Domnule Alexandru Bogdan Duca,
Sint de acord ca "Nimeni nu trebuie sa manuiasca dreptul legal de a-i
impiedica pe oameni sa fie liberi."
Dar trebuie sa fiti de acord si dvs. ca oamenii inteleg in mod divers ce
inseamna sa fie liberi, ce inseamna drept legal, ce inseamna a impiedica si ce
inseamna A MANUI.
Mi-am adus aminte de urmatoarea chestie:
S-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Intrebarea a fost: "Va rugam sa ne
spuneti opinia dumneavoastra in legatura cu lipsa de alimente din restul
lumii."
Sondajul a fost un esec total:
In Africa nu stiau ce inseamna 'alimente'.
In Europa de Vest nu stiau ce inseamna 'lipsa'.
In Europa de Est nu stiau ce inseamna 'opinie'.
In America de Sud nu stiau ce inseamna 'va rugam'.
Iar in S.U.A. nu stiau ce inseamna 'restul lumii'.
La buna vedere,
Alin Cristea
BOGDAN DUCA <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
O instituþie ilegitimã: Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
ALEXANDRU BOGDAN DUCA
http://romanianneocon.wordpress.com/
Credeaþi cã puteþi sã spuneþi ceea ce gândiþi? Credeaþi cã limitele
libertãþii dumneavoastrã de expresie sunt îngrãdite doar de bun-simþ, de
raþiune ºi educaþie? Credeaþi cã timpurile în care Partidul, Conducãtorul,
Ducele sau Fuhrerul au totdeauna dreptate au apus? Ei bine, vã înºelaþi! E
drept, Partidul, Conducãtorul, Ducele sau Fuhrerul nu mai au dreptate, însã
existã o dreptate (dincolo de adevãr, bineînþeles, dar ce este adevãrul?) pe
care, la noi în þarã, o formuleazã ºi o afirmã o instituþie precum Consiliul
Naþional pentru Combaterea Discriminãrii.
Între corectitudine politicã ºi control politic
Nuu! Nu s-a abrogat articolul 30 din Constituþia României. Avem libertate de
exprimare, dar nu e aºa? suntem liberi sã spunem ce trebuie ºi nu ce
credem. Cine decide ce trebuie sã spunem? Conºtiinþa noastrã? Este prea
dominatã de religiosul fundamentalist. Raþiunea noastrã? E plinã de
individualism ºi de egocentrism. Bunul-simþ? E o construcþie care are la bazã
stereotipurile rasiste ale celor 7 ani de-acasã.
Existã însã niºte convenþii internaþionale, niºte hotãrâri de guvern, niºte
organizaþii nonguvernamentale ºi, desigur, niºte instituþii ale statului care
au grijã sã ne formeze sã spunem ce trebuie ºi, dacã îndrãznim sã apelãm la
bunul-simþ personal, sã ne tragã pãrinteºte de urechi. Existã un Frate mai
Mare care are grijã de noi.
Dar sã vedem ce este cu acest Consiliu Naþional pentru Combaterea
Discriminãrii. Aceastã instituþie este inventatã de guvernul Nãstase pentru a
da bine în faþa diferitelor organizaþii nonguvernamentale ºi a armatelor de
politicieni corecþi politic din Occident. Foarte probabil, domnul Adrian
Nãstase, un specialist în drepturile omului ºi un analist raþional al acestora,
nu se aºtepta sã vadã nãscându-se un monstru dintr-o hotãrâre de guvern menitã
doar sã... dea bine în faþa Europei.
Faptul cã aceastã instituþie nu este rezultatul unei dezbateri publice (la
care, eventual, sã nu participe doar ONG-uri lacrimogene, apãrãtoare ale
drepturilor omului ºi ale mangustelor) ºi nici mãcar a unei dezbateri în
Parlament aratã nelegitimitatea sa naþionalã. Cu toate acestea, vorbim încã de
un Consiliu Naþional. Cât despre cât de naþional este CNCD-ul, vom vedea ºi
mai departe.
Sofismul delictelor de opinie
CNCD-ul a fost întrebuinþat, aºa cum îi stãtea bine oricãrei instituþii a
statului din timpul guvernãrii Nãstase, în scopuri politice. Un caz flagrant
este cel al domnului Mircea Mihãieº, sancþionat cu amenda maximã în decembrie
2004, pentru cã îndrãznise sã se lege (într-un text dur ca limbaj, dar corect
în ideile sale principale) de electoratul Partidului Social-Democrat. De
menþionat cã domnia sa nici nu fusese chemat la audieri, decizia fiind luatã
dupã capul membrilor acestei instituþii. Victoria în alegeri a lui Traian
Bãsescu ºi rãsturnarea situaþiei din Parlament a fãcut ca ºi CNCD-ul sã schimbe
macazul. Domnul Mihãieº a trebuit sã plãteascã o amendã... însã una mult mai
micã. Deh! Se schimbaserã stãpânii.
Dar nu întrebuinþarea politicã a acestei instituþii este lucrul cel mai grav.
Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii nu e periculos pentru cã ar
fi folosit în lupta politicã (acolo un rol însemnat are un cu totul alt
Consiliu, cel pentru studierea arhivelor Securitãþii- CNSAS-ul). Lucrul cu
adevãrat grav este acela cã prin însãºi natura sa, CNCD-ul este o instituþie
menitã sã judece ºi sã sancþioneze delicte de opinie. Care delicte de opinie?
Pãi de data aceasta trebuie sã ignorãm articolul 30 din Constituþia României?
Nu. Deloc. Avem libertate de expresie tocmai pentru a avea ce îngrãdi. Pare un
sofism, dar e unica explicaþie logicã pe care o gãsesc acum. Dacã nu ar exista
libertatea de expresie, ce altceva ar putea vâna domnii de la CNCD? Oricum,
conceptul de delict de opinie este subtil evitat de membrii CNCD. Însã doar
conceptul...
Sfori ºi pãpuºari
Dar sã vedem cine controleazã de fapt CNCD-ul. Aceastã instituþie a Statului,
cu atribuþii poliþieneºti (poate da amenzi), este împlinirea visului tuturor
organizaþiilor nonguvernamentale mai mult sau mai puþin libere de conºtiinþã.
De asemenea, este sprijinul, cu patalama de la Stat, a tuturor organizaþiilor
nonguvernamentale care, în numele unor minoritãþi cu probleme mai mult sau mai
puþin reale, trãiesc ºi prosperã, ºi nu pe bani puþini.
CNCD-ul are, prin structura sa, multe afinitãþi ideologice cu aceste
organizaþii. Multiculturalismul, corectitudinea politicã, noua toleranþã sunt
crezuri comune atât pentru CNCD cât ºi pentru gruparea de organizaþii
nonguvernamentale de stânga ce viseazã la o lume de roboþei zâmbitori ºi tâmpi.
Duºmanii lor comuni sunt conceptul de majoritate (mai ales cã nu pot întruni
majoritatea în favoarea opiniilor lor, decât doar atunci când se întâlnesc
între ei), credinþa religioasã ca ºi orice formã de viziune filosoficã sau
politicã ce e de pãrere cã mai existã adevãr prin lumea aceasta. Împotriva
Creºtinismului, alianþa dintre CNCD ºi diverse ONG-uri, consolidatã în
anticruciada menitã sã scoatã pe Hristos din spaþiul public, a avut un relativ
succes. Nu pentru cã le-ar fi ieºit cum ºi-au dorit planul antihristic (atenþie
la structura cuvântului, dar ºi la sensul sãu biblic), ci pur ºi simplu pentru
cã s-a vãzut clar cã între lumea ONG-urilor de stânga din România ºi CNCD s-a
constituit o simbiozã ideologicã.
Inchiziþie fãrã torþionari
Felul în care CNCD (nu) a reacþionat la plângerile depuse de creºtini faþã de
discriminarea la care sunt supuºi de diverse organizaþii nonguvernamentale
lipsite de conºtiinþã, conflictul instituþional dintre CNCD ºi alte instituþii
de stat (precum Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului) dar ºi
sesizãrile ºi programele finanþate de ei aratã foarte clar cum aceastã
instituþie nu mai este a statului, ci doar o variantã soft de tribunal
ideologic (de unde ºi epitetul de inchiziþie, care i se poate acorda în mod
legitim).
Gândiþi-vã ºi la modul în care a putut acelaºi CNCD sã dea credit unor acuze
inepte la adresa icoanelor. Una dintre formulãrile petiþionarilor cu câºtig de
cauzã la aceastã neo-inchiziþie era, de exemplu, aceea cã icoana Maicii
Domnului întreþine o atmosferã ostilã ºi degradantã, contribuind la
inferiorizarea femeii. Acestea nu sunt exemple care aratã doar cum gândesc
petiþionarii cu câºtig la CNCD, ci spun multe chiar despre felul în care cei
din interiorul CNCD-ului gândesc.
Ca urmare, a fi chemat azi de cãtre CNCD este la fel de riscant ºi la fel de
legal ca ºi a fi chemat, înainte de 1989, în faþa Securitãþii. CNCD-ul, ca ºi
Securitatea, NKVD-ul sau Gestapo-ul au fost ºi sunt, oficial, instituþii ale
Statului. Neoficial, ele au reprezentat ºi (în cazul CNCD-ului) reprezintã doar
o formã protejatã de lege de impunere a unei viziuni ideologice.
Cetãþeanul român convocat de CNCD este pus în situaþia ingratã de a respecta
o lege care îl aºazã nu în faþa unei instanþe obiective, ci în faþa unei
instituþii care este aproape exclusiv motivatã ideologic. Iar în faþa unei
instanþe care are în spate o ideologie poþi fi sigur cã numai dreptatea nu are
câºtig de cauzã. Unicul avantaj este acela cã CNCD-ul, funcþionând încã într-o
democraþie (pe care o submineazã în încercarea de a o transforma dupã chipul ºi
asemãnarea ideologiei sale), nu are încã puterea de a folosi metodele
consacrate de înaintaºele sale.
Cine spune trebuie sã nu
În Occident lucrurile stau chiar mai rãu decât în România. Acolo bunã parte
din populaþie a fost deja dresatã, iar vocile opoziþiei sunt reduse la
tãcere. Oameni care neagã Holocaustul (stupizenie intelectualã care trebuie sã
fie sancþionatã doar cu dispreþ public într-o lume decentã) sunt bãgaþi în
închisoare. Cazuri în care preoþi sau pastori au fost sancþionaþi penal sau
contravenþional pentru cã au citat (din Biblie!) cã homosexualitatea duce în
Iad se regãsesc din Canada pânã în Suedia. Chiar ºi în România, un preot sãrman
a fost sancþionat de inchizitorii de la CNCD pentru oribila crimã de a fi
destituit un angajat al Bisericii care nu mai întrunea condiþiile morale pentru
a-ºi îndeplini serviciul.
O dezbatere publicã serioasã despre CNCD ºi despre necesara lui desfiinþare
trebuie sã aibã loc. Nimeni nu trebuie sã mânuiascã dreptul legal de a-i
împiedica pe oameni sã fie liberi. Nimeni nu trebuie sã dicteze majoritãþii ce
sã creadã, ce sã spunã sau dacã are sau nu dreptul de a avea icoane pe pereþi.
ªi dacã puterea judecãtoreascã din România nu ºi-a asumat acest drept, cu atât
mai puþin trebuie el acordat unei instituþii care, pânã acum, nu a fãcut
altceva decât dovada constantã cã este cel mai mare duºman instituþional al
libertãþii din România.
---------------------------------
---------------------------------
L'email della prossima generazione? Puoi averla con la nuova Yahoo! Mail
---------------------------------
Moody friends. Drama queens. Your life? Nope! - their life, your story.
Play Sims Stories at Yahoo! Games.
