Duminica, 29 noiembrie 2009, in cadrul Tirgului Gaudeamus, incepind cu ora 11.30, la standul editurii Idea, voi lansa cartea Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009 Televiziunea a schimbat lumea, a modificat perceptia asupra realitatii si, mai ales, a introdus fantasma posibilitatii de a fabrica realitatea prin „oglindire”, si acum s-a retras, a „disparut”. Televiziunea ca atare nu mai reprezinta citusi de putin o noutate, si a-i mai pune in discutie, azi, principiile de baza poate parea un gest demodat, depasit, inutil. Asemenea democratiei insesi, pe care o incarneaza incorporal, transvizibil, televiziunea a generalizat transparenta, facindu-ne pe toti transparenti unii la altii, transformindu-ne, din mesaje auconsistente, producatoare de realitate, in medii. „Noi, media”, pentru a-l cita pe fiul meu, Miron. Cu totii am devenit „media” si medii, „tu esti realitatea”, adica „tu esti televiziunea”. Stadiu ultim al flatarii populiste de piata a consumatorului-rege, acest gest reprezinta, de fapt, din partea jurnalistilor, o ipocrizie menita a masca o demisie, o lene, o dezertare, acceptarea unei infringeri: dizolvarea jurnalismului in „media”. „TELEPITECAPITALISM”: un cuvint pe care maimuta de televizor, maimuta-media, noua specie traitoare a capitalismului pur semiotic, nu poate nici macar sa-l silabiseasca. Anume, deci, creat pentru a-i arde circuitele primare, si pentru a concentra imploziv falsa istoricitate narativa, de „poveste”, a „epocalipsei” contemporane. Mi-e dor de presa, mi-e dor de jurnalism, mi-e dor de televiziune: toate sint arte. Prin urmare, detest activ media. Care a ucis si arta presei, si arta jurnalismului, si arta televiziunii, obstinindu-se sa ne faca, economic, sa credem ca noul e nul, ca ne este de-ajuns sa ne incolonam cuminti sub stindardul si cuvintele ei de ordine pentru a deveni contemporani cu propriul prezent, cind, de fapt, acesta este de inventat, de creat.
