http://revistacultura.ro/blog/2009/06/claude-karnoouh-despre-politica-icr/ Esecul romanesc un eseu de CLAUDE KARNOOUH 15 Jun 2009
[...] S-a intamplat ca saptamana trecuta sa strabat din nou tara si sa merg in Transilvania, in masina si cu trenul. Am constatat, din pacate, agonia civilizatiei rurale in regiunile cele mai bine conservate acum douazeci de ani, o lume care a sucombat totalmente in nihilism, betonizata pana-n gat si gadgetizata, intr-un kitsch generalizat. Vidul hamesit si dezlantuit care ocupa scena artelor vizuale si plastice e doar o colonie intr-un imperiu al uratului si al dominatiei simbolului pecuniar expus pretutindeni, la tara sau in buricul marilor orase, in cele mai sic cartiere. Pe de o parte cultura noului imbogatit, care in loc sa dea banii pe carti, ii da mai bine pe un SUV de mare putere, confundand luxul cu gablontul, grandoarea cu tinicheaua; de aceeasi parte, triumful omului de afaceri veros (bisnitarul), cu lanturi de aur de trei kile la gat, cumparate din banii furati de la stat, iar pe de alta parte niste artisti care mai cred inca in postmodernul totul e posibil, din dorinta de a se sincroniza cu (sau Doamne fereste, chiar pentru a depasi!) Occidentul. Doar nu degeaba a intrat Romania in UE, in mod clar artistii ei mimetici au facut mai multe in sensul acesta decat politicienii si inaltii functionari in lupta impotriva coruptiei Ii invit, asadar, pe cititori si pe profesorul Pop la o plimbare prin Baneasa, la Bucuresti, sau prin Grigorescu, la Cluj, sa vada cum se comit crimele arhitecturale. Am zarit, la Cluj, un templu neogrec ridicat in mijlocul cartierului Grigorescu, printre case simple si desigur confortabile, chiar de catre un profesor universitar! La ce i-a servit cultura, m-am intrebat? La Baneasa si aiurea, la Brasov, de exemplu, iarasi: nici urma de vreun proiect urbanist, nici o regula a echilibrului intre imobile, pic de armonie arhitecturala! Peste tot numai haos si anarhie, parale sa fie, ca-n rest, grija pentru ostentatie si lux nu ramane nerezolvata. In centrul Bucurestiului se demoleaza sau sunt lasate in ruina cu acordul primarilor de sector case de o frumusete aparte, fin de siècle. Sunt puse in loc constructii banale, aducatoare de profit. In cativa ani se va vedea, cred, ca programul urban al epocii ceausiste, chiar daca n-a meditat el prea mult la stil si frumusete urbana, era departe de dezastrul profetit de casandrele de doi bani ale anilor 1980. Acesti ignoranti uitasera, pesemne, ca, pentru a fi construit Parisul pe care-l admira ei azi, baronul Hausmann a demolat aproape 350 de biserici si de capele, plus cartiere intregi de case stravechi, insa condus de un proiect urban coerent. E adevarat ca Occidentul a favorizat modernitatea radicala, fara mila, neezitand sa rada urmele trecutului pentru a-si pune in opera idealurile prezente, dominatia, razboaiele, generand, pe scurt, nihilismul modern. Din punct de vedere strict urban, regimul comunist precedent n-a fost altfel decat modern. Ceea ce se petrece astazi, in schimb, este patchwork-ul anistoric retro-post, prin care, contra unei sume, totul devine posibil. Dar sa revenim la problemele mediului rural. Si aici, o singura valoare conteaza valoarea de schimb. Banul castigat cu greu in strainatate, cateodata in conditii de semi-sclavie, se expune, ca si la oras, in obscenitatea betoanelor si a acoperisurilor colorate aiuritor, verde, roz, galben, rosu aprins, bleu ca in decorurile de la Grand Guignol. Peste tot vezi balcoane incarcate cu balustrade si colonade ori cu tot felul de brizbrizuri absurde din otel inoxidabil; viloaie cu trei sau patru etaje, flancate si astea de siruri de coloane, se ivesc in mijlocul pajistilor sau ale campurilor, de nicaieri. Cu ferestre-termopan, desigur, sau ornate cu decoratiuni aurite, spre strada mai mereu noroioasa (in ciuda fondurilor structurale europene, asfaltarea spatiului public intarzie) tronand gigantice portaluri din lemn, cocosate si ele de ornamente care n-au nimic in comun cu arta traditionala. In mod clar insa, mirajul civilizatiei rurale romanesti, aceea care ma impresionase acum patruzeci de ani, aceea care ar reprezenta inca o atractie turistica prin conservarea armoniei dintre marimea, forma, culoarea si lucratura in lemn a caselor, a balustradelor, a prispelor si a acoperisurilor din sindrila s-a estompat. Civilizatia rurala romaneasca nu mai e azi decat un talmes-balmes de casoaie, unele mai gonflate si mai terne decat altele. Fara niciun dumnezeu, construite fara cap, fara reguli. Nimic de natura sa tempereze barbaria arhitecturala rurala nu intervine de buna seama in numele unei prost si mincinos intelese libertati individuale. Ce fac autoritatile in aceste cazuri? Asteapta sa le fie cumparata complicitatea cu bacsis? Vorbim, iata, de adevarate crime impotriva culturii arhitecturale traditionale, care altfel ar fi putut fi conservata, chiar cu pretul extinderii si modernizarii locuintelor. Cumva altul era cazul locuintelor din lemn din zonele rurale finlandeze, suedeze, norvegiene? Ori a cabanelor elvetiene si din Savoya? Sau a intinselor regiuni din Statele Unite si Canada? [...] o tara a carei ocupatie majora este sa-si dinamiteze propriul trecut, tot ce nu aduce profit imediat, tot ce nu produce bani [...] traducere din franceza de Teodora Dumitru Copyright © 2007 - blog.revistacultura.ro ---------------------------- Vali "Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of greatness." "When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace." Aboneaza-te la <mailto:[email protected]> ngo_list: o alternativa moderata (un pic) la [ngolist] Please consider the environment - do you really need to print this email?
