Jnepenisuri. Cerul albastru curat, verzi tufe de jneapan trepideaza in bataia
vantului. Daca ai ocazia sa admiri inflorirea rododendronilor, cand coastele
subalpine devin rosiatice, cand cate-o pata de zapada mai licareste alba in
zacatorile nordice ale frigului, sigur vei ramane cu amintirea unui anume tip
de Paradis Rece. In departare se profileaza pe cer un grup de zambrii, arbori
care infrunta cu succes conditiile climatice usturatoare. Mai vezi cate-o
portiune cu buruienisuri de munte, pe langa ape tufarisurile de arini de munte
Ce animale traiesc in aceste jnepenisuri, pe langa insule de stancarii si
pajisti? Soparle de munte (Lacerta vivipara), vipere (Vipera berus), cocosi de
mesteacan (Tetrao tetrix), iar fasa de munte (Anthus spinoletta) este prezenta
pe timp de vara
Jneapanul? Daca privesti o tufa izolata mai scunda, sau jnepenisul de
departe, pare ca nu prezinta probleme traversarea lui, dar daca incerci
iti
dai seama cat de impenetrabila este marea de arbusti, cat de greu poti strabate
distante chiar si scurte, printre tulpini flexibile si incalcite, care se
ridica dintre stanci.
Candva prin anii 80, pe vremurile cand eram baietandri, ne perindam frecvent
printre muntii maramureseni cu un grup de prieteni. Intr-o zi de vara prin
Rodnei, am pornit pe o fasie inierbata, care urca printre jnepeni de-a lungul
unui parau. Fasia se ingusta tot mai tare, pana cand tufele erau foarte aproape
de apa. Am urcat pe pietre, o buna bucata, iar crengile jnepenilor erau din ce
in ce mai frecvente deasupra cursului. Traseul devenea tot mai abrupt,
jnepenii din ce in ce mai desi, dar niciunul dintre baietii tineri nu a vrut sa
aminteasca de idea ca poate ar trebui sa renuntam. Asa am ajuns sa ne cataram
pe pietrele alunecoase, acoperite de muschi peste care curg suvoaie de apa
rece, avansand din ce in ce mai greu, ajungand sa ne taram pe sub desisul
crengilor. Deja am avansat atat de mult incat nici intoarcerea nu parea o
solutie rezonabila, dar nici nu aveam habar cum o sa iesim la mal. Scufundati
in jnepenis, jnepenis peste tot pe unde vezi, oricum nici nu ne
putem orienta ca vedem doar cerul printre varfuri de tufe
Singurul reper era
paraul care cobora in cascade peste bolovani. Asa ca am fortat nota pana am
putut, apoi epuizati ne-am odihnit o vreme, si iar am mai avansat o portiune
Macar aveam apa. Peste tot. Si tot asa, viermuindu-ne, tarandu-ne terminati de
epuizare, la un moment dat am iesit dintre jnepeni, chiar in vecinatatea
imediata a statiei meteo de la lacul Iezer (1786 m alt). Desigur, aici
jnepenisul a fost artificial intrerupt de oameni, in mod natural el continua
mult si bine in sus. Stiam cu totii ca se putea termina si mult mai prost, daca
valea respectiva nu ajungea aici
Ma pot intreba acum, oare in trecutul
indepartat, cand poteci nu prea erau, sa zicem in urma cu 2 mii de ani cine se
incumeta sa urce pe aici in Muntii Rodnei? Este evident de ce aici locuiau doar
Zeii.
Jnepenisuri sunt dominante prin Muntii Rodnei in tot etajul subalpin,
incepand de la limita superioara a padurii de molid aflata pe la 1600 m, pana
spre altitudinea de 2000 de metri. Reprezentative prin naturalete sunt spre
exemplu cele din caldarea Zanoaga Mare, unde pe langa jneapan (Pinus mugo)
vedem si exemplare monumentale de zambru (Pinus cembra), suprafete acoperite de
arin de munte (Alnus viridis) etc. Dealtfel, in Maramures intalnim si statiunea
unde jneapanul este prezent in Romania la cea mai joasa altitudine (970 m
alt.), anume la mlastina Poiana Brazilor din Muntii Ignis, in zona Sapanta.
Jnepenisurile se instaleaza de la limita superioara a molidisurilor pana la
contactul cu pajistile alpine, ele caracterizand fizionomic etajul subalpin.
Tufarisurile de jneapan devin compacte odata cu cresterea altitudinii,
molidisurile de limita rarindu-se treptat. Jnepenisurile se prezinta ca o
formatiune primara climax, cu o compozitie si o structura cenotica
homeostazata.
Tufarisurile intinse care acopera stancarii subalpine, jnepenisurile sunt
constituite predominant din jneapan (Pinus mugo) pe langa care participa si
exemplare sporadice sau in grupuri mai mici sau mai consistente alte unor
specii de plante lemnoase arbustive/ arborescente, printre care se pot aminti
ienuparul (Juniperus sibirica, J. communis nana), zambrul (Pinus cembra)
considerat relict glaciar, sorb (Sorbus aucuparia) exemplare de molid (Picea
abies) de dimensiuni mici care apar in palcuri sau in exemplare izolate, unele
arii sunt acoperite de arin de munte (Alnus viridis) etc. Acesti arbusti
constituie sinuzia arbustiva, care are inaltimea medie de 2-2,5 (3) m.
Palcuri de tufe pipernicite de jneapan si de ienupar se pot instala la un nivel
altitudinal mult dincolo de limita jnepenisului compact, in pajistile si
stancariile alpine.
Odata cu cresterea altitudinii, desisurile compacte de jneapan se
faramiteaza, dand loc tot mai mult subarbustilor: smardar sau rododendron
Rhododendron myrtifolium, merisor Vaccinium vitis-idaea, afin Vaccinium
myrtillus etc. Dealtfel, aceste specii de subarbusti sunt prezenti insular si
in interiorul jnepenisurilor, ele constituind sinuzia de subarbusti si
ierburi. La limita superioara a etajului subalpin, cenozele edificate de
smardar Rhododendron myrtifolium, care este o specie carpato-balcanica si unele
specii de Vaccinium (V. myrtillus, V. vitis-idaea) au rol major in consolidarea
terenurilor si impiedicarea eroziunii solului din etajul subalpin. Dealtfel, in
genul Rhododendron, exista peste 1.000 de specii actuale, multe fiind
raspandite in Himalaya si Tibet .
In jnepenisuri mai sunt si diverse specii de plante ierboase, la fel si
muschi si licheni. Pe langa intinsele suprafete acoperite de jnepeni, apar in
acest etaj si alte aspecte, mai mult sau mai putin insulare cu asociatii
vegetale dispuse mozaicat, diferite asociatii ocupand arii mai mici sau mai
mari. Pentru a avea o imagine despre diversitatea floristica si despre numarul
variabil de specii de plante din care ele sunt constituite, putem observa
diferitele medii de viata, de la zacatori de zapada lipsite de vegetatie, la
buruienisuri si tufarisuri, de la grohotisuri mai mult sau mai putin
consolidate, la versanti abrupti de stanca in situ, de la zone inmlastinite
pana la pajisti cu o mare diversitate floristica. Totodata, apar si
buruienisuri de munte in zonele cu sol bogat in humus si umezeala mare.
Ecosistemul buruienisurilor inalte (sau al buruienisurilor de munte), are
o vegetatie luxurianta, formata din specii cu talie inalta, higrofile si
nitrofile. Acest tip de vegetatie se observa de-a lungul cursurilor de apa, a
vailor si torentilor, in jurul lacurilor din circurile glaciare si in special
in depresiunile umede, precum si pe coaste umede de la baza versantilor din
etajul subalpin. Prezenta acestei vegetatii este legata de statiuni cu
umiditate edafica si atmosferica ridicata, si cu solul bogat in humus din cauza
concentrarii humusului, dupa ce a fost levigat de pe versantii de deasupra
vailor in cauza, cat si in urma descompunerii masei vegetale a cenozelor locale.
Jneapanul (Pinus mugo). La sfarsitul ultimei raciri glaciare, jneapanul a
avut o larga raspandire, dar cu incalzirea climatului, arealul sau a ajuns
fragmentat. Populatiile actuale sunt cantonate in etajul subalpin din Pirinei,
Alpi, Carpati si Balcani, sau uneori in tinoave la altitudine mai redusa, ca
martori relictari ai fostului sau areal. In estul arealului, deci si in
Carpati, jneapanul este un arbust ce rar atinge 3 m inaltime, cu port tarator
si scund, cu numeroase tulpini scunde, ramificate la baza si avand varfurile
ramurilor indreptate in sus. Elasticitatea tulpinilor si a ramurilor, duce la
retentia unei mari cantitati de zapada, fiind cea mai eficienta cale de
prevenire a avalanselor.
In muntii din vestul Europei exista populatii de jnepeni unde exemplarele
sunt arbori care pot ajunge la 26 m inaltime (Soran V., 1960), aceste plante
fiind considerate ca apartinand vicariantei alpine a jneapanului (Pinus
uncinata), iar jneapanul tarator (Pinus mugo) este mentionat ca fiind prezent
in Alpii rasariteni, dar avand optimumul climatic in Carpati si Balcani. Sunt
acestea specii diferite sau doar subspecii, ori trebuie inteles ca in cadrul
evolutiei spatio-temporale a organismelor nici nu se poate delimita clar specia
de subspecie? Unii considera ca Pinus mugo are subspeciile: uncinata, pumilio,
mugo, acesti taxoni fiind considerati de alti autori ca avand rangul de specii
diferite. Chiar si la noi exista jnepeni arboriformi, pe valea Salanelor
(Muntii Sebesului). Intre cele doua vicariante se intercaleaza o larga zona de
intergradare, cu trecerea progresiva a populatiilor arboriforme spre cele
taratoare, odata cu trecerea lor de la vest spre est. (Boscaiu
N., 1975).
Jnepenisurile se gasesc in zone unde stratul de zapada este prezent 80-160
zile pe an, astfel ca perioada de vegetatie de 5-6 luni pe an ofera o perioada
de crestere si maturizare a lemnului de maxim 3-4 luni pe an (Soran V.,
Andreica A., Bercea V., 1985). Elasticitatea tulpinilor ofera o rezistenta
deosebita impotriva avalanselor, viscolelor si stratului gros de zapada. Zapada
poroasa, continand un mare volum de aer care actioneaza ca termoizolant, are un
important rol protector, fata de temperaturile foarte coborate. Jnepenisurile
constituie un sistem de aparare impotriva avalanselor, protejand padurea.
Jnepenisul limiteaza posibilitatea aparitiei de torenti si a eroziunii solului
si contribuie la crearea unui debit uniform de apa al izvoarelor. In ce
priveste conditiile de sol, jneapanul este o specie mai putin exigenta. El este
mult raspandit pe podzolurile primare, dar poate fi intalnit si pe soluri slab
dezvoltate, scheletice, pe grohotisuri lipsite de stratul de
sol si chiar pe solul turbos al tinoavelor. (
) In desisuri, ramurile sale
se impletesc, ceea ce le face greu de patruns. Uneori, ramurile sunt atat de
stranse una in alta, unindu-se chiar sub scoarta, incat formeaza o armatura
puternica, care are o insemnatate extrem de mare in prevenirea eroziunii
solului, a alunecarilor si a avalanselor de zapada. (
) Dupa calcule
aproximative, pentru formarea unui strat de sol cu grosimea de 1 cm este
necesara o perioada de timp de 100-400 de ani, iar prin distrugerea
jnepenisurilor se produce spalarea stratului de sol de catre apele superficiale
in timp de 1-2 ani. Deci, numai in decurs de 1 sau 2 ani dupa distrugerea
jnepenisurilor dispare un sol pentru formarea caruia au fost necesari peste
2.000 de ani. (Popova-Cucu Ana, 1975)
Jnepenisurile sunt in etajele inalte ale muntilor, pe soluri sarace in
substante minerale, de regula foarte acide, cu pH intre 3 si 5, dar pot acoperi
si terenuri cu substrat calcaros. Jneapanul are o crestere foarte lenta, avand
o longevitate de cca. 300-350 de ani, dar Popova-Cucu Ana (1975), citeaza o
lucrare din 1966 a prof. Comendar V. I. de la Universitatea din Ujgorod,
persoana despre care mentioneaza ca a intreprins cercetari timp de 20 de ani,
scriind: unele ramuri ale scheletului bazal al multor exemplare de jneapan pot
ajunge la varsta de 1.000 de ani.
Pe de o parte, dendrocronologia, pe baza numarului de inele anule de
crestere, furnizeaza date despre varsta medie si cea maxima atinsa de arbori si
arbusti. Pe de alta parte, dendroecologia pe baza studierii grosimii inelelor,
ofera date despre variatia anuala a conditiilor de mediu favorabile sau
nefavorabile, care isi lasa amprenta in grosimea acestor inele.
Rondolele taiate sunt fin slefuite si astfel pot fi numarate inelele anuale
de crestere si cu un micrometru sub lupa binocular pot fi masurate grosimea, la
nivelul fiecarui inel. Se constata ca jneapanul, spre deosebire de molid si
zambru, are o crestere mai importanta de biomasa in anii secetosi si calzi, dar
anii excesiv de secetosi si calzi au deja o influenta negativa, la fel ca si
anii reci si ploiosi.
Indivizii fiecarei specii sau varietati pot suporta temperaturi cuprinse
intre o maxima si o minima. Raspandirea speciei nu este data numai de aceasta
toletanta termica (combinata paralel si concomitent cu alte necesitati ca si
cantitatea de apa disponibila, lumina, tip de sol etc.) ci si de concurenta cu
alte organisme. Putem vedea exemplare de jneapan in gradina botanica din Cluj,
sau exemplare de zambru in parcul din Borsa, Maramures, in climate total
diferite de cele in care ele traiesc in conditii naturale. Supravietuirea lor
in astfel de conditii schimbate este posibila deoarece niciunul dintre aceste
exemplare nu este supus unei concurente existente in conditii naturale. Ele
rezista bine in lipsa acestei concurente, dar sunt convins ca in cazul in care
ar fi lasate sa concureze cu specii mai bine adaptate acestor conditii, in
scurt timp ele ar pierde lupta.
Arinul de munte (Alnus viridis) este un arbust raspandit in zona circumpolara
nordica si in etajul montan inalt din Alpi, Carpati, Balcani, Rila etc.
Traieste in zone mai umede, de-a lungul paraielor si torentilor Atinge 1-4 m
inaltime, avand tulpini arcuit-erecte sau taratoare.
Zambrul (Pinus cembra) este o specie prezenta in padurile din nordul
Eurasiei, precum si in etajul subalpin al jnepenisurilor, uneori in zonele
inalte ale molidisurilor montane, din Alpi pana in Carpati. In Carpati este
prezent numai ecotipul erect-arborescent, dar in Alpii austriei si la limita
dintre taiga si tundra exista si o forma taratoare, f. prostata. Zambrul este
reprezentantul vegetatiei arborescente care atinge cele mai mari altitudini,
fiind capabil de a supravietui in zone cu conditii pedoclimatice limitative
pentru celelalte specii de arbori. Mai sus de limita superioara a padurii, doar
zambrii au port arborescent, varfurile lor rotunjite ridicandu-se din "marea"
de jnepeni, ori de pe peretii si versantii stancosi si abrupti, pe grohotisuri
mai consolidate etc. Zambrii sunt singurii arbori care rezista conditiilor
aspre ale climatului din acest etaj inalt, fiind prezenti in mai multe masive
carpatice: Rodna, Calimani, Bucegi, Iezer-Papusa, Fagaras, Cindrel,
Parang, Retezat, Tarcu-Godeanu.
Iernile lungi, furtunile cu vanturi violente si fulgere naprasnice isi lasa
amprenta pe unii dintre acesti zambrii, care au astfel coroana ciuntita.
Totusi, majoritatea exemplarelor au coroana regulata, ovoidala sau sferica,
prezentand o remarcabila vigurozitate. Zambrul prefera zonele iluminate, iar
odata cu cresterea altitudinii si inrautatirea conditiilor climatice, coroana
arborelui se largeste, spre a expune aparatul foliar si a capta cat mai multa
lumina. Inaltimea redusa si puternica inradacinare, fereste arborele de a fi
doborat de vant. Arborele protejeaza solul impotriva eroziunii si contribuie la
accelerarea procesului de solificare pe grohotisuri si stancarii.
Zambrul fructifica rar, iar animalele (mai ales pasari) consuma aproape toate
semintele in anii cu fructificatie partiala. Greutatea semintei fiind mare
(4500-5.000 de seminte la kg) face dificila raspandirea arborelui (Iacob Tr.,
1972). Alunarul (Nucifraga caryocatactes), consumatorul principal al acestor
seminte, concomitent contribuie la diseminarea lor, favorizand astfel
regenerarea populatiei. Cresterea in inaltime a semintisului de zambru este
rapida in locuri deschise; masuratori facute de cercetatori au aratat ca la 8
ani, puietii ating 30-50 cm (molidul 16-27 cm), la 12 ani 46-100 cm (molidul
26-45 cm), la 15 ani 50-150 cm (molidul 35-66 cm). Scaderea vitezei cresterii
in inaltime la zambru, se produce pe la varsta de 150-200 de ani (la molid
80-100 de ani) (Iacob Tr., 1972). Ciclul anual al cresterii la zambru se
realizeaza in scurta perioada de vegetatie de cca. 3 luni, intre iunie-august.
Exemplarele mari pot avea cca 300 de ani.
Zonele de ecoton sunt fasiile de contact dintre doua tipuri de vegetatie
diferite. In partea lor superioara jnepenisurile trec in pasuni si stancarii
alpine, pe cand in partea lor inferioara, ele trec in paduri de molid. Putem
observa ca aceste zone de ecoton sunt populate de o mare diversitate de
organisme, unele provenind din careva dintre mediile care intra in contact,
altele fiind chiar caracteristice zonelor de ecoton. Zonele de la marginea
padurilor sunt populate de un numar mai mare de indivizi si de specii decat o
suprafata similara situata in interiorul padurii.
In zona limitei altidudinale superioare a padurii se observa o trecere
gradata de la padurea compacta (inchisa) de molid la padurea rarefiata
(deschisa, de ecoton), existand o intrepatrundere cu tufarisurile subalpine de
jneapan, care aici formeaza un strat arbustiv care poate fi intrerupt de
buruienisuri sau petice inierbate. Limita superioara a padurii de molid se
constituie la o altitudine corespunzatoare unei temperaturi medii anuale de cca
0 grade C, respectiv unei izoterme de cca. 10 grade C in cea mai calda luna a
anului. In Carpati, aceasta limita este localizata intre 1.350-1.850 m alt., in
functie de microclimatul local.
Odata cu cresterea altitudinii, scurtarea perioadei de crestere, de
activitate vegetativa, constituie un important factor limitativ pentru
supravietuirea exemplarelor din speciile lemnoase, arbustive sau arborescente.
Limita supravietuirii plantelor pe altitudine este determinata de capacitatea
lor de rezistenta eco-fiziologica, in conditiile scaderii temperaturii medii si
scurtarii perioadei de vegetatie activa, progresiv cu cresterea altitudinii.
In zona molidisurilor de limita, scurtarea perioadei de vegetatie la molid
este determinata de intarzierea in reluarea activitatilor fiziologice anuale
(aparitia frunzelor noi) si de intrarea mai timpurie in dormanta de iarna. La
aceasta altitudine molidul se afla la limita tolerantei sale eco-fiziologice,
mai ales puietii de molid avand capacitate redusa de supravietuire. Stresul de
desicare la care sunt supuse plantele in conditiile de ger prelungit reprezinta
principalul factor limitativ pentru supravietuire la altitudine ridicata.
Deficitul de apa al tesuturilor vegetale rezulta in urma transpiratiei intense
a frunzelor in timpul zilelor insorite, in conditiile blocarii absorbtiei apei
din solul inghetat. Puietii de molid sunt afectati de climatul subalpin, in
special in locurile deschise, unde nu sunt protejati de jnepeni. Asadar,
molidul nu poate concura in etajul subalpin, dar are capacitatea de a edifice
paduri intinse in etajul denumit etajul molidului.
---------------------------------
Be a better Heartthrob. Get better relationship answers from someone who knows.
Yahoo! Answers - Check it out.
