Anul trecut, de pilda, intre 26 iulie - 3 august 2007, era o mizerie de nedescis in <centrul> Ariesenilor, unde se adunau pietarii volanti, iar langa Primarie se depozitau gunoaiele etc. Pacat, nu? Cred ca merita cimentuita ori asfaltata si <centrul> ca arata groaznic. Gheorghe Sarau /////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
--- On Thu, 7/17/08, ARIN <[EMAIL PROTECTED]> wrote: From: ARIN <[EMAIL PROTECTED]> Subject: [romania_eu_list] JN - Gunoaiele Apusenilor To: [EMAIL PROTECTED], [EMAIL PROTECTED], [EMAIL PROTECTED], [EMAIL PROTECTED], [EMAIL PROTECTED], [email protected], [EMAIL PROTECTED] Date: Thursday, July 17, 2008, 8:57 AM Dupa cum poate ati vazut (cei care citesc aceasta publicatie), Jurnalul National organizeaza in fiecare an, vara, o actiune denumita "Descoperirea Romaniei", in care urmaresc sa "prinda" diverse aspecte din tzara - in acest an tema a fost "mediul": "Caravana Verde". Acum vreo 2 saptamani baietii se invarteau prin Apuseni. Cei care s-au intalnit si au discutat cu ei pot vedea deja o parte din rezultate ;) D.ex., aici: http://www.jurnalul .ro/articole/ 129584/gunoaiele -apusenilor In afara de acest articol mai puteti gasi si altele - dar poza aia cu vaca e BESTIALA (parerea mea ;) Mai spre sfarsit (partea referitoare la "managementul deseurilor") puteti gasi o mica referire si la proiectele "de educatie" finantate din Fondul de Mediu... >: Codruta Adrian Mogos TURISM ROMĂNESC Aria protejată, sufocată de peturi Peste 40.000 de drumeţi bătătoresc anual potecile Parcului Natural Munţii Apuseni, în special în zonele de interes turistic. Din păcate, în urma lor rămîn tot munţi. De gunoaie. Care nu sînt strînse niciodată pentru că din punct de vedere economic nu rentează. Lor li se adaugă proiecte imobiliare de amploare care se învîrt în jurul legii. Parcul Natural Munţii Apuseni a fost declarat arie protejată prin lege abia în martie 2000, limitele sale fiind stabilite la mai bine de trei ani distanţă. În 1928, Emil Racoviţă a fost primul ca a încercat să determine autorităţile să declare această zonă ca parc, însă prima documentaţie ştiinţifică a acestei zone s-a făcut prin anii ’70, dar prima menţiune ca parc natural s-a făcut abia în 1990, printr-un ordin de ministru. Necazul face ca acest parc să fie administrat de Romsilva, mai exact de Direcţia Silvică Oradea, în urma unui contract semnat cu Ministerul Mediului. Cine cunoaşte sistemul, ştie că şefii Direcţiilor silvice sînt "dumnezei" locali. Mai mult, Romsilva are ca scop exploatarea lemnului, ceea ce intră în contradicţie cu protejarea naturii. Pădurarii Romsilva taie arbori în parc, într-o perioadă în care exploatarea forestieră este prohibită. Parcul Natural are o suprafaţă de aproape 76.000 de hectare şi se întinde pe teritoriul a trei judeţe: Alba, Cluj şi Bihor. Apusenii sînt consideraţi ca fiind munţi de o foarte mare complexitate turistică în special datorită aglomerărilor de peşteri sau izbucuri. Tot aici se găsesc primii trei gheţari ca mărime din România, cel mai cunoscut fiind cel de la Scărişoara, celelalte fiind Focul Viu şi Vîrtop. Nu mai puţin de 29 de monumente ale naturii şi 18 rezervaţii naturale se află pe teritoriul Parcului care face parte din Proiectul Phare CBC "Culoar romîno-ungar de conservare a biodiversităţii", dar şi din Natura 2000, reţeaua de arii protejate ale Uniunii Europene. Tot în Apuseni creşte şi singura plantă carnivoră din România. PADIŞ. Biserica Moţului din Platoul Carstic Padiş străjuieşte o poiană în care pînă nu demult erau cîteva mici cabane. Loc de camping, neamenajat însă conform legislaţiei, Padişul este victima sutelor de turişti, dar şi a unor dezvoltatori imobiliari. Mai sînt şi mici întreprinderi private ai căror proprietari nu au aflat încă ce înseamnă o autorizaţie de construcţie. Pe drumul forestier ce duce spre Ic Ponor se pot vedea cîteva stîni. Acolo SC Compania de Turism, Hoteluri şi Restaurante Padiş SRL are un plan imobiliar de amploare. Se vrea construirea unui hotel cu 3.000 de locuri de cazare. Istoria acestei investiţii este ciudată. Există presiuni mari pentru aprobarea acestui proiect, blocat momentan la Ministerul Mediului. Legea spune că în momentul în care se demarează o nouă construcţie ea trebuie să aibă specificul locului. Compania de Turism, Hoteluri şi Restaurante Padiş SRL înfiinţată în 2002 şi deţinută în proporţie de 80% de Hafeze Investment Limited din Cipru mai are ca asociaţi pe Cornel Popa, directorul Spitalului Judeţean Bihor şi familia Dreană care avea o mică căbănuţă în Boga, un fost sat de vacanţă de la poalele Platoului. În urmă cu 4,5 ani s-au făcut mai multe schimburi de terenuri între ei şi localnici, astfel că firma hotelieră deţine acum 80 de hectare în mijlocul parcului. Terenul vizat pentru imensitatea de hotel ce urmează a fi construit se află într-o zonă de protecţie specială şi se învecinează cu o rezervaţie ştiinţifică. Aşadar, orice intervenţie imobiliară este exlusă. Parcul Natural are un Consiliu Ştiinţific alcătuit din cercetători, dar şi un Consiliu Consultativ de Administrare unde se regăsesc ONG-uri, primării din zonă. Proiectul imobiliar al directorului Spitalului Judeţean a trecut de Consiliul Consultativ, însă a fost respins categoric de către cercetători, în ciuda protestelor investitorilor care s-au văitat că au investit pînă acum 2 milioane de euro. Propunerea de staţiune se învecinează cu Molhaşurile de la Izbuce unde sînt mlaştini de altitudine foarte protejate. PROBLEME. Padişul este ca un şvaiţer: peşteri, carst, izbucuri ceea ce face ca orice intervenţie legată de construcţii să afecteze puternic zona. Paul Iacobaş este coordonator de programe în cadrul Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor care are ca obiectiv managementul ariilor naturale protejate, turismul responsabil şi dezvoltarea durabilă locală. În Oradea mai există şi Centrul Regional de Supraveghere Ecologică Munţii Apuseni. Pentru aria străjuită de Biserica Moţului, există o campanie: "Un singur Padiş natural". Au existat presiuni pentru schimbarea statutului ariei astfel încît să se poată construi în Parcul Natural, însă această propunere a picat la un singur vot diferenţă, ceea ce ar trebui să-i pună pe gînduri pe şefii Mediului de la Bucureşti. "În decembrie 2007 au avut loc două şedinţe ale Consiliului Consultativ pe această temă. Primăriile din Bihor, Alba şi Cluj de pe arealul Parcului au votat pentru schimbarea statutului. Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor a fost şi ea pentru, la fel ca şi Consiliul Judeţean Bihor care susţine Compania de Hoteluri. Direcţia Silvică Oradea a fost pentru, în schimb ONG şi două primării din Alba şi una din Cluj care au votat împotrivă. Lor li s-a alăturat Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba", a precizat Iacobaş. Ministrul Mediului ar trebui să-şi cam ia la rost angajaţii care votează pentru distrugerea naturii. Iacobaş, la fel ca mulţi alţi oameni din zonă care luptă pentru păstrarea Parcului, a spus că nu există facilităţi pentru turişti, singurele zone de campare fiind pe Platou şi în Poiana Glăvoi, dar ambele arată dezastruos. Cu toate că nu este permisă camparea în alte zone, aşa-zis iubitorii naturii nu se dau în lături la a-şi ridica cortul care pe unde apucă. Turiştii îşi sting ţigările în "trupul" gheţarului Scărişoara şi îşi abandonează dozele goale de bere peste tot. LA GRAJDURI. Poiana Glăvoi mai este cunoscută şi ca locul numit "La Grajduri" şi se află la maxim jumătate de oră de mers pe jos de Cetăţile Ponorului. Mai există şi un alt traseu, pe la "Balconae" de unde poţi vedea mai bine hăul Cetăţilor, aproape 200 de metri. Traseul este marcat. De pamperşi, cutii de bere, sticle de plastic. În poiană nu există wc-uri amenajate corespunzător, astfel că ceea ce prisoseşte turiştilor ajunge în rîul care intră în Cetăţile Ponorului. Iacobaş susţine că din cîte cunoaşte nu s-a făcut vreun studiu de poluare a apei care intră în peşteră. La Grajduri s-au amenajat cîteva tomberoane de plasă metalică pentru turişti. Este de prisos să spunem că nimeni nu vine să le ridice de acolo, primarii susţinînd în repetate rînduri că activitatea de colectare a gunoaielor de la La Grajduri nu este rentabilă economic. Astfel că, din cînd în cînd, la sfîrşit de sezon, deşeurilor li se dau foc sau sînt lăsate să se înnegrească. Vulpile şi caii sînt jivinele care mai scormonesc gunoiul în căutarea vreunei bunătăţi. BANII VORBESC. Din punctul de vedere al lui Paul Iacobaş, problema cea mai mare în ceea ce priveşte protejarea ariilor este faptul că nu există bani de la buget care pot fi atraşi pentru administrarea acestor arealuri naturale protejate. Este nevoie de studii şi cercetări pentru protejare, banii necesari fiind de ordinul zecilor de mii de euro, ceea ce nu e mult şi se poate rezolva cu un pic de ajutor de la bugetul de stat. "Fără bani nu se poate implementa managementul parcului, iar banii nu pot veni din activităţi economice ci numai de la buget, pentru că ariile protejate nu produc bani ci în ele se investeşte. E mai mult o emblemă a guvernanţilor care se laudă în Vest, dar banii lipsesc. Sume mai mari vin de la fundaţii private şi de la Administraţia Fondului de Mediu. Garda de Mediu poate da amenzi pentru că nu se implementează planul, dar nu prea a dat", a spus Iacobaş. Pe de altă parte, există bani din fonduri europene pentru dezvoltarea infrastructurii. În Boga, între Padiş şi comuna Pietroasa, fostul sat de vacanţă a ajuns o comună cu peste 200 de numere de casă, mare parte fiind pensiuni sau case de vacanţă, însă nu există staţie de epurare a apelor menajere. La fel şi la Gîrda de Sus, comuna pe teritoriul căreia se află Peştera Gheţarul Scărişoara. Se trage canalizarea, s-au montat hidranţi, dar staţie de epurare ioc. Iar apele menajere se vor duce tot într-un amărît de pîrîu şi de acolo în Arieş. Managementul deşeurilor Nici oraşul Ştei nu este ocolit de atacul deşeurilor. Oamenii s-au învăţat să arunce în Criş pungile cu gunoi. Pentru a pune capăt acestei stări de fapt, Fundaţia Pro Europa din Oradea a demarat un proiect cu bani proveniţi de la Administraţia Fondului de Mediu. Proiectul a fost finalizat în 2008 şi a costat peste 2,1 miliarde de lei vechi, bani nerambursabili obţinuţi de la instituţia amintită mai sus. Intitulat "Educaţie pentru protejarea mediului înconjurător prin acţiuni şcolare şi extraşcolare în şcoală şi comunitate" şi desfăşurat pe o perioadă de un an, proiectul a rămas mai mult cu denumirea pompoasă. Localnicii din Ştei spun că halda de gunoi care răsărise peste drum de autostradă, chiar pe malul rîului, a fost acoperită de natură cu plante, singurul lucru pe care l-au făcut cei de la Fundaţie fiind montarea unui panou de culoare albastră. Peştera Cîmpenească, muşuroi de pet-uri Peştera Cîmpenească de pe platoul Vaşcăului, aflată între satele Cîmp şi Izbuc, celebră pentru una dintre cele mai mari cascade subterane din Romînia, a devenit groapa de gunoi a localnicilor. Rîul Ţarinii care traversează platoul Vaşcău şi este captat de peşteră aduce cu el tone de gunoaie pe care le varsă în avenul săpat în calcar, adînc de peste 35 de metri. Pe un drum forestier ce se rupe din şoseaua Vaşcău – Deva şi coboară în satul Izbuc, ajungi aproape de gura peşterii. La amiază, păşunea din apropiere e cufundată într-o linişte idilică spartă din cînd în cînd de ţipătul vreunei păsări şi de mugetul animalelor. Urmele albiei rîului, acum pustie de secetă şi împodobită din loc în loc cu gunoaie, şerpuiesc către gura largă a peşterii. De-alungul anilor în groapa imensă formată în calcar au curs o dată cu apa tone de peturi, resturi menajere şi, în general, orice lucru nefolositor pentru localnici. Pentru că intrarea în peştera lungă de peste 1.300 de metri este posibilă doar cu scări speologice, maldărul de gunoaie a crescut aici ca Făt-Frumos, într-un an cît alţii-n zece. Apa infestată care străbate peştera reapare în Izbucul Boi de la Vaşcău, situat doi km mai la est. În urmă cu doi ani, un grup de alpinişti-ecologişti din Ştei şi Beiuş au intrat în peşteră şi au făcut un film documentar, însă hidoşenia imaginilor nu a mişcat pînă acum cu nimic ignoranţa autorităţilor. De scos gunoaiele nici nu poate fi vorba pentru că accesul este imposibil pentru o firmă de salubritate, însă pentru a convinge sau constrînge sătenii să nu mai folosească rîul pe post de tomberon se putea face ceva. Munţii de deşeuri cresc însă în continuare o dată cu revărsarea apei pentru că angajarea unei firme de salubritate ar presupune o taxă pentru fiecare gospodărie. Peştera nu se află pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, singura responsabilitate avînd-o autorităţile locale. Galeria prin care apa trece prin peşteră se termină într-un loc pe care specialiştii îl numesc "sifon", unde tavanul coboară brusc la şapte metri de oglinda apei. Aici se înfundă şi deşeurile care aproape ajung la plafon. Dorin Lupu, unul dintre alpiniştii care au coborît în peşteră, spune că gunoaiele sînt răspîndite însă peste tot, în unele locuri grămezile ajungînd şi la 10 metri înălţime. Carmen Dragomir, Diana Rotaru Motiv de mîndrie "Fără bani nu se poate implementa managementul parcului, iar banii nu pot veni din activităţi economice ci numai de la buget, pentru că ariile protejate nu produc bani, ci în ele se investeşte. E mai mult o emblemă a guvernanţilor care se laudă în Vest, dar banii lipsesc" Paul Iacobaş, reprezentantul ONG --- "Let me, at least, to know that she'll try Then she'll be a true love of mine". Puteti dona 2% din impozitul pe venitul Dvs. pentru combaterea defrisarilor - detalii cont la www.arin.ro
