Modelul Hong Kong Mai întâi ucizi sau alungi pe toti georgienii din Abhazia si asa-zisa Osetie de Sud, iar apoi spui: abhazii si osetinii niciodata nu vor vrea sa traiasca împreuna cu georgienii. Acest tip de politica naste imediat întrebarea: Ne temem de tancurile, avioanele si spetnazul rusesti? Ne temem. Cum sa nu ne temem? Ca doar n-om fi nebuni sa uitam Gulagul, 50-60-70 de milioane de oameni ucisi acolo de la 1917 încoace. Ca doar n-om uita cele 15 ocupatii ale Principatelor Române (locurile unde au stationat trupele ruse si acum sunt net mai sarace decât cele în care au stationat, de pilda, trupele austriece sau turcesti). Sau Hatîniul (1939), Fântâna Alba (1940), Ungaria (1956), Cuba (1962), Cehoslovacia (1968), Afganistanul (1978). Dar Vilniusul, Riga, Tbilisi, Bacu în 1989-1990? Dar atâtarea "bunilor gagauzi" contra "railor români" din Basarabia în 1990? Ne temem, tare ne temem de bombardamentele, deznadejdea si saracia pe care ni le-au tot adus rusii. Dar nu ne închinam în fata acelor rusi. Datele de mai sus sunt doar o micuta împrospatare a memoriei dlui Serafim Urecheanu, care s-a grabit sa condamne "genocidul osetinilor" în Georgia si sa salute ramânerea RM în CSI (vezi TIMPUL din 14 august). Fiindca Domnia Sa nu a condamnat si genocidul georgienilor, îi mai amintim ca osetinii au primit pamânturi în jurul orasului Thinvali, de altfel un vechi târg evreiesc, pentru servicii militare contra georgienilor înca de la primele razboaie ruso-georgiene din secolul XVIII (Georgia este primul stat din lume care a adoptat crestinismul în secolul IV). Ca prin 1930 în Thinvali traiau doar vreo patru familii de osetini. Ca acestia au fost adusi acolo de Hrusciov dupa moartea lui Stalin si plecarea în masa a evreilor din URSS (inclusiv prin schimbarea denumirii tinutului în Osetia de Sud). Ca din 1989 încoace tancurile rusesti au alungat mai pe toti georgienii din acest tinut care se cheama Samaciablo, tara cnejilor Machiavelli. Deci, cum ar fi sa ne alunge cineva din tara Orheiului, iar noi sa iesim în strada si sa-l aplaudam? Cum putem sa-i aplaudam pe cei care au maturat totul din suri, beciuri si camari în 1946 si ne-au ucis prin înfometare peste 200.000 de oameni? Chiar daca ne temem de tancurile rusilor, nu-i vom aplauda niciodata.
Or, parada cinismului militar rusesc în Georgia, "eroismul" osetinilor si abhazilor (si în Abhazia georgienii au fost majoritari din veac) care prada în aceste zile satele stramosesti ale georgienilor paziti de sute de tancuri rusesti, adica, acest mers leganat, kremlinesc, de mongoloid stapân peste cel mai mare imperiu geografic al lumii, aceasta stupefianta placere de a-ti arata muschii anihilând micile popoare din fosta URSS, toate astea si altele, care nu sunt la vedere, ar trebui sa reaminteasca înca o data Apusului ca Imperiul colonialist rus, care a si anihilat o multime de popoare din teritoriile cucerite în ultimii 300 de ani, este înca pe rol activ. Rusia a ramas un necrutator jandarm al fostelor colonii si tot ea ne spune ca nu se vede nicio posibilitate ca acest narav sa fie cumva înmuiat. Dar, totusi, exista solutii drepte pentru asa-numitele conflicte înghetate create de Federatia Rusa în spatiul postsovietic. Un exemplu bun este megapolisul economic Hong Kong, pe care Marea Britanie l-a retrocedat Chinei dupa ce îl ocupase pâna în 1997. Modelul Hong Kong este cea mai buna dovada a faptului ca si marile, si micile puteri politico-economice pot gasi solutii de pace si bunastare. Chiar si pentru Transnistria, Abhazia sau Tibet. Andrei Vartic, Chisinau
