Editorial - Prizonieri la barbari
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=12196&art=32016&cHash=23cebfbde7
Doru Buscu, Cotidianul - editorial - 11 Iulie 2007
Costica Constanda, caracuda imobiliara
care si-a organizat pinda profitabila in mlastina RA-APPS, e
o specie-turnesol. Ea indica, de sub stejarii din
parcul Bordei amenintati cu demolarea, ca
incompetenta administrativa a
devenit prostie violenta,
iar coruptia cu program fix - un preludiu funerar.
Bucurestiul e, in aceste zile, un cuptor de bitum.
In atmosfera lui traiesc plumbul si derivatele sale, risipite in supradoze
letale. Copacii sint o amintire
si pe locul fostelor parcuri de cartier se inalta toate
restantele la arhitectura ale institutului Ion Mincu.
Fotosinteza a fost, asadar, izgonita din oras, in folosul
tiganiei edilitare si al norilor de praf.
Pe strazile inguste, lipsite de trotuar, se poate studia anatomia asfaltului:
sinele de tramvai, eviscerate cu tot cu fundatii, fac loc privirii spre
fundamentele canalizarii. Intr-un astfel de loc poti muri la volan,
prabusindu-te in adinc in oricare dintre locurile nesemnalizate.
O moarte rapida si demna, doar cu putin mai timpurie
fata de cea inevitabila, prin otravire. Pina atunci, poti face
zilnic exercitii de inmormintare,
desfasurate in traficul static, scufundat in gaze si claxoane, acea sedinta
infinita de asfixiere pe loc, care transforma rotile masinii in patrat si te
face sa-l intelegi pe Tupac Amaru.
Micul Paris e rezultatul crizei de imbecilitate harnica a ultimelor sase
decenii.
Un cizmar retardat, iesit din subsolul marxismului, a pus bazele
faradelegii si e urmat indeaproape de un intreg lant de pitecantropi.
Caci infernul contemporan e mai ales meritul acestor coautori.
Sase mandate la primarie, dupa '90, si o intreaga fauna politica n-au produs
nici cea mai vaga proba de gindire. Nici un plan, nici o viziune, nimic care sa
depaseasca in lungime o cifra cu sase zerouri asteptata la eliberarea din
post. De 17 ani, bucurestenii privesc spre nicaieri din captivitatea acestor
barbari.
In 1852, baronul Georges-Eugene Haussman a fost angajat de Napoleon al
III-lea sa modernizeze Parisul. Pe atunci, orasul luminilor era scufundat in
bezna, o periferie nesfirsita si murdara, plina de hoti si de ambuscade,
imposibil de traversat pe parcursul unei zile intregi, aproape la fel de
periculos ca Bucurestiul de azi. Haussman n-a facut mofturi, comanda a fost
clara: strazi mai sigure, locuinte mai bune, toalete publice, spitale,
trafic mai bun, conditii prietenoase pentru negustorie. Cheia de bolta a
grandorii de mai tirziu a fost insa o cerere de ordin militar: strazi
suficient de largi pentru ca burghezia cu chef de revolutie sa nu poata
construi asa usor baricade, iar piesele de artilerie ale trupelor oficiale
sa poata fi manevrate rapid. Acest plan contine Parisul de azi. Intre 1852
si 1870, baronul l-a mutat din Evul Mediu intr-un inepuizabil viitor. La
1900, cind constructiile au incetat, capitala Frantei arata ca martea
trecuta. Pentru asta insa a fost nevoie ca niste oameni competenti sa aiba
simtul istoriei si, ma rog, daca nu va suna cam jenant, sa-si iubeasca
patria.
.
- articol trimis si adus la cunostinta noatra de dl. Cristian Malide
---------------------------------
Yahoo! Canada Toolbar : Search from anywhere on the web and
bookmark your favourite sites. Download it now!
