Cinema si drepturile omului in societatile postcomuniste
   
  Numarul de saptamina trecuta al revistei 22, Nr. 10 (939), 4-10 martie 2008, 
ar trebui cumparat mai ales pentru Suplimentul 22 plus: Cinema si drepturile 
omului in societatile postcomuniste, unde sint articole interesante despre 
filmul (cel mai premiat din istoria cinematografiei romanesti, peste 40 de 
premii internationale) Moartea domnului Lazarescu.
   
  Desigur, articolele se pot citi si pe site-ul revistei 22, dar acolo nu sint 
diacritice, italice, culori, pozele autorilor, pe care le poti avea numai 
pentru 2,5 lei. Si poate cu ocazia aceasta cineva va incepe sa citeasca regulat 
publicatia asta – primul saptaminal independent postdecembrist (eu am inceput 
sa citesc acum citiva ani Ziarul financiar dind peste un articol despre 
inteligenta emotionala).
   
  Moartea domnului Lazarescu – Paul W. Kahn
   
  “Moartea domnului Lazarescu se construieste in jurul celei mai dificile 
situatii din punct de vedere moral: putem pastra o atitudine respectuoasa, de 
recunoastere a demnitatii celuilalt, in fata celei mai putin demne dintre 
experientele umane, moartea? Cind moartea invinge in lupta cu viata, nu vrem 
decit sa scapam. Nu prea e loc pentru demnitate pe cimpul de lupta; acelasi 
lucru este valabil si in societatile care se prabusesc din cauza foametei si 
maladiilor. Atunci, ce ne da puterea sa tinem piept mortii?
   
  Nevoia de demnitate nu depinde de nevoile trupului, ci de capacitatea noastra 
norala de a lua decizii, de a sustine un discurs rational, de a da nastere unor 
creatii estetice. Aceste aptitudini ne deosebesc de restul animalelor si au 
stat la baza transformarii trupului in suflet, explicind aparitia omului. 
Latura morala apare ori de cite ori ne transformam dintr-un simplu mecanism 
natural intr-un mijloc de perpetuare a cunoasterii, moralitatii si a artei.”
   
  Cine este aproapele meu? – Maria Zanichelli
   
  “Moartea domnului Lazarescu este o ‘parabola’ care vorbeste despre 
incapacitatea de a trata fiintele umane ca atare. Prin expunerea tensiunii 
dintre relatiile birocratice si relatiile umane adevarate, filmul pune foarte 
bine in evidenta limitele unei abordari axate pe drepturile omului, prapastia 
dintre discursul abstract al drepturilor omului si ceea ce eu as numi 
‘abordarea din punct de vedere al apropierii’: in lipsa unei ‘apropieri’ intre 
oameni, discutia despre drepturile omului nu-si are rostul.”
   
  “Nu putem rezolva toate problemele prin apelul la drepturile omului. Termenul 
de umilinta, insa, implica ceva foarte concret, legat de relatiile noastre 
umane de fiecare zi. Umilinta este o forma de orbire fata de umanitatea 
celuilalt: medicii din film sint incapabili sa vada in acest pacient o fiinta 
umana. Nici o lege nu ne poate elibera de responsabilitatea de a incerca sa 
cream o punte intre discursul abstract al drepturilor omului si cel concret al 
abordarii din punct de vedere al ‘aproapelui’; dupa cum nici o declaratie a 
drepturilor nu poate schimba realitatea cind un om are nevoie de ajutor, iar 
celalalt refuza sa-i fie ‘aproape’, trecind de cealalta parte a drumului. 
Evitind retorica drepturilor omului, Cristi Puiu a gasit cea mai buna cale de a 
vorbi despre umanitate.”
   
  Cum sa-i iubim daca au purici? – Hadas A. Leffel
   
  “Precum Hristos, Lazarescu simbolizeaza Iubirea Neconditionata si este o 
victima a oamenilor. La fel cum Hristos moare pentru pacatele noastre, 
Lazarescu moare pentru pacatele acelora care au contribuit la moartea sa, prin 
neglijenta. Totusi, domnul Lazarescu ne aminteste ca, spre deosebire de 
omonimul sau, Lazar, in cazul lui nu va exista nici un Mesia care sa-l invie 
din morti. Chiar titlul filmului ne asigura ca nu va fi nici un deus ex machina 
care sa-l salveze. Intr-o lume unde nu e loc pentru credinta religioasa, ar fi 
lipsit de sens sa ne asteptam la o schimbare miraculoasa. In film pare sa 
existe o veriga lipsa intre moralitatea drepturilor omului si ideea crestina a 
iubirii neconditionate. Perry rezuma aceasta problematica astfel: 
‘Marginalizare tot mai accentuata a credintei religioase in majoritatea 
societatilor care au luat in serios drepturile omului (...) are consecinte 
ingrijoratoare: ar putea priva acele societati de resursele intelectuale 
necesare care sa
 sustina moralitatea drepturilor omului.’”
   

       
---------------------------------
Never miss a thing.   Make Yahoo your homepage.

Raspunde prin e-mail lui