http://membri.liternet.ro/node/1182
Traian Basescu sau reactivarea trucurilor de fond ale politicii si a
fictiunilor fondatoare ale democratiei
De Bogdan Ghiu - Luni, 23/11/2009 - 12:57
Teoria
democratiei si, mai ales, teoria critica a democratiei nu are cum sa
fie o lectura curenta pentru nimeni. Si totusi, un curs scurt de
"dezvrajire" democratica, altfel spus de introducere in "fictiunile
democratice", cit de mult bine ne-ar face, cit ne-ar simplifica - in
presa, in politica, la televizor, de o parte si de cealalta a micului
(dar omniprezentului si, mai ales, interiorizatului) ecran - viata.
Ce-a spus duminica seara Traian Basescu, in discursul de exit poll?
Ca el nu este decit un slujitor al poporului, ca nu a facut decit sa
redea romanilor, poporului, vocea pe care restul clasei politice o
inabusea, sa dea poporului posibilitatea sa-si exprime vointa altfel
oricum muta.
Traian Basescu se identifica cu poporul in sensul ca-l reprezinta.
Dar cine il sfatuieste stie foarte bine, cinic de bine, ca
reprezentarea nu este decit, daca nu o minciuna, cel putin o pretentie
exagerata, o fictiune politica, juridica.
Traian Basescu si acteaza, si interpreteaza. El nu spune ca VA FACE,
nu promite, ci "traduce", "explica", arata ca A FACUT DEJA, si de fapt
nu el, de capul lui, ci POPORUL, care descopera astfel uimit, prin
vocea conducatorului sau, cit de activ politic este fara sa stie.
Basescu actioneaza ca revelator, ca amplificator. E un
presedinte-releu, cum i-am spus cindva, la inceputurile mandatului sau
inca in vigoare.
Cu Basescu esti deja al doilea, esti deja, fara sa-ti dai seama,
exclus, pe margine, pentru ca el sugereaza, construieste, fabuleaza
(parind, doar, a descrie, a explica) o poveste de dragoste cu poporul
de care poporul nici nu avea stire, pe care o descopera, uimit, abia
acum: "Ia te uita ce gindeam, ce voiam, si nici nu stiam!", isi spune
"poporul" in fata revelatiilor despre sine insusi pe care i le susura
in ureche presedintele-psihanalist!
Basescu "minte", dar minte tot atit cit democratia insasi, cit
proiectul (neincheiat, dar pretins incheiat, terminat) al democratiei
insesi. "Minte" fundamental, intemeietor democratic.
Si tocmai de aici fiorul irezistibil pe care-l provoaca aceasta
instrumentalizare, nu conteaza daca naiva sau cinica, a trucurilor
democratiei: tocmai prin aceste fictiuni sau iluzii fondatoare, Basescu
reactiveaza iluzia democratica, iluzia reprezentarii si a participarii
prin reprezentanti. Basescu re-literalizeaza, reface litera democratiei.
Cu el nu poti fi in simpla campanie electorala, ci trebuie sa te
plasezi la acest nivel secund, cinic, al reactivarii nu a unor minciuni
(pretentii) triviale, ci de fond, abisale (fara fund). Fara s-o stie,
dar intuind-o, Basescu pune in opera deconstructia politicului. Vai de
cei carora democratia li se pare fie natural-evidenta, fie o
conspiratie evitabila. Nu este nici una, nici alta: democratia este
trucul, "minciuna" politic cea mai perfectionata.
Cu Traian Basescu nu poti fi in simpla campanie electorala, cu
promisiuni simple sau realizari generice, ci trebuie sa stii sa faci
fata unui conflict, unui razboi al interpretarilor.
In plus fata de reactivarea si de trairea "in litera" a fictiunilor
fondatoare ale proiectului democratic, Basescu reactiveaza si trucurile
politice de baza, cum ar fi flatarea, lingusirea nu prin vorbe, ci prin
"fapte", a clientului, a consumatorului, a "poporului". Flatarea
publicului consta, aici (ca intotdeauna), in a-i crea electoratului
iluzia ce este adevaratul subiect politic, ca are o vointa, si ca a fi
om politic responsabil si providential inseamna a sti sa faci auzita
vocea poporului tau. Nici Marx nu spunea altceva despre proletariat.
Si, in genere, niciun om politic consistent nu a spus vreodata altceva.
Traian Basescu retrezeste fiorul de groaza, abisal, al politicului.
Asa cum Ion Iliescu isi tinea concurentii captivi in plasa schemei
"revolutiei", Traian Basescu (care nu degeaba pe Iliescu, direct, il
citeaza, il evoca, il invoca, il provoaca: cu el se lupta, cu el ar fi
vrut sa se lupte) reface litera democratie, dindu-ne sa retraim
capcanele irezistibile ale fictiunilor democratice.
Ce alt truc, ce alt construct va putea sa-l contreze? Greu de
imaginat, in actuala stare a creativitatii politice autohtone. Crin
Antonescu a disparut, dar oricum rolul (si capacitatile) lui era(u) mai
mult mediatice. Dar despre ele voi vorbi altadata.
Nu intimplator Mircea Geoana si-a sustinut propriul discurs de exit
poll cu capul plecat, lipit de pagina, redus la text pre-scris,
incapabil sa articuleze, la propriu, nicio vorba, iar Crin Antonescu a
recurs si el, regresiv, repliindu-se instinctiv, la un topos, la un tip
de discurs preexistent, care nu-i apartinea. Si Geoana, si Crin mi s-au
parut somnambulici, vampirizati, goliti de orice urma de singe, simple
golemuri. Reactie la grozavia, la oroarea politicii reactivata, tragic,
pe viu de catre Traian Basescu.
Gloria nu se opune decaderii, ci tragic, shakespearian, neronian
chiar, se opereaza uneori tocmai in mod mizerabil, prin decadere.
Despre reforma celorlalti (a Cetatii) si reforma de sine (a
reformatorului insusi), tot altadata. Caci lucrurile ar fi cu adevarat
epocale daca "epocalitatea", daca maretia lui Traian Basescu nu s-ar
opri aici, n-ar fi pur electorala. La fel ca si maretia democratiei
insesi, cu infime variatii si exceptii, pina una, alta.
