http://bleen.ro/2008/08/vorbitoraripa-stanga-sau-de-ce-ma-iubesc-femeile/ Vorbitor. Aripa stanga sau De ce ma iubesc femeile August 6, 2008 by Bleen · 11 Comments Filed under: Burghezia recreativă Sezonul estival si traditionala preocupare pentru cultura a poporului roman au adus dupa sine o intrebare legitima: Ce citeste lumea pe plaja la Mamaia? Stim ce masini conduce burghezia recreativa de Bamboo dar nu stim ce aspiratii literar-spirituale are ea. Vrea ea sa citeasca carti de serie, riscand astfel sa-si piarda identitatea spirituala, sa se piarda in neantul turmei, sau vrea mai mult? Cum sa-ti pastrezi coerenţa culturala tu, ca om, atunci cand ai capace de Q7 cromate, facute pe comanda si citesti Fraţii Karamazov de serie, nepersonalizati pe dorinta ta, clientul tuturor, stapanul tuturor? De ce sa nu lucreze Cartarescu si pe comanda? De ce nu si un “Vorbitor. Aripa stanga.” pentru Sile si numai pentru Sile? Cum ar suna brieful lui Sile catre Cartarescu? “Cartarescule, fii atent aici, noteaza: vreau un roman mare, minim 1200 de pagini. De fapt, vreau trei. Trei volume de cate 1200 de pagini fiecare. Fa-l A3… sau nu, fa-l in marime naturala. Iar pe coperta cea mai alba si mai perlata si mai mare vreau sa scrie numele meu, auriu, cu majuscule in marime naturala: SILE PIETROA. Sa se citeasca in franceza. Da’ scrie-l in asa fel incat sa-l citeasca in franceza si fraierii care nu stiu sa citeasca in franceza. Si tot pe coperta sa fie poza mea la sala, in marime naturala, tragand de fiare si de gagici bune. Romanul sa inceapa, sa continue si sa se termine cu mine. Cu mine si cu femeile mele. Si cu masinile mele. Eu sa fiu personajul principal. Femeile sa fie moarte dupa mine inca de la prefata, sa stea la coada, ma inţelegi? Vreau cel putin trei prezentatoare de stiri sportive, de la cele mai adevarate televiziuni, cu audienta cea mai mare. Si o trupa de cantarete. Sa li se vada curu’ din blugi live atunci cand canta playback. Sa crape toti fraierii de invidie. Chiar, Cartarescule, stau asa cateodata si ma intreb: De ce ma iubesc femeile? Ma rog… Sa revenim la structura naratiunii. Gipanu sa fie mare, atat de mare incat descrierea lui sa iti ia vreo 3 capitole. In volumul unu vreau sa cumpar mult teren. Sa-l iau ieftin de la fraieri. 3 euro/mp. Vanzatorii sa fie numai babe de 80 de ani. Si inca ceva: vreau ca tovarasii mei sa fie un notar, doi judecatori si cinci avocati. Te-ai prins de ce? Sa nu am probleme cu gaborii, Cartarescule! Hai, baga si un senator, ca imi pari cu talent. Sa fie tovarasul meu din copilarie. Sa ne avem ca fratii. Unu’ sa fie jmeker si sa stie sa numere, adica eu, si celalalt sa fie intelectual si sa stie sa citeasca, adica el. In capitolul 2, “Adolescentza”, pe mine fa-ma valutist in fata la Lido si pe el trimite-l la liceu. Sau nu, sari peste faza cu liceul ca e plictisitoare si ne pierdem cititorii, fa-l direct doctor in ceva, in orice. Asa… Stii terenul pe care l-am cumparat in primul volum? Vreau sa-l vand in volumul trei, cu 4000 de euro pe metru. Sa ma scot, fraticule. Ma gandeam sa-l vand in volumul doi dar nu cred ca as scoate mai mult de 2500 pe el. Numai fraierii se grabesc, jmekerii asteapta. Baga si ceva activitati culturale. Il vreau pe Guta la fiecare inceput de capitol iar pe Adi Minune la sfarsitul romanului, atunci cand mor toti dusmanii mei. Si casa, taticule, fii atent la casa. Vreau sa-mi faci cel mai mare si mai adevarat palat. Cu jacuzzi si tot ce trebuie. Cu tapet misto, cu clante aurite si cu marmura peste tot. Fii atent, daca nu-mi faci casa cum trebuie imi angajez un scriitor de decoratiuni interioare. Italian.”
