degeaba ne straduim sa facem proiecte europene, daca nu analizam lumea in 
care traim......va propun o analiza pertinenta










Received: Wednesday, December 2, 2009, 5:22 PM  


 --Augustin Buzura
  "Nu am nici o indoiala ca mesterul Manole a bantuit sub diferite
pseudonime prin toti Balcanii ca, pâna la urma, sa-si ia cetatenie romaneasca si
sa se stabileasca definitiv la noi, unde tragedia lui nu constituie exceptia,ci 
regula..

       "Trebuie sa-ti alegi locul unde vrei sa-ti ratezi viata", spunea Cioran, 
iar aici e locul cel mai potrivit. În afara de începuturi, de lucruri neduse 
niciodata la bun sfârsit, de linsaje mediatice, ne
mai reusesc, am spus-o deseori, înmormântarile. Si, mai ales,cele ale valorilor 
pe care le-am ignorat pe când erau în viata. La moartea lor: salve, militari, 
decoratii postume,cuvântari patetice urmate, în
buna traditie daco-getica,de firestile petreceri. De vreo doua mii de ani 
încoace,Zalmoxe n-a avut încotro, se vede, a fost nevoit sa se obisnuiasca nu 
numai cu mirosul de vin, ci si cu
cel de mici si sarmale. Si sa descopere si el, precum întristata adunare, ce 
mari valori i-au ajuns la sân.

 Acum ne aflam înaintea altui început. Nu ma gândesc la noul guvern –nou, 
partial, dar foarte vechi prin maniere –, ci la faptul ca lumea a trebuit sa 
înteleaga, în sfârsit, ca situatia este mult mai grava decât pare, ca bogati si 
saraci, specialisti sau ignoranti sunt obligati sa-si puna, cu neliniste, 
câteva întrebari despre soarta noastra, despre ce se va întâmpla mâine. Sau, 
cum aud tot mai frecvent: ce se va alege de noi?

 În ultimele zile, si nu chiar din întâmplare, mi-am amintit o întrebare
rostita cu toata duritatea de Emil Cioran într-o carte de tinerete,
Schimbarea la fata a României: „Doamne! Ce vom fi facut o mie de ani?!
Toata viata noastra, de un secol încoace nu este decât procesul prin
 care am ajuns sa ne dam seama ca n-am facut nimic...“

  Sigur, despre cele ce ni s-au întâmplat în cele doua milenii, nu este
locul si momentul sa discutam. Trecutul a fost cum a fost, cu înaltari
si caderi, dar cele ce se petrec în aceste zile ne fac sa ne întrebam
cu spaima: „Doamne, ce am facut în ultimii douazeci de ani?“ Si,
iarasi, fiindca nu avem de ales, trebuie sa ne amintim raspunsul filosofului,
si anume, ca „nu avem nimic înapoi pentru a avea regrete“. Din
nefericire, totul trebuie început iarasi, dar din alt punct. Fireste,
daca vrem sa existam. De la mizeria comunista la cea capitalista,
drumul a fost neasteptat de scurt, mai ales ca nu s-a facut absolut
nimic pentru a ne determina sa o uitam pe cea dintâi. Cât despre
cauze…, sunt convins ca, oricât ar parea de ciudat, analfabetismul ne-a
ajutat sa ramânem o insula latina într-o mare slava, dar a-l întretine în
continuare, mi se pare înspaimântator.

       De doua decenii, nu facem decât sa ne cultivam cu îndaratnicie
       defectele. Învatamîntul, ignorat, supus unor neîncetate reforme,
       terorizat de politica si de subfinantare, este într-o situatie
       disperatã. Cartea nu mai intereseaza nici macar în vorbe. Demagogii au
       omis-o demult din promisiunile lor. Foamea si saracia nu au nici o
       legatura cu instructia si cu libertatea. De aceea, mai grava decât
       brutala criza economica, mi se pare criza morala. Nimeni nu mai
       raspunde de nimic, toti striga, ameninta si se urmaresc unii pe altii
       zi si noapte. De doua decenii, mahalaua s-a întins peste tot ca o
       pedeapsa. Politicienii de azi nu au fost capabili sa faca ceva pentru
  tara sau sa respecte legile pe care ei însisi le-au facut, ci se lupta pentru 
ocuparea micilor
ecrane pe care nu-si mai au loc actorii si valorile adevarate.

       De "pe sticla" tv s-a condus si se conduce tara , de acolo s-a
       pronuntat justitia, acolo s-au frânt destine, s-au conturat biografii
       false, valori false, tara ajungând un rai al neispravitilor si
       haitasilor. Un trist fight club. Sau, pentru a ne mentine în limitele
       spatiului nostru spiritual, mi se pare mult mai convingatoare
       explicatia data de compozitorului german Flechtenmaher regelui Carol I, 
care a dorit
sa afle de ce autorul Imnului intentiona sa paraseasca definitiv
România: „Prea mult p...ma-tii, Majestate!“

       Astazi, cred ca doar înjuratura ne mai apartine, caci în rest, s-a
       vândut tot si nu s-a pus nimic în loc. A disparut, cum încerca sa
       glumeasca cineva, chiar si praful de pe toba!

       E adevarat, am trait atâtia ani în minciuna si fals încât nu e de
       mirare ca adevarul nu mai este luat în serios si nu are asupra
       oamenilor efectul pe care ar trebui sa-l aiba.
Criza începe sa ne deschida ochii, facându-ne sa întelegem ca eterna
întrebare „Doamne ce se întâmpla cu noi?“ îsi asteapta raspunsul.

       Exista, fireste, un scepticism al lasilor, o imbecila lene
       intelectuala, dar si o teama a celor mai multi de a înfrunta
       realitatea. Ma urmareste înca imensa iresponsabilitate a celor peste
       73% dintre inconstientii sau disperatii, mai degraba, care-si doresc un
       conducator puternic. Si asta, dupa numai doua decenii de la împuscarea
       celuilalt. Sigur, toate sunt bipolare: plus si minus. Poate ca de
       dragul echilibrului în lume, noua, celor din Est, ni s-au dat mai ales
       raul, suferinta, orbirea. Si pentru ca l-am citat pe Cioran, nu pot sa
       trec cu vederea unul din avertismentele sale:
„Tiranii sunt mari cunoscatori ai oamenilor. Nu sunt cretini. Ei stiu
cum poti manipula oamenii, pâna unde poti merge. Un tiran imbecil,
asa ceva nu exista. Tiranii sunt oameni care vor sa faca experiente, care 
înainteaza tot timpul, merg pâna la capat, pâna la momentul când totul se duce 
de râpa.

       Istoria e pe trei sferturi istoria tiraniilor, a sclavajului omenesc.“

       În loc sa învete din experienta altora, politicienii nostri izolati de
       lume repeta idei si momente asupra carora istoria si-a dat verdictul.
       Dupa dorinta de sânge proaspat, dupa lupta cu batrânii si cu bautorii
       de cafea, ar mai ramâne în arsenalul politic expirat înca un vis al
       Raposatului, care s-a îndeplinit abia dupa moartea lui: omul nou.
       Pentru cunoscatorii realitatii românesti, nu este un secret ca acesta a
       aparut abia dupa Revolutie. Si, mai mult, el ne conduce spre cele mai
       înalte culmi ale... capitalismului!

       Este la îndemâna oricui sa-l recunoasca: incult,
agresiv, nesatul, mitocan, demagog, versatil.

         Augustin BUZURA 
  







----------------------------------------------------------------------- 





Acest mesaj si orice fisier atasat pot contine INFORMATII CONFIDENTIALE 
adresate in exclusivitate destinatarului precum si persoanelor autorizate sa-l 
primeasca. In situatia in care nu sunteti destinatarul vizat, va rugam sa nu 
copiati, sa nu retransmiteti, sa nu dezvaluiti si sa nu faceti public 
continutul mesajului, in totalitate sau partial, prin nici o modalitate 
posibila. In situatia in care acest mesaj v-a fost trimis din eroare, va rugam 
sa-l anuntati de indata pe expeditor si sa stergeti apoi mesajul din sistemul 
dvs.
Acest mesaj a fost verificat impotriva virusilor cu CA Antivirus.

This e-mail message and any files or documents attached may contain 
CONFIDENTIAL INFORMATION intended solely for the use of the addressee and 
others authorized to receive it. If you are not the addressee, you may not 
copy, forward, disclose, otherwise use it or any part of it in any form 
whatsoever, nor deliver this to anyone else. If you have received this e-mail 
in error, please notify us immediately by replying to this message and then 
delete it from your system.
This message was scanned for viruses with CA Antivirus. 

----------------------------------------------------------------------- 




  



  


  





The new Internet Explorer® 8 - Faster, safer, easier. Optimized for Yahoo! Get 
it Now for Free! 


Windows Live: Friends get your Flickr, Yelp, and Digg updates when they e-mail 
you. 




Looking for the perfect gift? Give the gift of Flickr!



      

Raspunde prin e-mail lui