Istorie, morala si justitie
Liviu Rotman, 22, Nr. 13 (890), 27 martie-2 aprilie 2007
In decembrie 2006, intr-un moment in care interesul societatii romanesti era
absorbit de aderarea la Uniunea Europeana, se petrecea un fapt straniu, pe care
il vedem contrar spiritului european. Curtea de Apel Bucuresti decide
reabilitarea juridica partiala a lui Ion Antonescu, cat si a unui grup extrem
de reprezentativ de lideri ai regimului fascist roman, din prima jumatate a
anilor 40. Printre ei, Horia Sima, seful miscarii legionare, cel vinovat
direct de asasinarea lui Nicolae Iorga si Vir­gil Madgearu, cat si a celor
122 de evrei ucisi in pogromul de la Bucuresti, din ianuarie 1941, ca si George
Alexianu, profesor de drept constitutional, care in calitate de guvernator al
Transnistriei a condus varianta romaneasca a "solutiei finale": sistemul de
lagare, in care au pierit sute de mii de evrei si mii de romi.
Acestia si altii sunt scutiti de o parte din acuzatiile care au dus in 1946
la condamnarea la moarte.
Decizia este motivata de informatiile obtinute prin desecretizrea
protocolului aditional al Pactului Molotov-Ribbentrop - din august 1939 - prin
care cele doua parti - URSS si Germania hitlerista - aprobau anexarea, de catre
prima, a Basarabiei si Bucovinei de Nord. Pornind de la aceasta "noutate" care
in fapt era cunoscuta, instanta a decis asupra caracterului drept al razboiului
dus de Antonescu, alaturi de Germania hitlerista. Ceea ce, fireste, nu poate
decat sa ridice o suma de intrebari si nelamuriri.
In primul rand se ridica o problema de principiu: poate o instanta juridica
sa se pronunte asupra unei comple­xe probleme de istorie, si anume o
decizie politica? Decizie cu consecinte deosebit de grave pentru destinul
statului roman si soarta cetatenilor sai.
Oare poate fi justificata o alianta politica si militara cu cei ce duceau un
razboi de agresiune, nu numai impotriva Rusiei sovietice, dar si impotriva
puterilor occidentale, implicit izolandu-se astfel Romania de lumea
demo­crata si de aliatii sai traditionali, garanti ai integritatii sale
teritoriale?
Decizie care a costat viata a peste un sfert de milion de ostasi romani in
stepele Rusiei, care a dus la importan­te pierderi materiale si umane.
Decizie care, prin incapatanarea - denumita "loialitate" - unui general,
autointitulat "maresal" si "conducator", a pus in pericol insasi existenta
Romaniei ca stat.
O alta intrebare fireasca este daca se poate disocia guvernarea lui Ion
Antonescu - si a principalilor sai colaboratori - de politica de genocid
impotriva evreilor, romilor si a altor minoritati religioase sau nationale
(ucraineni, neoprotestanti etc).
O alta problema ce se impune este cea a responsabilitatii morale a Curtii de
Apel, implicit lipsa de sensibilitate la efectele deciziei. Caci receptarea in
societate a sentintei tribunalului bucurestean este clara: a fost reabilitat
Ion Antonescu si regimul sau. Faptul ca o parte a ca­petelor de acuzare au
fost mentionate este un "amanunt" neglijat sau ocolit. O dovada sunt diversele
comentarii aparute in mass-media. Orice instanta juridica trebuie sa fie
insensibila la incarcatura morala a actelor sale, la efectele educative, de
lunga durata.
Ne punem intrebarea de ce se resimte in Romania cea noua, in Romania
democrata, nevoia reluarii cultului unui dictator. Invocarea si eroizarea
"cruciadei antibolsevice" a autointitulatului maresal este mai mult decat
problematica. Formula simplista a idealizarii unui Antonescu ca adversar al
comunismului, pe care il condamnam azi, este infantila si nu poate fi
acceptata. Caci, in viata sociala, aplicarea formulei din algebra "minus cu
minus da plus" este semnul neintelegerii complexitatii fenomenului social.
Deocamdata, s-a inregistrat un protest ferm al comunitatii evreiesti. E
legitim si firesc. Populatia evreiasca din Romania, urmasi ai celor ce au
trecut experienta Holocaustului - in Transnistria, in lagarele mortii din
centrul Europei sau "asteptand" tragedia ce se putea declansa in orice clipa -
nu poate trece cu vederea aceasta decizie stranie. Istoria vitrega,
traumatizanta i-a daruit pe evrei cu o sensibilitate speciala. Sensibilitate ce
functioneaza ca un detector fin al unor virusi nocivi.
Virusi ce nu sunt periculosi numai pentru ei, si nu in primul rand pentru ei.
Spre deosebire de "acei ani", evreii au o patrie gata sa-i primeasca. Pericolul
grav este pentru poporul roman, pentru autenticitatea democratiei romanesti, pe
care spiritul unor "sentinte stranii" ale unei justitii inca bolnave o
falsifica.
De aceea, este de asteptat ca, la protestul comunitatii evreiesti impotriva
reabilitarii notabilitatilor antonesciene, sa se adauge si cel al societatii
civile romanesti. Caci problema dialogului cu istoria este o importanta
pro­blema romaneasca.
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
Check outnew cars at Yahoo! Autos.
[Non-text portions of this message have been removed]
