http://www.pfaf.org/database/plants.php?Quercus+petraea Lectura placuta . Vasile Bouleanu . Peter Lengyel <[EMAIL PROTECTED]> wrote: Paduri de gorun Cum este sa te plimbi prin ploaia calda, sa vezi cum litiera abureste de apa cu care este impregnata. Aburii plutesc misterios prin padure, o imagine idilica, mirosind a ferigi si arome de plante nestiute, cu susur de parau ce trece printre radacini si pietre. Cea mai reprezentativa padure de gorun din Maramuresul Istoric este cea de la Ocna Sugatag, rezervatia Padurea Craiasca. Sute de exemplare monumentale, unele mathusalemice cu inaltimi de peste 45 de metri, impresioneaza omul marunt ce se plimba printre gorunii seculari. In anii cand fructificatia este bogata, in septembrie-octombrie cade din coronamente o ploaie de ghinda. Gorunul poate ajunge la varsta de 600-700 de ani, daca este lasat de om, si daca are noroc de la natura. Pe un pin incovoiat este un cuib de corb (Corvus corax) locuit inca de cand eu eram copil, si cine stie cu cat timp inainte Uliul porumbar (Accipiter gentilis) are mai multe cuiburi pe care le schimba de la an la an, instalate pe exemplare mari de larice; multe dintre aceste cuiburi sunt pe copaci in care au fost batute cuie, oameni urcand pentru a scoate puii, deoarece localnicilor care cresc porumbei nu le convine prezenta pasarilor rapitoare. In Padurea Craiasca, exista o avifauna extraordinar de bogata. Pe langa speciile care se hranesc in padure (spre exemplu ciocanitori, cojoaice, ticleni etc), sunt prezente numeroase specii care se hranesc in fanatele si pasunile care inconjoara padurea, sau in zonele lacurilor, baltilor, mlastinilor si saraturilor situate in apropiere. Exista scorburi cu diferiti lilieci, vagauni de vulpi (Vulpes vulpes) si sisteme intortocheate de galerii ale bursucilor (Meles meles). Gorunul (Quercus petraea). Un batran gorun sta aici de multe secole. Candva o ghinda cazuta printre frunze, apoi primavara incoltita, de-abia o mica planta, ce pana toamna ajunge la 15 cm inaltime dar cu radacini de 40-50 cm, apoi an de an creste, decenii, secole. La inceput, chiar in acel an, au fost milioane de ghinde, multe au fost insa natural mancate de mistreti nesatui, de gaite infometate. Ea a avut noroc, la fel si alte cateva mii, au incoltit in acea primavara. Cu trecerea anilor, generatia respectiva de goruni era formata din exemplare din ce in ce mai mari, dar concomitent si mai putine. Lent dar sigur tot mai multe au cazut la pamant, rand pe rand, au pierdut lupta pentru viata. Nu este usor sa rezisti printre furtuni crunte, fulgere naprasnice, lipsa de apa in ani secetosi, atacul frunzelor de catre carabusi sau larve ale unor fluturi, boli produse de ciuperci sau bacterii instalate pe juliturile cauzate de caderea gorunilor invecinati, de fulgerele ce ti-au strabatut trupul; sa nu mai zic de securile si fierastraiele umane. Iar ultimele decenii, cu jaful padurilor prin drujbe scapate de sub orice control in capitalismul democratic Gorunul, marele arbore, nu traieste singuratic. Este inconjurat de alti goruni, mai batrani sau mai tineri, de arbori din alte specii, tufe, ciuperci din sol ce ii inconjoara radacinile, ciuperci parazite pe crengi, viespi ce-si depun ouale in frunze unde acestea se dezvolta in larve ce cresc in gale, ciocanitori ce-si fac scorburi in trunchiul sau, cinteze ce cuibaresc printre crengi, veverite ce se fugaresc prin coronament, larve de croitori ce se dezvolta in lemn. Scoarta este acoperita in unele zone de licheni, in zonele mai umede se instaleaza muschi, iar aceste microhabitate sunt locuite de cine stie cate insecte marunte, si alte nevertebrate studiabile doar sub microscopul binocular Vascul, o planta semiparazita verde, isi infige haustorii sai in crengile arborelui, insecte ii rod frunzele, bufnita se odihneste ziua pe o creanga. Lilieci se retrag intr-o craptura sub scoarta, iesind seara sa vaneze insecte, roiesc in jurul monumentalului arbore, apoi se rasfira prin padure, prin pasune, pe langa ape. Goruni de 200-300 de ani, unele exemplare avand chiar si 400-500 de ani, cu trunchiul gros, coronament proportional si foarte bine dezvoltat, duc la aparitia unui peisaj atractiv. Acesti arbori pot fi totalmente sanatosi pana la o varsta de 150-200 de ani, iar ulterior apar scorburi din ce in ce mai mari si unele crengi groase se usca, dar arborele mai poate trai cateva sute de ani. In asemenea paduri cu arbori batrani putem avea ocazia sa vedem specii de cerambicide sau radasca Lucanus cervus, un coleopter devenit din ce in ce mai rar O intreaga comunitate de vietati depind de el, de varstnicul gorun, si chiar cand va cadea la pamant asa cum este in firea lucrurilor, va adaposti sub trunchiul sau cazut diverse broaste, tritoni, serpi si melci, rozatoare si hermeline, iar in trunchiul ce i se destrama, vor trai nenumarate larve de insecte xilofage, viermi, diplopode ce ies la vanat de animale marunte, ciuperci si trilioane de bacterii care o vor transforma in solul din care si-a tras seva o viata intreaga. O viata de lupta pentru existenta. Lupta pentru existenta? Stiintele naturii au fost profund restructurate, atunci cand Darwin a conceput teoria evolutionista, prin combinarea teoriei lui Malthus despre suprapopulatie si lupta pentru existenta si ideea lui H. Spencer despre supravietuirea celui mai apt. Putem recunoste ca resursele disponibile sunt mult mai limitate decat de a putea permite acele cresteri exponentiale ale populatiilor, care rezulta din tendinta de inmultire a organismelor. Tendinta fiecarui organism, a fiecarei perechi, este de a lasa cat mai multi urmasi. Daca ar gasi posibilitati de existenta, in timp scurt urmasii ar acoperi tot Pamantul. La un gorun care traieste 600 de ani, daca nu ar exista conditii de mediu biotic si abiotic care sa distruga marea parte din progenitura, ar fi destul ca in cei 600 de ani gorunul sa produca o singura ghinda, pentru ca populatia de goruni sa nu scada numeric. Totusi gorunul produce milioane(?) de ghinde, oricum, extraordinar de multe. Privitor la sistematica gorunilor/ stejarilor (genul Quercus), delimitarea speciilor este relativ nesigura, existand in interiorul speciilor numeroase varietati, care pot fi grupate in jurul unor taxoni care sunt considerati subspecii. Sunt neclare liniile de demarcatie intre diferentele individuale, varietati mai slab sau mai puternic pronuntate, subspecii si specii, treptele de diferentiere a stejarilor contopindu-se intr-o serie mai mult sau mai putin continua. O varietate bine pronuntata poate fi considerata o specie incipienta, care poate realmente sa ajunga la stadiul de noua specie, sau poate persista la stadiul de varietate, ori poate dispare. Specia? Lumea vie este formata din indivizi care apartin diferitelor specii. Specia constituita este un fenomen obiectiv, definibil si distinct, realmente existent in natura. Aceste specii sunt net delimitate, cu limite clar conturate. Teoretic, specia este un grup de populatii, al carei indivizi se reproduc faptic sau potential intre ei, indivizi fiind potential capabili de a da nastere la urmasi fertili, astfel incrucisarea actionand ca un factor integrator, consolidand specia intr-o unitate biologica autenica, izolata de alte grupuri analoge. Exista grade diferite de interfertilitate, deci aceasta limita nu este absoluta. O specie nu este doar o suma de indivizi, asa cum un organism nu este o suma de organe, sistemele avand noi caracteristici. Specia este o formatiune supraindividuala capabila sa se autoreproduca un rastimp nedefinit si sa evolueze relativ independent, o entitate biologica in dezvoltare, deci temporala, rezultata prin evolutie si continuand acum si in viitor sa se transforme evolutiv. Specia este formata dintr-un numar mare de organisme individuale, genetic asemanatoare (implicit asemanatoare biochimic, fiziologic, morfologic, comportamental etc.), care ocupa un anumit areal si o anumita nisa ecologica, formand o unitate autoreproducatoare ce-si pastreaza particularitatile specifice in natura, inchisa din punct de vedere sexual, delimitata fata de alte specii. Stabilitatea speciei nu este absoluta, ci temporara si relativa, indivizii ramanand asemanatori, din genertie in generatie. Specia poate exista timp nedefinit, pastrandu-si caracteristicile anterioare, in lipsa unor concurenti, si in situatia unui mediu de viata foarte stabil, datorita selectiei stabilizatoare. Organismele pot ramane perioade indelungate fara modificari semnificative, cresterea complexitatii fiind favorabila numai in cazurile cand ea aduce beneficii adaptative. Organismele cu organizare relativ inferioara (bacterii, eucariote unicelulare etc.) sunt bine adaptate unor medii particulare, unde cresterea complexitatii si implicit a dimensiunilor ar fi in defavoarea indivizilor. Padurile de gorun maramuresene cuprind zonele de la altitudinea cea mai joasa din Maramuresul Istoric (cursul Tisei paraseste Maramuresul la 204 m altitudine) gorunetele urcand pe versantii insoriti pana la 600, mai rar pana la 700 m altitudine, pana la izoterma de 8 grade C, medie a temperaturii anuale. La Ocna Sugatag, temperatura medie anuala este de 8,0 grade C, precipitatiile sunt 742 mm, iar perioada de vegetatie a gorunilor este de 166 zile pe an (conform volumului monografic Padurile Romaniei, elaborat sub redactia C. Chirita, Ed. Academiei RSR, Bucuresti 1981). Stratul arborescent este constituit din doua specii codominante, aflate in superioritate cand una cand cealalta, anume gorunul Quercus petraea care este mai competitiv in habitate bine insorite si carpenul Carpinus betulus care este mai prezent in zone mai umbrite. In gorunete apar ca exemplare diseminate: paltin de camp Acer platanoides, plop tremurator Populus tremula, mesteacan Betula pendula, cires Cerasus avium, tei Tilia sp. etc. Stratul arbustiv este format din alun Corylus avellana, paducel Crataegus monogyna si exemplare tinere ale speciilor arborescente; tufarisurile de pe la marginile unei asemenea paduri cuprind si soc Sambucus nigra, paducel Prunus spinosa, mur Rubus caesius, calin Viburnum opulus, corn Cornus mas, sanger Cornus sanguinea etc. Stratul ierbos este bine reprezentat, mai cu seama in zonele unde padurea si tufarisurile sunt mai rare si patrunde multa lumina pana la nivelul solului. Padurile dominate de gorun Quercus petraea sunt distincte-delimitate in Maramures, fiind prezente in 1. bazinul Izei mai ales in subbazinul Ronisoarei pe interfluviul dintre Ronisoara si Viseu dar si pe interfluviul dintre Mara si Cosau la Ocna Sugatag, 2. in bazinul Viseului, mai cu seama in aria joasa din subbazinul Ruscovei, si 3. de-a lungul Tisei, spre exemplu la Sapanta. 1. Pe interfluviul dintre Viseu si Iza, pe versantul dinspre Iza a dealului Hera exista o arie protejata denumita Gorunetul de la Ronisoara, aflata la 500-600 m altitudine. Rezervatia Padurea Ronisoara este situata pe teritoriul administrativ al comunei Rona de Sus, fiind marginita pe o portiune de DN 18. Recent a fost taiat-dinamitat prin rezervatie un drum care duce catre o noua manastire construita pe versantul dealului Hera, orientata spre bazinul Viseului. Padurea de gorun Ronisoara este considerata rezervatie de seminte. Aria protejata are o suprafata de 62 hectare; exista un panou pe care si acum in 2007 scrie despre Academia R.S.R. Prin activitatea societatii civile, ONG de mediu si elevi din Sighetu Marmatiei, recent (in 2007) au fost facute marcari pentru delimitarea vizibila a suprafetei protejate, delimitarea fata de restul padurilor. Aceasta arie protejata se afla la pozitia 2573 in Legea 5/2000, privind Planul de Amenajare a Teritoriului National, sectiunea 3, zone protejate; la ora actuala este in custodia Directiei Silvice Baia Mare. Ce scrie oare despre Padurea Ronisoara pe site-ul web al APM Baia Mare? Fauna reprezentata prin: cerb, caprior, mistret, vultur. Putem considera ca nu se stie la ce specie de vultur se face referire, realitatea este insa ca la ora de fata la noi in tara traiesc doar cateva perechi (2-3?) de vulturi hoitari pe langa Dunare... http://www.apmbm.ro/index.php?cod=31&ce=padurea_ronisoara 2. La Ocna Sugatag, aria protejata Padurea Craiasca este o zona reprezentativa pentru gorunete. Rezervatia Padurea Craiasca este situata la nord-vest de Ocna Sugatag, in imediata vecinatate a caselor din localitate; padurea este constituita preponderent din gorun (Quercus petraea) si larice (Larix decidua); dealul pe care se afla padurea este format din depozite sedimentare badeniene reprezentate de marne, argile-marnoase, gresii, tufuri cu globigerine si depozite de sare. Aria protejata are suprafata de 44 hectare si altitudinea medie de 485 metri; are codul 2574 in Legea 5/2000, privind Planul de Amenajare a Teritoriului National, sectiunea 3, zone protejate; la ora actuala este in custodia Directiei Silvice Baia Mare. 3. La Sapanta, intre centrul localitatii si cursul Tisei, pe terasa Tisei de-a lungul cursului inferior al Sapantei, exista o padure de gorun cu stejar si carpen, dar exemplarele cele mai atractive au fost taiate pentru a construi Manastirea Sapanta Peri (ridicata intre 1997-2004), care este actualmente cea mai inalta constructie de lemn din Europa: are 56 metri. Barne, grinzi, intreaga structura de rezistenta, peretii, treptele, balustradele, totul este stejar/gorun. In Formula AS , nr 521, 24 iunie - 1 iulie 2002, a aaprut un articol cu titlul Manastirea din cer - Sapanta scris de Otilia Teposu. Ce scrie aici? Ioan Stiopei, zis si Ionu Bughii, omul care-i conduce pe mesterii ce inalta biserica de la Sapanta ( ) Biserica asta va fi cea mai mare constructie de lemn din tara. Au intrat sute de metri cubi de lemn in ea. Am lucrat numai cu inima lemnului, adica, oricat de mare o fost lemnul, am taiat din el numai o sangura barna din mijlocul lui, nu mai multe. Or ramas in padurea din care s-au adus lemnele cioate groase si de un metru si jumatate. Ma gandesc cateodata ca o intrat o padure intreaga in biserica asta, poate sute de ani o trabuit ca sa creasca copacii din care am facut-o. http://www.formula-as.ro/reviste_521__188__.html Articolul Desant japonez la Cimitirul Vesel aparut pe HotNews, scris de Dinu Gherman, 19 iunie 2007: Preotul Grigore Lutai a decis sa reinvie traditia vechii manastiri si a edificat o alta in parcul dendrologic din Sapanta. A trebuit sa defriseze vreo cateva hectare de padure ocrotita de lege, dar, spune el, a meritat. A meritat si sa se aleaga cu dosare penale, pe care autoritatile maramuresene, miloase si sensibile religios, au mazgalit cu mare fervoare NUP-ul salvator. Printre comentariile pe web la acest articol, putem citi, nr. 6, 20 iunie 2007: Si ce importanta are ca a taiat copaci seculari atata timp cat se inalta mandrete de biserica? A meritat, zice el. Dumnezeu cu mila! Bisericii i se permite orice. Banu' sa iasa. Sa rasara bisericile, sa avem unde ne ruga cand nu mai sunt locuri in spitale. Nr. 14, 20 iunie 2007. Vad ca nu remarca nimeni aici ca un preot si-a batut joc de Creatia Domnului (padurea aia din rezervatie) si anume nu doar "asa" ci pur si simplu incalcand legea! Si nu doar ca a incalcat legea dar nici nu a patit nimic! Halal sa ne fie! Tara de infractori! http://www.hotnews.ro/articol_76152-Desant-japonez-la-Cimitirul-Vesel.htm In luna mai 2007, la o vizita cu un grup de reprezentanti ai ONGurilor de mediu din Romania, calugarita de la Peri, (care dealtfel ne-a zis ca a absolvit facultatea de biologie, parca la Iasi sau Bucuresti), ne-a povestit ca au fost taiati copacii care erau scorburosi. De parca un biolog nu trebuia sa stie valoarea scorburilor pentru fauna dintr-o padure. Dar evident, pentru constructia bisericii ca si a celorlalte pagode si porti a fost ales lemnul de calitatea cea mai buna. In toamna 2007 se toarna o noua si mare fundatie, unde in caz ca se va folosi lemn pentru constructie, o alta parte a exemplarelor masive vor fi ... taiate. Din cauza defrisarilor de-a lungul secolelor, padurile de gorun au disparut pe mari suprafete ale Maramuresului, terenurile fiind utilizate pentru agricultura. Probabil ca acestea au fost cele mai puternic afectate dintre padurile naturale ale Maramuresului, ele supravietuind doar in petece dispersate ici-colo. In mod normal, aceste petece de gorunete ar trebui drastic protejate, dar pana acum agresivitatea umana pare ca este indiferenta la protejarea valorilor naturale. Este o intrebare fara raspuns: cine poate sa le protejeze gorunetele in fata furiei umane? --------------------------------- Yahoo! oneSearch: Finally, mobile search that gives answers, not web links.
