Ignis de toamna
16 septembrie 2007
Maramures. Localitatea Mara, urcam spre Cheile Tatarului. Trei ciobani, vreo
150 de oi, un caine, tufarisuri si copaci la umbra carora animalele stau
intinse la odihna
altele destinse la soare. Padurea se indeseste, zonele
inierbate devin mai rare. Cum urcam deasupra barajului, analizam in peretele de
stanca de la marginea drumului niste formatiuni de roci interesante. O soparla
de munte (Lacerta vivipara) se ascunde prin grohotis. Pietre sferice formeaza
peretele; consolidate intro matrice mai putin dura, sunt scoase la vedere de
catre eroziunea prezenta in ariile decopertate. Multe au dimensiunea unui cap
de om, altele mult mai mari, chiar diametre de peste 1-1,5 metri. Observi cum
se desfac straturile, ca foile de ceapa
De unde au venit pietrele acestea?
Niste portii de lave ajunse sferice, care s-au racit si au ramas rotunde,
inglobate in masa de cenusa vulcanica si alte produse ale unor drastice
eruptii?
La Cheile Tatarului observ in iarba un exemplar mare si verde a frumoasei
insecte numite calugarita (Mantis religiosa). Cateva fotografii, incredibil ca
a ajuns prezenta la aceasta altitudine, in nord de tara. Dl Beres acum il vede
prima data in Maramures. Eu am mai vazut si fotografiat una in centrul
Sighetului in urma cu 1 an, iar in urma cu 2 ani a fost prins unul pe dealul
Solovan, langa Sighet, de catre Manole Marius, de la Muzeul de Stiinte ale
Naturii. Toata copilaria noastra, si toata cariera de biolog de teren a sotilor
Beres, acest animal remarcabil nu a fost vazut in Maramuresul Istoric: probabil
ca aparitia acestei specii se datoreaza schimbarilor climatice, incalzirii din
ultima perioada. Este un exemplu, poate cel mai elocvent caz concret din
aceasta zona, cum speciile pot inainta spre nord si in munti, din cauza
incalzirii. Dealtfel, aceasta specie care ajunge la dimensiunea de 40-80 (110)
mm, este raspandita in zona mediterana, avand populatii insulare in
Europa Centrala si de Est. Are culoare verde sau cafenie, fiind mai greu de
observat in mediul in care traieste. Prefera zonele calde, uscate, cu
tufarisuri si suprafete ierboase.
Privita de aproape, impresionant este cum calugarita isi invarte capul
triunghiular, avand un pronotum (gat) lung care ii permite multa mobilitate.
Aceasta insecta, tinandu-si membrele anterioare de ca si cum s-ar ruga,
asteapta trecerea unei insecte care nu a observat-o, si atunci: fulgeratoare
captura! Aceste membre anterioare mai au si tepi/ spini prin care prada este
retinuta in timp ce este mancata. Nu doar ca vaneaza alte insecte, dar femela
il mananca pe mascul in timp ce se imperecheaza
vara. Oricum si masculul ar
muri in scurt timp, iar asa macar proteinele corpului sau vor hrani ouale din
care se vor dezvolta si urmasii sai, in numar de 150-300, pe care nu ii va
vedea niciodata. Insectele care eclozeaza primavara din oua, sunt asemanatoare
adultilor, dar evident, de mici dimensiuni; aceste insecte tinere se raspandesc
rapid inclusiv pentru a nu se ucide intre ele
Un corb (Corvus corax) iese din Cheile Tatarului. La Campul lui Stefan, spre
Plesca, un sorecar comun (Buteo buteo) trece prin fata noastra; am mai vazut 2
exemplare si la urcarea dinspre Mara, le-am contemplat o vreme cum se roteau
linistite deasupra padurii
Trecand pe langa colonia de la baraj, re-intram in padure, unde stancile
rosiatice de la marginea drumului atrag privirea si interesul. Cum de pot avea
culoare atat de rosiatica, in unele locuri fiind roze? La distanta de cateva
sute de metri apar alte stanci dar acestea sunt cenusii, obisnuite. In schimb,
ele devin extraordinar de estetice din cauza ferigilor care se ingalbenesc in
aceste zile; frunzele lor fin dantelate poarta galbene semne ale toamnei,
trecerea timpului peste peisaj
doar stancile arata de parca ar fi indiferente.
Dar totusi. Fisuri de stanci, in care se instaleaza ferigi, mici platforme pe
care se dezvolta pernite de muschi, mai apare cate-o tufa, si lent isi
strecoara radacini in fisura; timp este; radacina firava, apele si gheturile
lent dar sigur isi fac efectul pana si asupra rocilor cele mai dure.
Valea prin care se scurg apela paraului Runc, urca inspre statiunea Izvoare.
Versantii cu paduri de amestec, multi molizi dar si arbori care acum incep sa
se coloreze a toamna
Ape cristaline, saltarete trecand peste bolovani
negriciosi ai albiei, multe pietre iesind din apa: habitat perfect pentru
pescarelul negru/ mierla de apa (Cinclus cinclus), specie pe care o si vedem
ici-colo cate-un exemplar, stand pe pietrele inconjurate de curgerea de ape.
Imi povesteste dl. Beres ca in trecut, cand vanatorii trebuiau sa adune
puncte, pentru un Cinclus primeau 20 de puncte, pe cand pentru o cioara griva
doar 2 puncte: a rezultat o drastica vanare a acestor pasari de-a lungul apelor
mai accesibile
De-a lungul cursului de apa al Runcului vedem numeroase zone acoperite cu
arini (Alnus incana), padurici destul de consistente care formeaza o fasie
intrerupta uneori de terenuri inierbate, iar pe versananti trec rapid in
padurea constituita din alte specii de foioase si de conifere. Arinii prefera
zonele cu multa umezeala, bolovanisurile cu un strat de sol jilav din imediata
vecinatate a cursurilor. Mai sus pe versanti sunt fagi, molizi, paltini, o
padure de amestec. Exista exemplare monumentale ale acestor specii, dar si urme
ale trunchiurilor taiate, care arata ca pe aici inca un colos, si altul si
altul, au cazut prada drujbelor.
Statiunea Izvoare, destul de multe masini, restaurante relativ luxoase,
curatenie, o atmosfera sa ii zicem OK. Situata departe de orice localitate, dar
drumul asfaltat dinspre Baia Mare ajunge in imediata vecinatate, iar in
statiune se vad deja utilajele de asfaltare. Molizii inalti sunt marcati a
sacrificare ca doar scrie mare pe hotel/ restaurant: Poiana Soarelui.
Motociclisti, ATV-uri, defrisare de padure, partii de schii, o statiune in
dezvoltare sub senilele careia natura geme de durere. In vecinatate, Podul
Cires este drastic jefuit de fagetul batran care il acoperea, acum fiind
vizibila spre varf limita dintre padurea batrana inca existenta si golul imens
lasat de taierea ei pe marea parte a muntelui. Aici a fost dat un mare Atac
Silvic.
Revenim spre Campia lui Stefan. In lumina apusului, pe faneata/ pasunea
uriasa de mii de hectare, ne intalnim cu un stol de codobaturi albe (Motacilla
alba); se misca printre ierburile scunde, le evaluam la peste 100 de exemplare,
pot fi si mult mai multe, dar nu se ridica in aer decat pentru o scurta vreme
cand trecem in vecinatatea lor, altele mai indepartate se misca fara a ne da
importanta; deja este perioada migratiei.
Mi se povesteste cum in urma cu doua saptamani, pe la inceput de septembrie
2007, colegul Istvan a vazut un lup lovit definitiv de masina, pe Gutin.
Dimineata urmatoare dl Beres a mers sa il aduca, era un exemplar de 2 ani; a
fost impaiat la Muzeul de Stiintele Naturii, la Sighet, muzeul care cu
animalele, cartile si specialistii sai dedicati, apartinea zi-de-zi de
paradisul copilariei noastre.
Peter
---------------------------------
Catch up on fall's hot new shows on Yahoo! TV. Watch previews, get listings,
and more!
