Continua asadar demascarea MASONILOR din prim planul vietii publice,jurnalism si cultura.Iata inca unul din intelectualii de MARCA ai Romaniei surprins intr-o pozitie in care isi arata apartenenta la MASONERIE.Caci NICOLAE MANOLESCU este alaturi Acesta este Nicolae Manolescu (pe numele adevarat NICOLAE APOLZAN),unul din cei mai importanti critici LITERARI din Romania si autorul unei recente Istorii Critice a literaturii romane.Acesta pe langa faptul ca este FILOLOG de marca si critic literar ,indeplineste si functia de ambasador la UNESCO,organism din cadrul ONU care administreaza educatia si cultura la nivel mondial.Se stie ca in spatele organismelor internationale se afla MASONERIA .caci SIMBOLUL UNESCO este un templu grecesc cu 6 coloane (in arhitectura MASONICA un templu cu 6 coloane arata faptul ca acesta este dedicat edificiilor CULTURALE,dat fiind cifra 6).Ori ca sa fie ambasador la ONU si sa aiba deschidere in anumite cercuri trebuie sa apartina Masoneriei.Dupa cum arata poza de pe WIKIPEDIA ROMANA ,aceasta este surprinsa uitandu-se catre S-E si luminand doar partea STANGA a fetzei,partea dreapta fiind INTUNECATA (cu trimitere clara la MOZAIC).Dupa cum arata BIOGRAFIA sa,el este fiul unor profesori de LICEU vechi membrii PNL,caci PNL ul interbelic era partidul MASONERIEI URBANE alaturi de PNT care era partidul MASONERIEI rurale.De altfel ,nu intamplator si-a luat numele de Manolescu,pentru ca in anii`50 comunistii i-au persecutat pe Masoni ,ori numele lui adevarat nu intamplator duce cu gandul la Masonerie.APOLZAN este deformarea numelui de APOLOZAN ,cu trimitere la APPOLO ,zeul Solar si al LUMINII.Dupa cum arata in biografie parintii sai au fost arestati,odata cu prigonirea de catre comunisti a INTELECTUALILOR MASONI Numele de Manolescu trimite la mesterul MANOLE(deci Manole care este ZIDARUL Manastirii Argesului,deci MASON) din balada cu acelasi nume culeasa de MASONUL pasoptist Vasile Alecsandri. Nu intamplator ,dupa Revolutie si-a innoit legatura cu Masoneria,formand Alianta Civica al carui LOGO era un TRIUNGHI) care mai apoi avea sa fuzioneze cu gruparea dizidenta din PNL ul din 1990 condusa de masonii Patriciu-Tariceanu,denumita PNL-aripa tanara si apoi PL`93,pentru ca apoi partidul sa fuzioneze in 1998 cu PNL ul condus de MASONUL Mircea Ionescu Quintus.Nu intamplator VECHII MASONI se denumeau dupa NUME LATINE si isi decorau casele dupa arhitectura neoclasica de origine LATINA.Ieri,la emisiunea ZECE pentru ROMANIA,seniorul liberal NONAGENAR Quintus aflat pe scena Ateneului alaturi de liberalul Crin Antonescu (prenumele nu intamplator are semnfificatie MASONICA in ritul francez FLORAL) spunea ca BOTEZUL intrarii in PNL era si este strangerea de mana,pentru recunoasterea intrarii in PNL,care era partiul MASONERIEI elitelor URBANE,obedienta celei a Frantei. Iata ca ati avut ocazia sa cunoasteti care este unul din cei mai importanti intelectuali si oameni de cultura romani MASONI,caci se observa ca in cele doua poze Manolescu se uita in partea de S-E,zona in care Soarele are ascensiune,asta pentru a le arata FRATZILOR din afara ca este fidel MASONERIEI si pentru a fi recunoscut.Despre Manolescu se stie ca este SUGAR DADDY de exceptie ,casatorindu-se cu o studenta cu vreo 40 de ani mai mica decat el si avand copil de 5 ani.Cat despre critica literara cu siguranta ca nu se va spune deloc ca o parte importanta din opera unor scriitori este de inspiratii si contzin mesaje masonice. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Manolescu Nicolae Manolescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Nicolae Manolescu Naştere – 27 noiembrie 1939, municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea) Profesiune – membru corespondent al Academiei Române, critic literar, editorialist, profesor universitar, eseist, istoric literar şi politician român Naţionalitate – român Perioadă activă ca scriitor – literatura română Operă/e de debut – Lecturi infidele Influenţe – George Călinescu, Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Tudor Vianu Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea) este un membru corespondent al Academiei Române, critic literar, editorialist, profesor universitar, eseist, istoric literar şi politician român. Ambasador al României la UNESCO.Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi critici literari contemporani. Cuprins[ascunde] 1 Biografie 2 Studii 3 Cariera profesională 4 Selecţie din cărţile publicate 5 Cărţi publicate în colaborare 6 Cariera politică 7 Alte activităţi culturale 8 Referinţe critice (monografii) // [modifică] Biografie S-a născut într-o familie de profesori de liceu, membri ai PNL. Tatăl său, Petru Apolzan era originar din Sibiel, cu ascendenţă în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, era profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, după arestarea părinţilor săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern şi a luat numele acestuia, Manolescu. Momentul arestării tatălui său, privit prin ochii copilului, este evocat în volumul cu caracter autobiografic Cititul şi scrisul. [modifică] Studii În 1956 a absolvit studii la gimnaziul şi liceul la Sibiu. În 1962 devine licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În 1974 obţine titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din Bucureşti. Teza de doctorat a stat la baza cărţii Contradicţia lui Maiorescu, o amplă incursiune critică, un eseu biografic şi psihanalitic, şi un exerciţiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă de către criticii proletcultişti care vedeau în Maiorescu un simplu duşman de clasă. [modifică] Cariera profesională Profesorul Nicolae Manolescu Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultăţii de Filologie din Bucureşti începută în 1963, este numit profesor titular în 1990. Debutează cu cronică literară în Gazeta literară. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivaşcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeţilor optzecişti până la desfiinţarea acestuia, din raţiuni politice. Din 1990 devine director şi editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972. Cronicar al revistei România literară din 1972 până în 1989. În 1997 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2005 devine preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcţia de ambasador al României la UNESCO. Dacă opera sa publicistică ar fi publicată integral, ar depăşi uşor 40 de volume. O ediţie foarte selectivă a apărut la editura Aula, sub tilul Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu în anul 2002. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966. [modifică] Selecţie din cărţile publicate Profesorul Nicolae Manolescu a publicat peste 40 de volume dintre care le amintim pe cele mai importante: 1966 - Lecturi infidele, eseuri de critică şi istorie literară. Debut editorial. 1968 - Metamorfozele poeziei, un studiu foarte important, sinteză a poeziei române interbelice. 1968 - Poezia româna modernă de la George Bacovia la Emil Botta. Antologie.. La scurtă vreme de la lansarea cartea a fost retrasă din librării şi topită. Ediţia a doua apare abia după 1990. 1970 - Contradicţia lui Maiorescu, monografie, eseu psihanalitică, biografie,istorie literară. La origine stă teza de doctorat numită mai sus. 1971 - 1988 - Teme, 7 volume de eseuri, critifiction 1976 - Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, monografie critică 1976 - Sadoveanu sau utopia cărţii, o monografie atipică, în stil manolescian a operei lui Mihail Sadoveanu. 1980 - 1983 - Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, 3 volume. Poate cea mai cuprinzătoare sinteză asupra romanului românesc. Conţine teoria celor trei vârste ale romanului, doric, ionic şi corintic. Evident această clasificare îşi are originea în stilurile coloanelor templelelor din Grecia antică. Cele trei categorii corespund romanelor clasice, realiste sau omnisciente, romanelor la persoana I, şi romanelor postmoderne. Vezi şi articolul Teoria romanului. 1987 - Despre poezie, ediţia a doua, Aula, 2002. O introducere în analiza poeziei cu speciile ei literare. 1990 - Istoria critică a literaturii române, volumul I. De la Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung la perioada romantismului timpuriu şi a literaturii post-paşoptiste, la Hasdeu şi Alexandru Odobescu. Volumul I se închide cu capitolul dedicat romanului postpaşoptist. 1991 - Dreptul la normalitate: Discursul politic şi realitatea, eseuri şi editoriale pe teme politice publicate în revista România literară la începutul anilor 90. 1995 - Cărţile au suflet, volum care reia o parte din Teme. 1999 - Poeţi romantici, prima parte din al doilea volum al Istoriei critice a literaturii române. Conţine analize ale operei lui Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu şi Vasile Alecsandri. 2000 - Contradicţia lui Maiorescu, editia a II-a la Editura Humanitas 2001 - Teme, Editura Universalia 2002 - Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, Editura Aula, trei volume, vol.I, Poezia, vol. II, Proza, teatrul, vol. III, Critica, Eseul 2003 - Cititul şi scrisul, Nicolae Manolescu par lui meme. 2008 - Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela 45, 2008. [modifică] Cărţi publicate în colaborare 1965 - Literatura română de azi, 1944-1964, în colaborare cu Dumitru Micu. Este coautor la manualele de limbă şi literatură românâ pentru clasele a IX-a (1977) şi a XII-a (1979) [modifică] Cariera politică Este membru fondator al Alianţei Civice. Devine preşedinte al Partidului Alianţa Civică (PAC) (ales în iulie 1991). Partidul a fost membru al Convenţiei Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator.În legislatura 1992-1996, a fost ales senator PAC de Sibiu. În 1992 PAC impreuna cu PL'93 au înfiinţat Alianţa Naţionala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la preşedinţie. Şi-a depus candidatura pe 20 septembrie 1992. În 1998 P.A.C., partidul înfiinţat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mişcării liberale. În anul 2000 demisionează din funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al P.N.L. şi se retrage din viaţa politică [modifică] Alte activităţi culturale Între 1998-2001 moderează talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultura, la Pro TV cu mare succes la publicul intelectual. Din 2002 conduce Întâlnirile României Literare la Clubul Prometheus. Din 2006 devine ambasador al României la U.N.E.S.C.O. [1] Devine membru corespondent al Academiei Române din 1997. A fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România in 2005. [modifică] Referinţe critice (monografii) Mihail Vakulovski, Nicolae Manolescu, Ed. Aula, 2000; Mircea Mihăieş, Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, Ed. Curtea Veche, 2003; Laszlo Alexandru, Criticul literar Nicolae Manolescu, Ed. Dacia, 2003.
