CITES CoP 14, Haga, Olanda (5)
  Rinocerii in lumea ‘globalizata’
   
  Rinocerii impresioneaza prin puterea si aspectul lor de tanc blindat 
ancestral. Totodata, impresionanta este si situatia prin care ei au ajuns de la 
o larga raspandire la o situatie pe marginea extinctiei.  Candva in trecutul 
geologic au existat multe genuri si specii diverse de rinoceri, unele erau mai 
mari decat elefantii, altele de dimensiunea unui caine; inclusiv in Romania a 
fost publicata in urma cu cativa ani o carte despre speciile de rinoceri din 
Tertiarul de la noi. In Cuaternar la noi a fost prezenta rinocerul lanos 
(Coelodonta antiquitatis), care era prezent si mult mai la nord, fiind gasite 
exemplare intregi mumificate in turbarii din Polonia etc, iar desene ale omului 
preistoric il imortalizeaza pe peretii unor pesteri. Ca si alte specii ale 
frigurilor glaciare, odata cu schimbarea climatului prin incalzirea 
postglaciara, in urma cu cca 10 mii de ani, rinocerii lanosi au disparut, 
impreuna cu mamutii, fiind probabil/ sigur ‘ajutati sa dispara’ si de
 activitatea grupurilor de oameni primitivi care le dadeau tarcoale, imbracati 
in bucati de blana si cu sulite de lemn... sa le omoare, sa le manance, sa le 
ia blana...  stramosii nostri. 
   
  La ora actuala exista 5 specii de rinoceri, dintre care 2 specii sunt in 
Africa (au cate doua coarne) si 3 in Asia de Sud-Est (au cate un corn pe nas, 
cu exceptia celui de Sumatra, cu 2 coarne). Dintre cele 5 specii, 4 specii sunt 
periclitate sau critic periclitate cu extinctia. In lume exista acum in total 
cca 17.800 de rinoceri in salbaticie, pe langa care mai exista in captivitate 
mai putin de 1.500 de exemplare.
   
  Asia.
   
  -Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis), care este inrudit cu 
rinocerul lanos extinct, a fost si el braconat pana la extinctie in India, 
Thailanda si alte state continentale, fiind prezent acum in cca 300 de 
exemplare in insulele Sumatra si Borneo.
   
  -Rinocerul de Jawa (Rhinoceros sondaicus), are 3,1-3,2 m lungime si o 
greutate de 1,6-2 tone. Conform evaluarilor din 2002, mai are doar 60-70 de 
exemplare in insula Jawa, Vietnam si Indonezia, iar braconajul continua mai 
departe... Subspecia indiana (R. s. inermis) este disparuta, subspecia 
vietnameza (R. s. annamiticus) are 2-7 animale, iar subspecia din Jawa (R. s. 
sondaicus) are cca 60 de exemplare. Jalnica situatie. In captivitate nu exista 
nici un exemplar. 
   
  -Rinocerul Indian (Rhinoceros unicornis) este cel mai mare dintre speciile 
actuale de rinoceri, fiind ca dimensiune imediat dupa elefanti. Masculii au 
2,2-3 tone (maxin 3,5 tone), femelele cca 1,6 tone; cornul este de 0,2-1 m 
lungime. Poate alerga cu 55 km la ora. Este un mare succes al conservarii 
biodiversitatii, ca de la cele cca 100 de exemplare cate mai erau in 1910 
ramase dupa actiunea imbecila a vanatorilor, acum populatia lor a ajuns la cca 
2.500 de exemplare!   
   
  Africa.
   
  -Rinocerul negru (Diceros bicornis) are cca 3 m lungime si o inaltime la 
greaba de 1,6 m; adultii au intre 0,8 si 1,4 tone (maxim 1,82 tone); cornul 
anterior are 0,5 m lungime medie, uneori ajungand la 1,4 m. Puii se nasc odata 
la 2-3 ani, varsta atinsa de acesti rinoceri ajungand la 35-50 de ani. Pe la 
inceputul secolului 20, in Africa erau cateva sute de mii de astfel de 
rinoceri. Se considera ca din cauza nevoii de materie prima pentru ‘medicina 
traditionala chineza’ a avut loc o reducere a populatiei de peste 96% intre 
1970 si 1992, ajungand la 10.000-15.000 in 1981. Cea mai redusa populatie a 
fost in 1995, atunci existand doar 2.410 exemplare. Pana in 2005, populatia lor 
a crescut la 3.610, dar totusi asta este foarte putin fata de anul 1970, cand 
erau inca cca 65.000 de exemplare. In 2005 sunt 1.138 de rinoceri negri in 
Namibia si 1.284 in Africa de Sud. Ca o nereusita a conservarii 
biodiversitatii, subspecia Diceros bicornis longipes, care a existat ultima 
data in
 Camerun, a fost declarata disparuta, extinsa, prin catalogarea de IUCN, in 7 
iulie 2006. 
   
  -Rinocerul alb (Ceratotherium simum) desi la inceputul secolui 20 era la 
marginea extinctiei, este acum specia care are cea mai mare populatie (cca 
11.330 de exemplare), care apartine subspeciei sudice (C. s. simum), iar 
subspecia nordica (C. s. cottoni) are dupa ultimele informatii cca 13 
exemplare, deci sansele acestei subspecii de a ramane in viata sunt extreme de 
reduse. Adulti cantaresc 1,8-3 tone (maxim 3,6 tone), si pot avea 4,2 m lungime 
si 1,8 m inaltime la greaban. Daca te calca…nu ai o zi buna. Cornul 1, mai 
mare, are in medi 90 cm, dar poate atinge si 1,5 metri. Traiesc 40-50 de ani, 
si au un pui la 2-3 ani.  
   
  Mai multe despre rinoceri si protectia lor se pot vedea la www.rhinos-irf.org 
International Rhino Foundation.
   
  Pare ca prin masurile luate in cadrul CITES, rinocerii africani si asiatici 
au avut sansa sa isi imbunatateasca populatiile. Crestera populatiilor se 
constata atat la rinocerul alb (Ceratotherium simum) si la rinocerul negru 
(Diceros bicornis). Braconarea rinocerilor sa intensificat insa recent in 
Republica Democrata Congo, Nepal si Zimbabwe, mai cu seama deoarece din cornul 
de rinocer se fac pumnale de ceremonii in Orientul Mijlociu si ‘medicamente’ in 
medicina traditionala chineza (la care nu exista un efect terapeutic demonstrat 
stiintific). In Africa de Sud, sa ajuns la situatia jalnica cand 2 rangeri de 
la Parcul National Kruger au aparut in fata justitiei in iunie 2006, pentru 
braconarea de rinoceri. 
   
  Kenya cere prin documentul 37.2 sa fie retrasa decizia anterioara de la CoP 
13 din 2004, prin care Africa de Sud si Namibia aveau o cota anuala de cate 5 
exemplare de rinoceri negri (Diceros bicornis) masculi adulti, scosi la 
vanatoare sportiva; aceasta cota este mai putin de 0,5% din populatiile de 
rinoceri din statele mentionate, populatii care dealtfel prezinta tendinta de 
crestere. In Namibia, cota nu a fost utilizata din motive birocratice, iar cand 
va fi, toate veniturile se vor reinvesti in conservarea biodiversitatii. 
Dealtfel, WWF considera ca «vanarea acestora pentru trofee este o strategie de 
conservare». Consider ca este cam aberanta pozitia asta, dar ce sa mai zici? 
Este mult mai aproape de conservarea biodiversitatii pozitia SSN, care sustine 
pozitia Kenyei, cand este vorba de oprirea de la vanare a unui animal care este 
reprezentat pe Planeta de mai putin de 3.700 de exemplare, specie care este 
catalogata de IUCN in 2002 a fi ‘critic periclitata cu
 disparitia’ si prezenta pe Anexa 1 a CITES. 
   
  Kenya are 540 de exemplare de rinocer negru. Din 2005, Kenya a pierdut 3 
rangeri si 2 au fost raniti drastic in lupta cu braconierii. Kenya considera: 
cornul de rinocer este moarte; moartea animalului si a celor care il protejeaza 
sau in braconeaza. Cu rinocerii, este nevoie de o abordare precauta, si nu 
permiterea vanarii lor. Kenya considera ca alocarea pentru vanatoare sportiva a 
unor exemplare in Africa de Sud si in Namibia, face ca populatia africana sa 
inteleaga gresit chestiunea si sa creada ca este posibila si vanatoarea din 
motive traditionale, sau pentru medicina traditionala, crescand astfel 
braconajul. Permiterea vanarii chiar si a catorva exemplare de rinocer negru, 
specie periclitata cu extinctia, nu este o abordare corecta, duce la emiterea 
de semnale negative catre braconieri, ca omorarea lor nu este o crima atat de 
mare. Namibia a raportat anul trecut de doua ori numarul sau de rinoceri negri, 
odata erau 1.140, cealalta data erau 1.030; asta arata ca
 exista o ineficienta de monitoring, chiar daca statul sustine ca a schimbat 
metoda de monitorizare. Au fost confiscate 35 de coarne de rinocer in Namibia. 
   
  In Africa de Sud, un rinocer care dorea sa rupa gardul rezervatiei si sa iasa 
afara, in salbaticie, a fost ‘exterminat’. Cotele de vanatoare actuale pot sa 
reduca in continuare variabilitatea genetica a speciei. Este critic ca 
actionand local, sa vedem totusi global. Daca nu am avea aceste valori comune 
in mod global, nu am fi aici acum, in Co al CITES. Nu se face management pentru 
rinoceri din Africa de Sud, ci acei rinoceri sunt ai intregii lumi. Decat sa 
fie impuscati, mai bine sa fie transferati in tarile africane care ar plati 
pretul lor si le-ar utiliza pentru intarirea populatiilor lor de rinoceri 
negri. Turismul este mai profitabil decat vanatoarea. In Kenya, turismul 
produce cca 5% din GDP. Daca CITES este dedicat protectiei speciilor, ar fi 
cazul sa ajute continentul African sa isi dezvolte ecoturismul. Kenya este 
ingrijorata, considerand ca observata crestere a braconajului la rinoceri este 
si rezultatul permiteri vanatorii lor prin cotele CITES agreate la CoP
 13 in Bangkok, decizie prin care se permite vanarea unei specii critic 
periclitate cu extinctia. Modul cum au fost prezentate aceste chestiuni de 
catre reprezentantul guvernului din Kenya, a fost extraordinar de performant. 
Intonatia, pauzele, modul de adresare catre sala, totul a fost perfect.  
   
  Replica Namibiei a fost ca ea este mandra de cea mai mare populatie de 
rinoceri negri din lume, si ca in Parcul National Etosha numarul lor creste; 
parcul are o varsta de 100 de ani si o suprafata cat a Olandei. Cota de vanare 
este de 5 masculi din populatia de 1.150 de exemplare.    
   
  Africa de Sud. La CoP 13 a fost permisa extragerea unor exemplare de rinoceri 
negri masculi, ceea ce este necesar din punctul de vedere al conservarii, si 
pentru a produce bani pentru conservarea biodiversitatii si pentru dezvoltarea 
economica. Se extrag maxim 0,35%, se vaneaza maxim 5 rinoceri negri in Africa 
de Sud. De cand a scazut nivelul de protectie a rinocerului alb, de pe anexa 1 
pe anexa 2, numarul lor din Africa de Sud sa dublat. 
   
  Republica Democrata Congo. In tara, din cauza braconajului, au disparut 
rinocerii negri si mai sunt doar 4 rinoceri albi. Congo ar dori sa cumpere 
exemplarele suplimentare, si sa plateasca pentru ele, pentru a le reloca in 
Congo si a le utiliza in scopul atragerii de turisti. 
   
  Ruanda. Considera ca este buna propunerea Kenyei, dorind ca Ruanda sa aduca 
rinoceri din Africa de Sud si Namibia, la un pret corect si prin plata 
translocarii. Prin asta se va imbunatati atat atractivitatea turistica, cat si 
populatia locala de rinoceri care va fi augmentata, intarita.  
   
  Pentru ca sa treaca propunerea Kenyei, de a desfiinta cotele de vanatoare din 
Africa de Sud si Namibia, este nevoie de 2/3 din voturi. Propunerea nu a primit 
cele 66% si astfel a cazut.. :(. Pacat de ei. Cativa rinoceri impuscati de 
niste imbecili vanatori care se pot distra cu asa ceva cu omoarrea din placere 
a exemplarelor unor specii aflate aproape de extinctie. Culmea culmilor este ca 
acesti imbecili mai zic ca ei sunt interesati de protectia naturii, ca ei 
iubesc natura! Este ca si cum ai zice ca iubesti copii, si ai colecta acasa 
cranii de copii pe care i-ai omorat. Oare ce intelege omul african, ca un alb 
gras vine si impusca, si are dreptul sa o faca, iar el, care are nevoie de 
mancare, si medicamente si etc, el nu are voie sa vanezepe unde o faceau toti 
stramosii lui? Poti sa ii explici lui diferenta dintre vanatoare legala si 
braconaj ilegal, pentru care el poate fi omorat? Pacat ca nu a fost acceptata 
varianta relocarii lor, pentru a intari populatiile de
 rinoceri din statele unde aceste populatii au devenit mai putin viabile, din 
cauza braconajului.
   
  Peter 
     
   

       
---------------------------------
Got a little couch potato? 
Check out fun summer activities for kids.

Raspunde prin e-mail lui