2007 educatia ecologica obligatorie sau optionala
   
  Prin martie 2007 parea probabil ca din septembrie 2007 educatia ecologica va 
deveni materie obligatorie in scolile publice din Romania. Predarea cu succes a 
abordarilor ecologice ca fundamente ale intelegerii pozitiei noastre in Lume, 
poate duce la formarea unei gandiri rationale inradacinate in realitate, un 
pragmatism necesar pentru a transpune in practica idei legate de vestita 
„Dezvoltare Durabila”. Intre timp, pana in septembrie 2007, pe planul teoretic 
am ajuns sa avem un minister care este numit „si al Dezvoltarii Durabile”, dar 
situatia practica cu educatia ecologica obligatorie in scoli pare ca este inca 
destul de cetoasa. 
   
  Daca analizam situatia actuala in ceea ce priveste educatia ecologica de pe 
la noi, constatam ca exista o oarecare ‚cantitate’ de materiale calibrate 
pentru copii, prescolari si scolari in general de varste pana spre 10-12 ani. 
Mare parte a acestor materiale au fost elaborate in cadrul unor proiecte ale 
ONG-urilor de mediu, altele in proiecte izolate, insulare, din cadrul unor 
scoli. In general, acestea sunt niste caiete sau carticele destinate elevilor, 
sau niste publicatii metodologice prin care educatorii, invatatorii, profesorii 
sunt ajutati, orientati pentru a realiza actiuni in sala de clasa sau in afara 
ei, actiuni care cresc nivelul intelegerii interrelatiilor ecologice de catre 
elevi. 
   
  Pentru etapa liceala si universitara, „acoperirea” macar cu materiale 
orientative pentru profesori scade puternic, iar aceste problematici putem sa 
le consideram marginale in afara invatamantului strict-specializat pe ecologie. 
Desi au aparut universitati cu titulatura ecologica, si diferite specializari 
„ecologice” in cadrul facultatilor de stiinte sau a facultatilor tehnice, 
totusi ecologia este la momentul de fata un domeniu de care se vorbeste mult si 
se stie putin. 
   
  Astfel, nu se consolideaza o intelegere ecologica in cadrul comunitatii, iar 
perceptia ramane frecvent la nivelul: „nu arunca hartia pe jos”, „nu rupe 
puietul de copac”. Eventual, daca este mizerie, oamenii se pot intreba: „Unde 
sunt ecologistii, sa vina sa adune gunoaiele!” Intro asemenea comunitate, 
implicarea adultilor in problematica de mediu, ca si constientizarea 
fenomenelor, ori nevoia de a se documenta despre extraordinar de interesantele 
procese naturale derulate in imediata vecinatate fizica, iesirea in natura cu 
scopul contemplarii si intelegerii, este o raritate foarte mare.
   
  Exista o ruptura intre 1. cercetatori, savanti, profesionistii care se ocupa 
de chestiuni legate de natura/ ecologie mai cu seama intr-un „turn de fildes” 
destul de ermetic-izolat, si 2. marea masa a oamenilor care se uita la 
scursorile mediatice despre „transferurile din cluburi”, telenovele si reclame 
la un nou tip de detergent. Desigur, apar si vaicarelile cand ‚ne sufocam de 
caldura’, ‚inundatii catastrofale’, ‚aluneca pamantul’, ‚agricultura distrusa 
de seceta’, ‚au secat apele din fantani’, pescariile Marii Negre au colapsat’, 
‚cancerele si industria X’, ‚poluare insuportabila in orase’, ,cianura si 
baietii dastepti’, ,mafia lemnului’, ‚braconajul la sturioni’, ‚macel la 
mistreti’, ‚invazia tantarilor’ etc etc.   
   
  Constatam astfel ca in ‚discursul public’, natura, mediul nostru de viata, 
apare doar la „catastrofe”, si in rubricile „stiati ca...”. Nu este cultivat un 
interes pentru natura, mediul este lasat in afara preocuparilor, astfel 
existand o nisa pentru devastarea acestor valori de catre ‚baietii dastepti’ 
din mafia lemnului, mafia pestelui, mafia vanatorii si mafia de orice fel. 
   
  Cand discutam despre conservarea naturii, nu trebuie sa uitam ca discutam 
practic despre interesul fundamental al propriei noastre specii - Homo sapiens. 
Distrugerea, precum si ocrotirea naturii pornesc din mintile oamenilor. Acum 
stim deja ca actiunile de conservare a naturii sunt fundamentale in incercarea 
noastra de a realiza o dezvoltare economica sustenabila si o crestere a 
calitatii vietii umane. Omenirea are responsabilitatea de a isi folosi 
capacitatile intelectuale si talentul pentru gasirea celor mai bune variante de 
existenta. Aceasta responsabilitate trebuie sa fie comunicata spre publicul 
general si spre grupurile tinta specifice. Rapoartele stiintifice si bazele de 
date nu sunt suficiente pentru a schimba atitudinea si comportamentul 
oamenilor. Mesajele privitoare la conservarea naturii trebuie sa fie comunicate 
intr-un limbaj si intr-un format accesibil, astfel incat sa isi atinga grupul 
tinta. Acesta este un prim pas spre o baza comuna in intelegerea
 problematicii si spre integrarea conservarii naturii in alte politici 
sectoriale, pe baza de interactivitate si cladire de consens.  
   
  Educatia ecologica trebuie sa cladeasca pe cunostintele preexistente, si sa 
nu suprasolicite, implicit sa atraga in loc sa respinga omul. Fiinta umana, are 
o anumita informatie despre mediul sau de viata, iar abordarea ecologica vine 
sa ajute formarea unei intelegeri mai coerente, in care elementele cunoscute 
sunt legate prin deslusirea fenomenelor petrecute in cadrul peisajului. 
   
  O caracteristica importanta a programelor de educatie ecologica trebuie sa 
fie adecvarea la necesitate si la posibilitatile concrete ale momentului. Prin 
utilizarea mecanismelor si suporturilor existente, atat in sistemul de 
invatamant formal si activitatile extracurriculare, cat in mass-media, 
internet, si practic ‚oriunde’, ideea educatiei ecologice este transmiterea in 
spatiul public a acestor informatii. Pentru cresterea eficientei, este nevoie 
de ajustarea formei mesajului pentru diferitele targeturi, la sectiunile 
relevante ale publicului. 
   
  Chiar si pentru omul eventual incapabil de a intelege frumusetea naturii, si 
lipsa de moralitate a agresarii ei, educatia ecologica poate deschide calea 
spre un comportament mai rezonabil, in masura in care persoana intelege ca este 
in interesul sau ca oamenii sa poata supravietui. “Scopul fundamental pentru 
conservarea naturii nu este salvarea naturii, ci dezvoltarea unei culturi umane 
care include perceperea realistica a naturii. (…) Activitatea umana si 
pierderea speciilor nu pericliteaza in realitate natura ca atare. Natura va 
supravietui, chiar si in conditiile intunericului total, poluarea extrema a 
aerului si incalzire globala. Asta nu inseamna ca natura va ramane totdeauna 
“interesanta” pentru oameni, sau chiar ca specia umana va fi totdeauna parte a 
naturii. Deci, in plin respect a naturii ca natura, intrebari realmente urgente 
sunt cele despre calitatea vietii umane: “In ce fel vrem sa ramanem implicati 
in viitorul naturii?” si “Ce tip de viata dorim pentru
 oameni?” (Van Steendam, G., 1999)” Van Steendam, G., Deep culture, European 
Nature, Tilburg, 2, May 1999, p. 7-8.
   
  Ce am dori prin educatia ecologica la scara relevanta? Armonie. Asa cum a 
afirmat Aldo Leopold: Conservarea este starea de armonie intre om si peisaj 
(pamant). “Conservation is a state of harmony between men and land.” O armonie 
vitala atat pentru omul prezentului, cat si pentru urmasii nostri ce vor avea 
de existat in anii si mileniile ce vor urma. 
   
  Peter
   
  La 6 martie 2007, a aparut pe www.guv.ro un comunicat de presa a Ministerului 
Mediului, privind intentia de a introduce educatia ecologica in curricula 
scolara, incepand cu septembrie 2007.  
   
  “Ecologie, la gradinita, Data publicarii: 07/03/2007, Educatia ecologica va 
deveni disciplina obligatorie, incepind cu anul viitor scolar, atit la scoala, 
cit si la gradinita. „Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a semnat un 
protocol de colaborare inca din 2005 cu Ministerul Educatiei pentru 
introducerea educatiei ecologice ca materie obligatorie in scoli. In acest 
moment, cele trei manuale si ghidurile metodologice aferente se afla la Comisia 
de evaluare din cadrul Ministerului Educatiei", a anuntat, ieri, ministrul 
Mediului, Sulfina Barbu.”
  http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/ecologie_la_gradinita_11123.html 
   
  “Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor propune introducerea educatiei 
ecologice si protectiei mediului ca materie obligatorie de studiu in scoli, 
transmite corespondentul MEDIAFAX.”
  http://www.monitorulsv.ro/showstire.php?tip=national&id=26434&arh_caut=da 
   
  In acea perioada, mai multe publicatii, portaluri, au inteles ca din 
septembrie 2007, educatia ecologica va fi o materie obligatorie in sistemul de 
invatamant din Romania . 
  
http://www.atitudinea.ro/articole/educatie/educatia+ecologica+devine+disciplina+obligatorie
  http://forum.wirefree.ro/index.php?showtopic=1321&st=0&p=20970&#entry20970
   
   “Prichindeii vor invata sa aiba o atitudine “verde” inca dinainte de clasa 
intai. Incepand cu anul scolar 2007-2008, de la invatamantul prescolar si 
continuand cu cel primar si gimnazial, se vor preda cursuri de ecologie.”
  http://www.hotnews.ro/Ecologia-intra-in-clasa-I-articol_66810.htm
   
  Pe www.green-report.ro a aparut un text de Ilinca Teodoriu, avand titlul 
“Educatie ecologica”, text in care se mentioneaza: “Ministerul educatiei are 
inca rezerve. Educatia ecologica nu va fi insa disciplina obligatorie din acest 
an. Potrivit reprezentantilor Ministerului Educatiei, in anul scolar 2007 - 
2008, aceasta materie va fi doar optionala, cu posibilitatea transformarii in 
disciplina obligatorie abia peste doi ani”. Este mult prea repede pentru a 
introduce o noua materie in viitorul an scolar. De aceea, din toamna, educatia 
ecologica ar putea fi studiata ca disciplina optionala. Pentru anul scolar 
2008-2009, daca programa se va mai elibera, vom lua in considerare si aspectul 
obligatoriu, a declarat Oana Badea, consiler al ministrului educatiei.” 
   


       
---------------------------------
Be a better Heartthrob. Get better relationship answers from someone who knows.
Yahoo! Answers - Check it out. 

Raspunde prin e-mail lui