Ion din Anina, primul om din Europa
  12 Iulie 2005, de Catalin Pruteanu, Carmen Plesa  
  Ion a fost gasit intr-o pestera din Anina. De Vasile au dat tot in acea 
pestera, dar, cu toate ca se aflau la mica distanta unul de altul, Ion si 
Vasile nu s-au cunoscut niciodata, pentru ca Ion si Vasile au trait la 14.000 
de ani distanta. Ion este de fapt o mandibula, dar nu orice fel de mandibula: 
este cea mai veche ramasita de homo sapiens din Europa descoperita pana in 
prezent. 
  Maxilarul de homo sapiens botezat Ion, vechi de circa 40.000 de ani, a fost 
descoperit in anul 2002 de un grup de speologi de la Timisoara intr-una din 
cele 200 de pesteri din Muntii Aninei. Dupa ce procedurile de datare s-au 
incheiat, cercetatorii au ajuns la concluzia ca osul nu este unul oarecare, ci 
reprezinta cel mai vechi rest de om modern din Europa. Pestera in care a fost 
gasita pretioasa fosila umana este partial inundata. Grupul de speologi 
timisoreni, Proacvagrup, care a facut istorica descoperire a fost nevoit sa 
treaca printr-un sifon, o galerie inundata complet, prin care se poate trece 
numai cu costum de scafandru si cu echipament complet. 
  Silviu Constantin, un speolog de la Institutul de Speologie "Emil Racovita" 
din Bucuresti, care lucreaza acum la pestera, ne-a relatat povestea 
descoperirii. "Acolo au avut surpriza sa gaseasca, pe langa alte oase care 
banuiau ca sunt de urs, de alte animale, o mandibula de om. Au scos mandibula, 
au dus-o la sectia din Cluj a Institutului «Emil Racovita»", povesteste Silviu 
Constantin. Mandibula trebuia insa datata si au fost gasiti cativa savanti 
straini dispusi sa ajute, pentru ca procedura datarii cu Carbon 14 nu este una 
ieftina, o astfel de procedura costand minimum 500 de dolari. 
  "L-am gasit pe profesorul Erik Trinkaus, un antropolog cunoscut, care a fost 
de acord sa faca datarile. In general, se fac probe duble, la laboratoare 
diferite, ca sa fim siguri. Acum lucrurile sunt evidente, pentru ca stim ca 
omul e vechi. Cand s-a scos mandibula, nu se stia cat de vechi este. Daca avea 
10.000-15.000 de ani, nu era extrem de interesant. Varsta este de aproximativ 
40.000 de ani. O sa gasiti in anumite articole cifra de 35.000-36.000 de ani, 
care este data in anii carbonici. Si este o diferenta intre anii carbonici si 
anii calendaristici! Eu tot ce va spun va spun in anii calendaristici. 
Mandibula este de homo sapiens, de om modern. Cel mai vechi om modern din 
Europa. Cele mai vechi resturi de om modern sunt in Africa, iar in Europa, pana 
la descoperirea din Muntii Aninei, erau undeva in jurul a treizeci si ceva de 
mii de ani", spune speologul Silviu Constantin/. 
  VECHIME. "Prin faptul ca in zona asta s-a gasit un rest de om modern mai 
vechi decat tot ce era cunoscut in Europa Occidentala, ne da indicatii ca putea 
fi un culoar de trecere pe aici in ceea ce priveste raspandirea populatiei de 
homo sapiens pe continentul nostru. Iarasi e important, pentru ca inseamna ca 
in aceeasi perioada, in Europa, homo sapiens traia in paralel cu omul de 
Neanderthal, doua specii diferite", afirma speologul. Omul de Neanderthal traia 
in Europa in aceeasi perioada in care primii oameni moderni, urmasii lui Homo 
erectus, populau Africa . 
  Problema care nu le dadea pace paleoantropologilor privea intalnirea dintre 
cele doua specii, in perioada de timp in care homo sapiens a plecat din Africa 
spre Asia si Europa. Fosila lui Ion, homo sapiens de la Anina , veche de 40.000 
de ani calendaristici, este chiar din perioada in care populatiile de oameni 
moderni intrau in contact cu cele de neanderthalieni. "Aceasta este importanta 
fosilei", spune antropologul Jo"o Zilh"o, de la Universitatea din Portugalia. 
"Ramasitele de la Anina sunt exact din perioada in care homo sapiens intra in 
Europa, dar chiar in acele timpuri omul de Neanderthal disparea din Europa. 
Inevitabil s-au intalnit unul cu altul", spune Jo"o Zilh"o. 
  TEORII. Antropologii vor insa sa stie ce s-a intamplat cu neanderthalienii si 
care a fost cauza disparitiei acestora. Exista mai multe teorii, printre care 
cea potrivit careia populatia de oameni de Neanderthal a fost decimata de catre 
Homo sapiens. Dar mandibula lui Ion si alte fosile de om modern demonstreaza ca 
neanderthalienii si oamenii moderni nu s-au razboit intre ei, ci s-au 
amestecat, pentru ca Ion are unele trasaturi caracteristice omului de 
Neanderthal. 
  Cercetatorii au crezut la inceput ca omul, botezat la scurt timp Ion, a 
locuit chiar in pestera respectiva, in plina epoca de piatra. Dar, dupa 
investigatii ulterioare, s-a ajuns la concluzia ca pestera nu a fost locuita. 
Nu s-au gasit unelte, prin urmare Ion a trait si a murit in alta parte, dar, in 
cele cateva zeci de mii de ani de la moartea sa, mandibula a ajuns in adancimea 
pesterii. Dupa datarea cu Carbon 14, situl a devenit extrem de interesant 
pentru savanti.  
  VASILE. In urma cu doi ani, o alta descoperire i-a impulsionat pe oamenii de 
stiinta: un craniu aproape intreg, tot de homo sapiens, dar mai tanar cu 14.000 
de ani ca Ion. Dupa ce a fost datat, craniul a primit si el un nume romanesc – 
Vasile. "Povestea cu Ion, Maria si Vasile care se plimbau prin pestera este 
falsa. E o mare diferenta intre ei", spune Silviu Constantin. "Ce este foarte 
important este ca s-a gasit acest depozit de oase de urs de pestera amestecate 
cu oase de capra, de cerbi giganti", adauga Constantin. Explicatia faptului ca 
in pestera nu s-au gasit alte oase umane este simpla: craniul este rotund si 
are mai multe sanse sa ajunga cat mai departe, pentru ca se rostogoleste. 
  SCHIMBARILE DE CLIMA. Resturile din pestera sunt in marea majoritate ale 
ursilor care isi aveau acolo barlogul. Unii dintre ei au fost prinsi de ape 
acolo. Unii au murit in timp ce hibernau nepasatori. Iesirile din galerie le-au 
fost astupate si acolo si-au gasit sfarsitul. Silviu Constantin ne-a precizat 
ca nu s-au gasit schelete intregi, ci numai fragmente dispuse in straturi, in 
functie de timpul geologic in care s-au format. "Din cate stim noi, pana acum 
este unul din cele mai bine documentate situri cu urs de pestera din Europa. 
Aici s-a lucrat cu multa, multa grija. Noi suntem o echipa internationala si 
s-a lucrat cu metode moderne si metodic, pentru ca doream sa stricam cat mai 
putin", spune speologul, care subliniaza si importanta geologica a descoperirii 
oaselor de animale. 
  Resturile au fost aduse de viituri, care au avut loc la intervale scurte de 
timp la scara geologica, in jur de 5.000 de ani. Din punctul de vedere al celor 
care se ocupa de paleoclimat este foarte interesant, pentru ca prezicerile care 
tin de evolutia viitoare a climei tin de intelegerea schimbarilor climaterice 
din trecutul geologic al Pamantului. Este nevoie de locuri in care sa se poata 
studia asa-zisele "episoade catastrofale" , cand clima "a luat-o razna" intr-un 
interval foarte scurt de timp, cand au avut loc oscilatii rapide. 
  Pestera de la Anina este un loc ideal pentru studierea acestor fenomene. 
"Este foarte important, pentru ca am os de urs – care poate fi datat –, apoi am 
peste el o stalagtita, care si ea poate fi datata, apoi am iar os de urs, apoi, 
peste toate astea, vine o viitura", spune speologul de la "Emil Racovita". Cu o 
zi inainte sa ne intalnim cu echipa de cercetatori, acestia descoperisera 
cateva fragmente de fosile, care ar putea reintregi craniul lui Vasile, aflat 
acum la Cluj. Dupa ce vor fi studiate in totalitate, resturile scheletelor se 
vor opri la un muzeu din Resita . 
  OASE  
  Numarul pesterilor din Banat ajunge la cateva mii. Pestera cu oase de la 
Anina are o lungime totala de peste 1 kilometru, dar are foarte multe sifoane. 
Partea interesanta, cea in care lucreaza cercetatorii in prezent, are doar 
cateva sute de metri. Problema turismului la pestera nu se pune, din cauza 
dificultatilor legate de acces si o eventuala investitie in acest sens ar fi 
uriasa si inutila. Pestera prezinta interes doar din punct de vedere 
stiintific. Situl este deja un punct de referinta in materie de pesteri cu 
fosile. Anul acesta se vor strange la Anina in jur de 14 persoane, care vor 
lucra la excavari: grupul speologilor de la Timisoara , cei care au si facut 
marea descoperire, cercetatori de la Institutul "Emil Racovita" din Bucuresti, 
profesorul Erik Trinkaus de la Universitatea americana din San Louis, doi 
antropologi de la Universitatea din Lisabona, un cercetator de la Universitatea 
din Bordeaux, un profesor din Australia care studiaza compozitia izotopica,
 un francez care are doctorat pe urs de pestera si doua echipe de arheologi 
romani de la Universitatea din Resita. Pregatirile dintr-o zi normala de lucru 
se prelungesc pana spre orele 11:00-12:00. Trecerea prin sifon se face 
individual. Daca s-a intamplat ceva, esti pe cont propriu. Apa are o 
temperatura de 9-10 grade Celsius. Pe langa echipamentul pentru scufundare, 
trebuie carat in niste saci numiti "banane", echipamentul pentru munca 
propriu-zisa. Lucrul in pestera dureaza pana pe la 10:00-11:00 seara, dar se 
poate prelungi si dupa miezul noptii. Cel mai simplu lucru care se poate 
intampla este sa cazi cativa metri. Riscul cel mai mare este sa se intample 
ceva intr-un sifon: sa se agate buteliile sau vreun fir sau sa se petreaca un 
atac de panica. Ploile din ultima vreme au produs efecte si in subteran. A 
crescut nivelul apei.  
  MOS MARTIN  
  Silviu Constantin ne-a povestit o descoperire interesanta in privinta oaselor 
de ursi de pestera: "S-au facut studii izotopice pe caninii de urs si 
compozitia izotopica din dinti ne ofera indicii despre dieta animalelor. In 
general, cam toti ursii de pestera cunoscuti in Europa sunt plasati in 
categoria erbivorelor. Erau ei mari, erau fiorosi, dar tot zmeura mancau. La 
pestera cu oase, ursul era omnivor, adica manca cu salata, dar manca si carne. 
Acesta este primul urs de pestera despre care avem informatia ca vana si manca 
ce vana".  
  Protectie pentru pesteri 
  Pentru ca se afla pe teritoriul unei rezervatii naturale, pestera cu oase de 
la Anina este protejata implicit. Pesterile sunt clasificate in patru 
categorii, in functie de importanta, iar pestera cu oase s-ar inscrie la prima 
categorie. Unul din obiectivele campaniei de anul acesta este documentarea 
temeinica pentru intocmirea unui dosar care, dupa ce va fi aprobat, va pune 
situl in categoria A. "Numai prin faptul ca se gaseste pe teritoriul parcului 
capata automat statutul B. Dar nu este suficient. Noi vrem sa o promovam la 
categoria A. Asta inseamna acel dosar care se depune la Ministerul Mediului si 
la un moment dat se emite o hotarare de guvern prin care pestera este promovata 
la categoria A. Asta inseamna ca se interzice orice fel de activitate in afara 
de cea stiintifica. De exemplu, in pesterile de categoria B se poate practica 
ecoturismul" , spune speologul Silviu Constantin. Inainte de 1989, existau 
custozi pentru pesteri, persoane care locuiau in apropiere si
 care primeau o retributie modesta in schimbul ingrijirii pesterii. Cu timpul, 
acest sistem n-a mai functionat, fiind inlocuit de catre cluburile de 
speologie, care au un numar de pesteri. "In toata zona Banatului exista 
credinta ca in pesteri se gasesc comori", spune speologul. Acesta este motivul 
pentru care pestera trebuie protejata, chiar daca este greu accesibila, iar 
intrarea nu este prea imbietoare. "Comoara" – maxilarul lui Ion si craniul lui 
Vasile – a fost deja descoperita, dar o masura de siguranta impotriva unor 
cautatori de comori care sa distruga situl nu este cu totul inutila. 
Deocamdata, tocmai pentru importanta ei stiintifica, locatia pesterii este 
tinuta secreta.   
  Jurnal National, 16 Martie 2007.

  
 


          www.vasilebouleanu.wachovialoans.com





Raspunde prin e-mail lui