Paduri de molid
Molidis. Poiana, culorile cristaline, lumina incredibil de pura a unei
dimineti de vara. Trecem apa limpede a paraului si intram in lumea zisa
uniforma din interiorul unui molidis; inaintam pe poteca de acces spre atatea
locuri mereu surprinzator de frumoase si linistite. Poteca abrupta, alteori lin
serpuitoare printre molizi batrani si falnici. Oprim si inspiram adanc aerul cu
aroma de rasina; ce diferenta fata de fumul intersectiilor aglomerate.
Radacinile superficiale ale molizilor fixeaza stratul subtire de sol, care
acopera bolovanii inerti; un molid rasturnat de vant, ne convinge cat de
putin profund este stratul de sol si cat de putin adanc patrund radacinile
intre pietre: se extind orizontal in toate directiile, se intrepatrund si
mentin molidul "atasat de munte". Exista si situatii cand radacinile fixeaza
atat de puternic arborele, incat vanturile puternice frang trunchiul, fara ca
baza molidului sa fie clintita din loc. O veverita cu blana brun-intunecat, isi
cauta hrana, scormonind litiera si topaind de colo-colo. Ne observa; isi
scutura nervoasa coada stufoasa si ne priveste atent. Apoi isi vede de propriul
drum, de propria viata.
In Carpati, etajul padurilor boreale de molid se instaleaza intre 1.200-1600
(1.700) m altitudine. Limitele altitudinale sunt dependente atat de
microclimatul locului, de orientarea versantului, pozitionarea latitudinala mai
sudica sau mai nordica, cat si de impactul interventiilor umane care au
modificat compozitia naturala a padurilor. In mod natural, in partea mijlocie a
acestui etaj se pastreaza puritatea molidisurilor, iar catre limitele
superioare si cele inferioare apar si alte specii de arbori. Molidisurile sunt
delimitate in partea inferioara de paduri de amestec (molid/ brad/ fag) iar in
partea lor superioara molidisurile de limita trec in jnepenisuri. Spre
deosebire de alte tipuri de vegetatie, molidisurile se caracterizeaza prin
marea lor uniformitate, cu predominarea molidului.
Molidul X 1 milion. Padurea de molid cat vezi cu ochii, puietii de molid se
dezvolta pe trunchiurile cazute la pamant ale unor molizi ai trecutului, colosi
intrati in destramare naturala. In general este liniste, tacere. Daca te plimbi
intr-o astfel de padure, pasind neauzit pe perna acelor cazute, constati ca
este destul de intuneric, razele de soare nu strabat desisul verde aflat undeva
pe sus. Molidisul montan este o padure mai deasa decat molidisul de limita,
de aceea aici coronamentul arborilor prezinta o mai slaba dezvoltare, cu ramuri
vii numai in zona superioara a arborelui. Nefiind lumina destula pentru
fotosinteza, pe sub stratul des al frunzelor dinspre varfuri, trunchiurile desi
au crengi in partea lor inferioara, acestea sunt uscate si lipsite de ace.
Trunchiri mai subtiri sau mai groase, se ridica toate vertical, drepte si
hotarate. In molidisul montan exista licheni epifiti si tericoli. Daca nu ai
sti ca undeva pe sus este ceva pulsatie de viata, si te-ai
uita doar la trunchiurile cu crengi uscate si acele vestede cazute
Molidisul prezinta o structura verticala pe mai multe straturi distincte.
Stratul arborescent are inaltimea medie de 18-22 m, cu o acoperire de 80-95% si
este constituit aproape exclusiv din molizi Picea abies, rar aparand exemplare
de brad Abies alba, sorb Sorbus aucuparia, paltin Acer pseudoplatanus, fag
Fagus sylvatica si altele. Stratul arbustiv al padurii de molid este slab
dezvoltat, acoperind 5% din suprafata, si fiind format din exemplare tinere ale
speciilor mentionate anterior, mai cu seama molid Picea abies, precum si
exemplare rare de Sorbus aucuparia. Stratul ierbos are o acoperire neuniforma,
aparand mai pregnant in luminisuri, unde putem vedea o acoperire mai mare spre
exemplu cu macrisul iepurelui Oxalis acetosella, afin Vaccinium myrtillus etc.
Stratul muscinal este reprezentat de specii de muschi care se instaleaza pe
trunchiurile de arbori sau pe pietre.
Molidisul isi traieste linistea, in sobrietatea muntilor. Doar ici-colo mai
auzi cate-un tril de pasare, undeva pe sus, intre triliardele de fruze
aciculare ale coniferelor. Undeva de sus se-aude strigatul metalic de forfecute
(Loxia curvirostra), ciudatele pasari cu ciocul in foarfeca, specializate pe
consumul semintelor din conuri de molid; masculul este rosiatic iar femela
verzui-cenusie. De-a lungul plimbarii constati cum un urias trunchi de molid
este bine lucrat, ciopartit, scobit de ciocanitoarea neagra (Dryocopus
martius); aceasta, cu penaj negru cu o pata rosie pe crestet, este cea mai mare
dintre ciocanitorile din Europa; este o pasare care cuibareste in scorburi
sapate in trunchiuri de arbori cu lemn moale, molidul din inaltimile montane si
salciile batrane de-a lungul apelor deltei. Avifauna padurilor de molid
prezinta populatii de pasari cuibaritoare relative uniform raspandite in
molidisul cu o accentuata uniformitate. Unele specii sunt euribionte cinteza
(Fringilla coelebs), sturzul cantator (Turdus philomelos) iar altele de taiga:
cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix), cocosul de munte (Tetrao urogallus),
ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius), ciocanitoarea cu trei degete
(Picoides tridactylus), ausel cu cap galben (Regulus regulus), pitigoiul de
munte (Parus montanus), pitigoi motat (Parus cristatus), pitigoi de bradet
(Parus ater), mugurar (Pyrrhula pyrrhula) etc. Pe langa paraie se poate vedea
pescarelul negru (Cinclus cinclus). Cocosul de munte (Tetrao urogallus) este o
pasare caracteristica padurilor batrane de molid si zonelor marginale ale
acestora.
Cazaturi de padure, doboraturi de vanturi, cu ursi (Ursus arctos) batrani ce
se odihnesc prin vagauni, rasi (Lynx lynx) tiptili ce se furiseaza in urmarirea
cocosului de munte
Coboram intr-o vale si trecem prin echilibristica pe-un
molid cazut peste albia plina de apa inspumata, cu repezisuri peste bolovani,
mai mici si mai mari cascade. Putem risca si tentative de a trece apa peste
pietrele mai mari si aparent stabile care ies dintre clabuci, pentru a ajunge
pe celalalt mal si a incepe urcarea pe versantul abrupt din fata noastra. Aici
pe langa parau este mai multa exuberanta de viata, perne de muschi umezi,
insecte pe ierburi, tufe cu flori, miresme de plante. In molidis conditiile
ecologice caracterizate prin temperaturi scazute, insolatie scazuta in
interiorul padurii, umiditate ridicata si permanenta nu favorizeaza reptilele,
care lipsesc cvasi-total din padurea compacta de molid. Amfibienii, legati de
apa stagnanta si umezeale ridicata, suporta cu mai mult succes
temperaturile scazute din molidis. Aici putem intalni mai rar salamandra
(Salamandra salamandra) si mai frecvent tritonul alpin (Triturus alpestris),
ivoras cu burta galbena (Bombina variegata), broasca rosie de munte (Rana
temporaria).
In Carpati, un hectar de padure de molid are cca 760 exemplare de arbori, cu
diametrul la sol intre 3 si 70 cm, ceea ce reprezinta o biomasa vegetala uscata
de cca 280 tone, pe langa care mai sunt cca 5 tone de ierburi, muschi, arbusti
la fiecare hectar; comparativ cu asta, biomasa vegetala uscata a jnepenisului
este de cca 200 tone la hectar, ceea ce este totusi destul de mult, cand vedem
ca raportul este de 280 la 200 t/ ha intre padurea de molid si jnepenis.
Molidis de limita. Iesim intr-o poiana, sus unde molizii sunt deja mai rari
si mai carciti, iar tufele din ce in ce mai prezente. Molidisurile de limita,
la zona de intrepatrundere a molidisului cu jnepenisul, au stratul arborescent
cu o acoperire din ce in ce mai redusa odata cu altitudinea. Inaltimea maxima a
arborilor este de cca. 1518 m. Stratul arbustiv este format din exemplare de
Pinus mugo, Juniperus commmunis nana, Rubus idaeus, Salix caprea, precum si
exemplare scunde de Picea abies si Pinus cembra. Diversitatea speciilor precum
si diversitatea intraspecifica (subspecii, varietati, forme, ecotipuri,
idiotipuri) cu diferite caracteristici genetice, implicit adaptari diferite la
conditiile stationare variate, duc la cresterea stabilitatii acestor
ecosisteme.Datorita inchegarii mai slabe a coronamentului arborilor, aici
stratul ierbos si muscinal este mai dezvoltat. Sa constatat ca diversitatea
floristica este mai mare in molidisul de limita, in comparatie cu
molidisul compact, dar mai apoi se reduce si mai mult decat in molidis, odata
ce jnepenisurile devin inchegate. Desigur, diversitatea floristica inseamna si
o mare diversitate de insecte.
In molidisurile de limita, flora de licheni este mai bogata decat in
molidisul compact; in unele locuri, speciile tericole sunt masiv prezente.
Precipitatiile abundente ridica umiditatea atmosferica. Norii frecventi din
timpul verii, precum si marea cantitate de zapada din timpul iernii, constituie
rezerve de apa care favorizeaza dezvoltarea lichenilor. Exista multe specii
aerofile care isi acopera necesitatile de apa numai din aer, din ceata
frecventa in aceasta regiune. Rata acoperirii molizilor este mai slaba in
partea inferioara, crescand spre partea superioara, dar biomasa maxima este
atinsa spre mijlocul arborilor. Studii din carpati au aratat ca biomasa
lichenilor epifiti este localizata in proportie de cca 80 % pe crengile
molizilor.
Stanca iese la suprafata mai mult, cum urcam printre arbori. Este
impresionanta Salbaticiunea atemporala a stancariei muntelui, cel putin in
relatie cu viata scurta a individului biologic, oricare ar fi el, molid, om sau
fluture. Molidisurile de limita prezinta conditii de viata mai favorabile
pentru herpetofauna decat molidisul compact. In zona de liziera a padurii
(ecotonul molidis-jnepenis-pajiste subalpina) pot fi observate pe langa specii
de amfibieni cum sunt tritonul alpin (Triturus alpestris), ivoras cu burta
galbena (Bombina variegata) broasca rosie de munte (Rana temporaria) si specii
de reptile cum sunt naparca/ soparla fara membre (Anguis fragilis), soparla de
munte (Lacerta vivipara), soparla de camp (Lacerta agilis), vipera (Vipera
berus).
Am ajuns la o raritura, la limita superioara a padurii. In urma noastra, pe
sub noi vedem ondulatiile suprafetei formate din mii de varfuri de arbori,
undulatii ce se propaga pulsand in valuri calme ale vantului. De aici, iesind
din padurea inchisa, se deschide o panorama vasta, cu paduri de molid intinse
si compacte, cu ape care serpuiesc prin vai adanci si cu creste care se pierd
in departare. Aici sus, deasupra padurii
Ceata. Coboara voaluri diafane, devin
mai dense, apoi mai transparente si se risipesc. Molizi rari si zvelti se
ridica indiferenti spre inaltimi ne-induplecate. Molizi singuratici, crengi
atarnad cu cetini, ca niste aripi verzi de Ingeri ai Muntelui. Interesant este
sa asculti Linistea. Pe-aici n-au ajuns inca lacustele-inumane care rad
muntele, drujbele si drujbasii si jefutorii viitorului nostru. Aici este
Natura. Fluturi ce se iubesc sincer printre flori, o lume colorata a momentului
de vara, adierea placerilor existentiale, cavalcade ale aromelor de
viu. Avifauna molidisurilor de limita este relativ saraca atat ca numar de
specii cat si ca numar de indivizi, dintre speciile cuibaritoare mai
reprezentative fiind mierla gulerata (Turdus torquatus), brumarita de padure
(Prunella modularis), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), alunarul (Nucifraga
caryocatactes) etc.
Dupa-o vreme pasari negre fasaie prin vant, noi le zicem corbi (Corvus
corax). Priveste, de ce acrobatii incredibile sunt corbii capabili! Pot sa
zboare chiar si cu partea dorsala orientata in jos! Pasarea emblematica a
Corvinilor, croncaitul corbilor strabate atmosfera muntilor, ceturile si
padurile. Rasuna toata valea de reverberatia sunetelor metalice ale acestor
pasari care si ele stralucesc metalic cat bate soarele. Corbul traieste in
perechi trainice, care raman impreuna si pe timp de iarna, si isi apara
teritoriul de cuibarit. Cuibul este construit pe arbori uriasi, sau pe stanci,
in locuri greu accesibile. Am urcat de cateva ori in copilarie la asemenea
cuiburi pentru a face cateva poze. Suprafata cuibului prezinta pe la margini
crengi groase, spre interior fiind din ce in ce mai fine, pentru ca la mijloc
sa fie o adancitura captusita fin, cu fire de blanuri de animale. Ouale sunt
albastru-verzui, cu puncte cafenii-brune. Ponta are 4-6 oua. Puii eclozeaza
dupa cca
3 saptamani de clocit. Cat sunt mici, in primele doua saptamani, puii sunt
cvasi-permanent ingrijiti de femala, care ii pazeste, ii apara de frig, ii
hraneste cu hrana adusa de catre mascul la cuib. Cand puii devin mai mari,
hrana este adusa de ambii parinti. Corbul este o pasare omnivora, consuma
rozatoare, hrana vegetala, dar si hoituri. Iarna, mai cu seama exemplarele
tinere se aduna in carduri pe langa cate-un hoit gasit in peregrinarile lor
haotice.
Gimnospermele, reprezentate de cca. 600 de specii actuale dar fiind cunoscute
peste 50.000 specii fosile, sunt un grup care dupa dominanta din mezozoic, au
pierdut lupta in fata angiospermelor, mentinandu-se in arii cu conditii de
viata mai dificile.
Molidul Picea abies este o specie cu raspandire boreala, arealul sau ocupand
Peninsula Scandinava, nordul Europei, iar mai la sud, numai etajele mai inalte
ale muntilor Alpi, Carpati, si Balcani. Analizand dinamica cresterii molizilor,
sa constatat ca maximele cresterii la inelele anuale se produc in anii reci si
ploiosi iar cresterile minime in anii calzi si secetosi.
Padurile au un important rol de modelare a climatului, realizand o
termoreglare prin reducerea extremelor termice. Temperatura din molidis este
mai putin fluctuanta si cu extreme mai reduse decat cea din exterior. Terenul
deschis se caracterizeaza printr-o umiditate mai redusa decat padurea
inchegata. In muntii inalti care inconjoara Maramuresul, cele 13.000-14.000
tone de apa la hectar pe an (1.300-1.400 mm pe an) reprezinta un potential
hidrologic important. Padurea reduce eroziunea care de altfel ar avea efecte
dramatice.
Privind unele dintre padurile Maramuresului, avem tendinta de a simti ca
suntem in mijlocul imperiului naturii nepervertite, pure. De multe ori ne
inselam. Arboretele sunt conduse spre structuri care convin omului pe baza
considerentelor economice. Acesti arbori apartin speciilor care dau lemn de
calitatea dorita pentru diverse prelucrari, sau unor specii rapid crescatoare,
care dau lemn mult. Selectia intraspecifica continua, prin plantarea de puieti
care provin din semintele asa-zisilor arbori-plus, cu caractere considerate
necesare arborilor din viitor, normal, tot pentru utilizarea lor economica.
Restul arborilor sunt sortiti pieirii, taiati, iar astfel diversitartea
genetica scade. Multe gene si combinatii de gene se pierd definitiv, iar
populatiile de arbori din paduri devin mai vulnerabile la diverse schimbari ale
factorilor de mediu. Asa-zisa ameliorare a calitatii arborilor este un atentat
la diversitatea biologica naturala. Se ajunge la o domesticire si la
o directionare a genotipurilor (si in consecinta a fenotipurilor) spre
intarirea caracterelor necesare din punctul de vedere al specialistului din
silvicultura, intervenindu-se grav in evolutia naturala a speciilor. Astfel,
speciile cultivate, deci speciile de arbori care formeaza padurea, sunt
directionate in conformitate cu interesele economice momentane si de ideile
oricum discutabile ale specialistilor.
Padurile de molid Picea abies, intinse in zone montane cu climat rece si
umed, dupa ce au fost exterminate prin taieri rase spre exemplu pe tot
versantul maramuresean al Muntilor Rodnei, au fost inlocuite de monoculturi de
molid cu arbori de aceeasi varsta. Doboraturile de vant si rupturile de zapada
produc distrugeri majore in monoculturile de molid. Acestea sunt plantatii
pure, uniformizate, realizate uneori cu puieti "genetic ameliorati", cu
diversitate genetica redusa, deci cu adaptabilitate la fel de scazuta: aceste
interventii silviculturale reprezinta un mod de subminare a ecosistemului. Sunt
cunoscute actiunile silviculturale de "poluare" genetica prin care se
hibridizeaza populatii locale bine adaptate conditiilor stationare, cu diverse
alte materiale genetice de provenienta alohtona. Consecintele sunt
imprevizibile pe termen lung, dar oricum duc la modificerea constelatiei
genetice a populatiei ancestrale, bine adaptate conditiilor locale.
Uniformizarea
arborilor care formeaza padurile, a dus la scaderea diversitatii celorlalte
grupe de organisme din paduri, de la insecte la pasari si mamifere.
Silvicultorul clasic nu a inteles ca in padure trebuie sa ramana si arbori in
putrefactie cazuti pe sol sau in picioare, cu scorburi etc. pentru a asigura
mediul de viata al speciilor care traiesc in astfel de medii. "Silvicultorul,
efectuand interventii nechibzuite, decise fie din necunostinta de cauza, fie
chiar din nesocotirea flagranta a legilor naturii, a ingustat diversitatea
biologica a padurilor, peste limitele suportabilitatii. Ecosistemele naturale,
pluriene si amestecate, de o exceptionala stabilitate, au fost brutal distruse
in numele principiilor domesticirii padurii si modernizarii silviculturii.
Astfel, in urma aplicarii de taieri rase urmate de plantatii au rezultat
monoculturi sau arborete aproape pure de rasinoase... fara o esalonare etajata,
a coroanelor si a sistemului de inradacinare a arborilor. Prin
artificializarea arboretelor... silvicultorul a subminat rezistenta naturala a
ecosistemelor forestiere... (Giurgiu V., 1995)".
Gestionarea durabila inseamna administrarea si utilizarea ecosistemelor,
astfel incat sa nu scada diversitatea lor biologica, astfel incat capacitatea
lor de regenerare sa fie mentinuta, iar asigurarea de catre ele a functiilor
ecologice si economico-sociale sa se poata mentine pe termen lung. Intrebarea
este daca hraparetia omului si gestionarea durabila pot sa incapa pe o marunta
planeta numita Terra.
---------------------------------
Choose the right car based on your needs. Check out Yahoo! Autos new Car
Finder tool.
