Draga Bogdan Ghiu, am citit si scrisoarea ta catre primministru si celelalte interventii legate de gestul dlui Tariceanu de a taia din bugetul ICR. Sint intr/u totul de acord. Gestul unui guvern liberal de a taia din bugetul ICR mi se pare aberant. Fie este o rafuiala politica, fie o incompetenta crasa. Au reusit sa faca liberalii ceea ce pesedistii nici n/au visat. Este mult prea evident ca ICR a facut in ultimii ani un salt calitativ destul de semnificativ. ICR este una dintre putinele institutii romanesti care vorbeste o limba actuala si pe intelesul culturii occidentale. Din pacate tacerea si lehametea face parte din lumea culturala romaneasca. Poate ca avem nu numai conducerea pe care o meritam, ci si bugetul pe care/l meritam cu respect vasile ernu scriitor
--- On Wed, 11/5/08, Bogdan Ghiu <[EMAIL PROTECTED]> wrote: From: Bogdan Ghiu <[EMAIL PROTECTED]> Subject: [romania_eu_list] Scrisoare deschisa catre artisi si catre intelectuali: Cine (mai) ia apararea ICR-ului? Unde ne sint expertii? To: "Romania EU list" <[email protected]> Date: Wednesday, November 5, 2008, 8:51 PM Scrisoare deschisa catre artisi si catre intelectuali Cine (mai) ia apararea ICR-ului? Unde ne sint expertii? Eu am protestat pe principii fata de masura de reducere a bugetului ICR, de provocare, altfel spus, a unei cenzuri economice printr-o cenzura politica mascata, indirecta. Protestez din principiu, epidermic, la orice manifestare cenzoriala. Dar nu-i vad si pe alti intelectuali si artistii romani sa o faca. De ce? Unde sint artistii romani pe care i-a promovat ICR-ul? Si unde sint, mai ales, expertii care, sper, vor fi fundamentat, cu expertiza lor, interna si internationala, deciziile ICR privitoare la selectia de lucrari si de autori, la exportul de arta contemporana romaneasca? O vaga si sumbra banuiala ma incolteste: ICR – captiv al unor „gasti” si coterii mai mult sau mai putin artistice de interese marunte, meschine, pur egoiste, care vor fi reusit sa compromita, profitind marunt de ele, generoasele si modernele principii de organizare institutionala ale ICR. Atit de scirbos romaneasca sa fie intreaga afacere? Si atit de penibil, eu, cu idealismul meu principial? De ce nu vorbeste nimeni, pe fata? Inconstient si implicit, nu se stie daca si de cine sfatuit, gestul prim-ministrului Tariceanu ar trebui, poate, sa functioneze ca un avertisment pentru de-balcanizarea vietii artistice romanesti. Dar pentru a functiona cum trebuie, acest avertisament corectiv, pripit si abuziv tradus printr-o decizie financiara muta, ar trebui, tocmai, discursivizat, explicitat public. Vorbiti, domnilor! Vreau sa aud protestele membrilor board-urilor care decid exportul de arta romaneasca prin ICR. Exista aceste board-uri? Daca exista, de ce nu se exprima public, parasind, las, conducerea ICR la nevoie? Unde ne snt expertii? Eu sint doar un amator de libertate, in mare: de mare libertate, de libertate cit mai mare si mai maret, mai inventiv, creator (nu doar creativ) folosita. Caci tocmai libertatea este cea care cheama arta, pentru ca aceasta sa-i dea forma, forme nemaivazute, nu doar pentru a fi oala cea noua a unor ciorbe vechi, reincalzite. Libertatea nu-i un container, o debara si nici macar o locuinta. Este un spatiu intotdeauna nou, care trebuie permanent reinventat, re-creat, reimaginat – cu arta si de catre arta, cu arta ca imbold si ca model etic. Libertatea, in arta, nu-i pentru rutina, si este, moral, un act criminal sa o irosesti doar pentru a te recicla. Vorbiti, domnilor... Aparati libertatea! 5 noiembrie 2008
