Paduri de fag
Maramures. Se simt inca aromele verii ce pare ca a trecut deja. Este racoare
si uneori ploua. Aburul care pluteste printre arbori... lumini si umbre,
oglinzi de ape linistite in adancuri de padure... Ca niste cenusii coloane
uriase, trunchiurile monumentale de fag se ridica pentru a sustine coronamente
ce se integreaza intr-o cupola verde. Sentimentul de catedrala gotica, este
completat de atributul viului care se autoregenereaza, de uluitoarea
complexitate a naturalului evoluat milioane si miliarde de ani. Fosnetul
frunzisului prin noapte, misterioase paduri pe unde salbaticiuni isi traiesc
viata nestiuta de om, ceva ce se pastreaza din naturalul timpurilor preumane.
Maramures. Padure. Lemn. Cal. Ionuc deja simte ca nu mai poate. A plecat
alalta-ieri noaptea la padure, la lemne. A trecut de padurari, la care trebuia
sa le pice ceva. Stie de riscuri, de politie, de judecatorie, deja a fost de
cateva ori la margine de puscarie. Stie ca daca trebuie ca cineva sa ajunga la
parnaie, el va fi acela, nu ala care au devastat intreg Muntele. A doborat
cativa fagi, i-a tras cu caii langa drumul forestier. A durat aproape toata
noaptea si restul zilei, ca seara sa fie pregatita caruta la margine de padure,
sa coboare spre sat. A pornit incet in jos, cu caii obositi si cu caruta
scartaind-scrasnind peste pietre uriase, prin parau si pe drumuri rupte de
vremuri-indiferente. A ajuns noaptea acasa, era dupa 12, dar caii erau atat de
infierbantati ca a mai stat 2 ore pana se mai racoresc, si doar apoi le-a dat
sa bea apa rece de fantana. Ceapa, slanina, paine, palinca, meniul obisnuit. A
adormit ca un bustean, nu-a visat decat miros de lemn
proaspat taiat, fagi in cadere si busteni si bani sa se casatoreasca in
septembrie.
In zori, dupa 2 ore de somn, sa trezit si si-a adus aminte ca si maica-sa
este in spital, trebuie sa ii dea ceva si medicului pentru operatie. A
descarcat trunchiurile, i-a taiat in busteni de-un metru, si-a reincarcat apoi
lemnele in caruta. A inhamat caii si a pornit grabit spre oras, deja la 8 era
pe strazi, sa vanda carul de lemne. O ploaie de iti vine sa urlii, imbiba lent
hainele destul de jerpelite, pielea, pantofii sau ce-a mai ramas din ei, si
deja stai de multe ore si nimeni nu se arata dispus sa plateasca 3 milioane,
pentru 5 metri de lemne. Pana la urma gasesti in sfarsit pe cineva care sa dea
2,8 milioane, le descarci, le stivuiesti, intre timp le dai o mana de fan la
caii astia sarmani. Ai aprinde o tigara, dar cand le scoti din buzunar, totul
este impregnat cu apa, de le trantesti in tufa, satul de lume. Este august
2007. In septembrie urmeaza nunta cu Marie.
Maine iar urci la padure, iar il intalnesti pe padurar, poate si pe
politistul-militian
Le dai dreptul, se pastreaza traditia. Mai urca si alti
parliti cu carute si cai rapciugosi, mai sunt si alte nunti si alte vieti
umane, iar padurea se retrage lent in sus, la munte, la fel salbaticiunile, in
schimb avanseaza la vale cand ape de viitura care rup totul in cale, inundatii
care acopera totul, alteori se instaleaza o seceta de ametesc vacile de foame
si de sete. S-apoi mor. Sa moara! Sa mori tu? Ce sa faci? Sa pleci la furat in
Italia? Si cu Marie cum ramane? Ploua in rafale peste oras, peste sat si peste
padure. Ploua peste Maramures.
Peter
---------------------------------
Luggage? GPS? Comic books?
Check out fitting gifts for grads at Yahoo! Search.
