natural, a biodiversitatii, in asa fel incat reteaua ecologica sa poata asigura pe termen lung supravietuirea speciilor si pastrarea proceselor naturale. Modelul gandit pentru a stopa pierderea de biodiversitate, pentru a contracara fragmentarea habitatelor si izolarea zonelor naturale, este legarea ariilor protejate prin coridoare ecologice si protejarea acestor elemente inclusiv prin zone tampon care le inconjoara. Totodata, in zonele unde elemente ale interconectarii lipsesc, reconstructia ecologica este calea spre a reface cat mai mult naturaletea peisajului in cauza. O retea ecologica se compune din: elemente core area, coridoare, zone de reconstructie ecologica si zona tampon. In cadrul procesului de creare a unei retele ecologice, primul pas este desemnarea de arii core area, pe baza unor criterii clare de selectie. Ca si arii «core area» ele trebuie sa fie capabile de a asigura protectia unor populatii viabile; ca ordin de marime, se pot lua ca dimensiune cat de cat rezonabila pentru o asemenea arie, cca 5.000 hectare, cu mentiunea ca daca exista spatiu natural / seminatural disponibil, ar fi de dorit ca ariile sa fie de la 50.000 spre sute de mii de hectare; din pacate pentru realitatea europeana, asemenea arii compacte nu mai apar deloc in vestul Europei, existand cateva in ariile din estul continentului (cum ar fi spre exemplu Rezervatia Biosferei Delta Dunarii). In cazul ariilor marine, ceea ce are sens pentru protectie este o arie mult mai mare decat in cazul mediului terestru, adica de 5-10 ori mai mare ca suprafata. Exista si cazuri de habitate sau specii unde chiar si arii mult mai reduse pot asigura mentinerea unor populatii viabile. Coridoarele sunt structuri teritoriale de diferite dimensiuni si forme, ocupate de diferite tipuri de habitate, care au rolul de a permite dispersia si migrarea organismelor vii, intre ariile mai mari (core area) desemnate pentru protectia lor. Coridoarele care leaga «core areas», vor permite dispersia si migratia organismelor (facand posibil schimbul de gene), deplasari fara de care populatiile fragmentate in arii protejate insulare izolate, nu au sansa supravietuirii pe termen lung. Totodata, aceste coridoare pot fi utilizate pentru «a translata arealul» ocupat de specie spre zonele unde conditilile climatice sunt in concordanta cu nevoile de mediu ale speciei asta este important in conditiile actuale cand climatul prezinta semne de schimbare. Daca ariile protejate izolate nu sunt legate prin coridoare, odata cu schimbarile climatice ele pierd gradual biodiversitatea pentru care ele au fost create. Coridoarele sunt vitale, fara ele neputand exista o retea ecologica functionala. Zonele de reconstructie ecologica sunt acele teritorii unde habitatele naturale si seminaturale au fost afectate de interventii umane, dar unde exista posibilitatea ca natura sa isi recapete vigurozitatea, prin permiterea regenerarii naturale, reintroducerea speciilor anterior exterminate de om, conectarea ariei cu arii mai bine protejate de unde organismele pot recuceri spatiul respectiv etc. Zona tampon este aria unde exista o activitate umana mai temperata, care face o trecere intre 1. ariile protejate si 2. zone intens utilizate de om (zone urbane, zone cu agricultura intensiva etc). Exista doua concepte care merita subliniate: 1. naturaletea (naturalness) un concept inrudit cu salbaticia (wilderness) este cu atat mai crescuta, cu cat omul intervine mai putin in procesele naturale derulate pe un teritoriu, astfel incat compozitia speciilor si procesele naturale sunt mai apropiate de modul natural de existenta; 2. biodiversitatea, desemneaza diversitatea viului, de la ecosisteme, la diversitatea de specii si la diversitatea genetica din interiorul speciilor. Esenta conservarii naturii inseamna pastrarea naturaletii si a biodiversitatii, doua chestiuni strans legate intre ele. Pentru a crea o retea ecologica in vederea conservarii diversitatii biologice, desigur ca zonele cu ecosisteme naturale si cele cu ecosisteme seminaturale sunt cele care intra in calcul, ca valori. Ca exemple de zone naturale sau cvasinaturale (deci cu naturalete ridicata), pot fi amintite pesteri din zone greu accesibile, mlastini de turba, paduri virgine si cvasivirgine, adancimea marilor, etaje superioare ale muntilor inalti etc. Ca exemple de procese naturale din ecosisteme se pot aminti: evolutia dunelor de nisip, colmatarea lacurilor si succesiunea/ transformarea lor naturala in habitate terestre, eroziunea si depunerea de sedimente pe cursul unui rau, etc. Starea de naturalete/ salbaticie reprezinta starea ideala din punctul de vedere al pastrarii valorilor naturale. Aici procesele ecosistemice sunt in forma lor neperturbata, existand o natura pura unde cercetarea poate deslusi mecanisme intime ale proceselor naturale. In vestul Europei, asemenea arii exista doar in cantitate infinitezimala, marunte sau nesemnificative insulite intr-o mare aflata sub controlul brutal al omului. In ecosistemele naturale, numarul speciilor, componenta biocenozei si procesele bio-geo-chimice sunt foarte putin influentate de om, mai cu seama prin impactul schimbarilor climatice globale si a poluarii aerului, influente care ajung practic pe orice arie a Planetei. Ecosistemele seminaturale sunt cele in care influenta umana este relativ usor detectabila, existand o presiune prin vanatoare, pescuit, cosit, pasunat cu animale domestice, activitati forestiere, dar acestea nu sunt la un nivel la care ecosistemul se destructureaza. Pasunile si fanatele bogate in specii de plante (spre exemplu orhidee) si futuri, sunt exemple de arii seminaturale valoroase pentru conservarea biodiversitatii. Ecosistemele artificiale sunt formate din arbori plantati in monoculturi, terenuri utilizate de agricultura intensiva, zonele urbane construite, unde procesele naturale nu mai sunt prezente decat in stare aproape totalmente controlata de om. O retea ecologica europeana inseamna un imens efort de planificare, crearea arhitecturii retelei, lobby, educatie, cercetare, management etc. Practic, de reusita acestei initiative depinde nu doar viitorul naturii in Europa, dar si viitorul omului european. Peter
--------------------------------- Don't pick lemons. See all the new 2007 cars at Yahoo! Autos.
