Intrati pe link, sa vedeti si pozele ;) Codruta
--- De placinte buciumanesti, virsli, o tuica numita "crampa" , muzica populara si multe povesti au parte aflati acum la popasul Fefeleaga, acolo unde curge apa de la poalele Detunatei. <http://agenda.ro/news/news/21904/nepotul-fefeleagai-%E2%80%9Cunge-cu-miere%E2%80%9D-detunatele.html> O "mobilizare generala" primita via e-mail de la echipa Salvati Rosia Montana imi anunta "festivalul de cant si joc buciumanesc" de la Bucium Sasa, in 14 si 15 august, chiar in curtea Fefelegii. Anumite.afinitati personale cu eroina lui Agarbiceanu, precum si faptul ca anuntul suna simpatic si entuziast, m-au facut sa-l "dau mai departe", sa-l public carevasazica, fara sa-mi treaca prin minte ca, doar cateva zile mai tarziu, pasii ma vor duce, absolut din intamplare, acasa la Fefeleaga. Incurcate sunt caile .muntelui, dar "toate drumurile Detunatei duc la Vetalau", cum ii place sa spuna nepotului Fefelegii. Si e chiar adevarat. La acest moment al zilei de 14 august, festivalul din batatura Fefeleagai taman si-a detunat vesel inceputul. Mesterul Vetalau, gazda si organizator, a invitat la popasul sau, pentru acest sfarsit de saptamana, formatia Aurarii din Bucium, ansamblul folcloric din Bucuresci/Hunedoara, grupul Skepsis al Casei de Cultura din Alba Iulia si, ca oaspeti speciali, pe solistii Adelina Danciu si Cosmin Laslau.. Acestia de se vor ocupa de "cant si joc", ca de toate celelalte au grija chiar Vetalau si nevasta sa: placinte buciumanesti cu branza, ceapa si marar, care sfaraie in mana si se topesc in cerul gurii, virsli (un fel de carnati din carne amestecata), stinsi cu crampa (o tuica fripta chiar acolo, la botul .Batorului ) si multe, multe alte delicioase ispite. Si toate-s uimitor de ieftine la Popasul Fefeleaga, caci mesterul Vetalau are despre turism un concept sanatos si generos, pe care ministrul Udrea, cu perdelele, pixurile si "saiturile" sale de sute de mii de euro nu si l-ar putea imagina: "sa se simta lumea bine si sa mai vina. Ca daca ai, dai, si daca dai, primesti!". Asa ca in acest moment al zilei de azi si toata ziua de sambata, 15 august, Vetalau da oaspetilor tot ce are: mancare, bautura, muzica, locuri de cazare in camere, dar si in sura cu fan, locuri de campare cu cortul (gratuit!), povesti, glume si ghidaj catre Poiana Narciselor sau catre Detunate. Festivalul buciumanesc e in toi! In urma cu cateva zile, cand am calcat pentru prima data in ograda (presupusa) a Fefelegii, se faceau de zor pregatiri pentru festival. In drum spre un "altundeva" al Apusenilor, am vazut indicatorul spre Bucium Sasa (judetul Alba) si, pentru ca tocmai scrisesem acel nume in stirea despre festival, am decis sa-l urmez. Pitoresc, dar deja invadat de constructii "moderne", urate, pompoase si disproportionat de mari fata de superba arhitectura traditionala pe care o inlocuiesc, satul e locul de pornire in drumetii catre Detunata Goala si Detunata Flocoasa , spectaculoasele prisme de bazalt . Drumul, apparent lesnicios, se dovedeste trudnic in alternanta lui de portiuni in care soarele iti tinteste nemilos crestetul, cu cele in care umbra te racoreste, dar noroiul iti pune la grea incercare gleznele. Mai ales cand -ghinion!- nu ai apa de baut la tine, Detunatele ajung sa -i para calatorului o Golgota. Asa ca aparitia, fix la jumatatea drumului, a steagului romanesc langa cel al Uniunii Europene, la poarta Fefelegii e aproape un miraj: ca hotelul din desert in bancul cu cravatele. Admiti ca e realitate, si inca una foarte ospitaliera, cand apare mesterul Vetalau, cu apa rece si cafele aburinde pe care trebuie sa te rogi aprig de el ca sa te lase sa i le platesti si abia daca iti ia, in cele din urma, doi lei. E bucuros Vetalau ca, in sfarsit, si-a tras "apa curenta" la popas: un furtun subtire se intinde pina hat la poaele Detunatei Goale, aducandu-I in curte izvorul limpede si rece. Furtunul e vizibil pe tot traseul, hangiul n-a apucat sa-l ingroape, si sper ca niciunuia dintre nesimtitii care nu s-au sfiit sa -si lase-n urma peturile de plastic sa nu-I treaca prin minte sa taie furtunul, sa se adape "de la surse". Dar Vetalau are incredere in oameni, ii plac semenii, si de aia ii si lasa sa-si puna gratis corturile si le face cafele. Nu-i plac, in schimb, politicienii si despre orice ai vorbi cu el (caci are multe de spus), ajunge sa-i injure pe "mincinosii din politichie", care l-au amagit cu promisiuni, dar is "chiori si surzi, acolo la Bucuresti, cand e sa vada de tara". Pe numele sau real Gheorghe David, nepotul Fefelegii detine tot pamantul de la popas pina la poalele Detunatei. E, deci, cu mult mai avut decit sarmana Fefeleaga. "Ei, bunicul meu era ginerele ei, ca nu i-or murit toti copiii, cum o scris, de dragul povestii, Agarbiceanu. Si dinspre partea lui, a bunicului, s-or strans pamanturile", spune Vetalau, care a fost miner la viata lui si acuma s-a retras in munte, sa faca "ceva pentru locul asta". Si chiar face, incearca sa pastreze un anume spirit traditional si ii trec pragul mii de oameni. El este singurul care ofera servicii de ghidaj intr-o zona cu un extraordinar potential, ignorat cu nonsalanta de autoritati. Daca te ghiceste cumsecade si te place, mesterul iti dezvaluie trasee chiar mai bune decit cele insemnate pe copaci. Pe peretele casei vechi de lemn despre care se zice ca ar fi fost a Fefeleagai stau atarnate opincile femeii, iar in cabana din curte, intre micul bar cu chipsuri si soba de tuci, poti vedea "corfele" cu care sarmana vaduva care pietris la vale, starnind suspinul si compasiunea generatiilor de cititori de cate ori si-o imaginau spunand, obidita, "Ghiii, Batore!". A, "pai nu cara ea numa' pietris, cara si resturi de minereu, cu urme de aur, si asa isi mai facea bani. Si desigur ca nu i-au murit toti copiii, cum scrie in povestire, ca altfel nu stateam noi aici de vorba", clarifica Vetalau, care crede ca "adevarul si literatura se intalnesc, dar nu musai fac nunta". Pe urmasul lui Bator - cum ar fi frumos sa credem- l-am intalnit pascand linistit langa o poiana. Prietenos si pesemne obisnuit cu turistii, ne-a lasat sa-l mangaiem. In curtea hanului, vreo 4-5 catei cu ochii abia deschisi se joaca in iarba, dezmierdati de fetita gazdei, o copila timida, blonda, cu ochi frumos, albastri, care fuge din calea strainilor, dar "nu se teme nici de urs in padure", ne explica taica-su. In materie de turism si promovare, nepotul Fefeleagai e de departe mai priceput decit Elena Udrea si "expertii" care au impanzit sosele cu insipidele bannere "turist in Romania". De curand, tot la sfarsit de saptamana, mesterul Vetalau a avut la popas 150 de turisti de la Arad: "sarbatoreau ceva cu prietenia romano-mghiara. Asa ca l-am chemat si eu pe pretinul meu Pista de jos, din sat, si am sarbatorit si noi la o tuica prietenia noastra de-o viata", zice gazda. David are planuri mari si e convins ca, fie si cu pasi mici si forte proprii, o sa le implineasca. Pentru ca e harnic si nu e lacom, pentru ca e povestas, e darnic si are mult umor, ajungi repede sa te simti solidar cu cauza lui. E obisnuit cu atentia mediatica, dar si cu nepasarea autoritatilor. Cand pleci, mesterul Vetalau iti da numarul lui de gsm si .adresa de email, poftindu-te sa revii. Si iti doresti s-o faci. Caci la Popasul Fefeleaga, placintele buciumanesti, internetul, apa de izvor adusa cu furtunul, opincile, peisajul incredibil si, mai ales, gentiletea gazdei fac o reteta de care, odata dedulcit, te dezbari greu. Cobori pe drumul noroios spre Bucium inca zambind istoriilor fefeleagului si te intrebi cum l-ar fi "citit" Agarbiceanu daca l-ar fi cunoscut. Norii incep sa "detuneze" deasupra noastra si ploaia face paraiase alunecoase sub bocanci. La o cotitura, o vaca isi intinde capul peste gard si ne "da binete", cum ar spune orice om, tentat de atata pur pitoresc, sa literalizeze . Binetea ne ajunge pina jos, unde ne proptim de-un copac rasturnat, sa-i facem loc unei femei ce urca spre munte. "Buna vremea, ne intampina munteanca, ignorand furtuna in desfasurare. Ati fost le Detunate?, ne intreaba. Si la Vetalau v-ati oprit, asa-i? Nu stiu ce face Gheorghe, dar aduna mai multa lume decat toata comuna, cu primar si prefect cu tot. Toti merg acolo, orice-ar face primaria d-aici de jos. Si din tara, si din alte tari. Parca unge drumu asta cu miere, al naibii Vetalaul!". Si trece, razand multumita, pe drumul batut candva de potcoavele lui Bator. Simona DONICI --- "Let me, at least, to know that she'll try Then she'll be a true love of mine". www.ursuletiisuparati.ro Puteti dona 2% din impozitul pe venitul Dvs. pentru combaterea defrisarilor - detalii cont la www.arin.ro ; denumire "entitate": Asociatia ARIN
