Refuz
   
  Teodor Baconsky, Dilema veche, Nr. 166, 13-19 aprilie 2007
   
   
  Iata ca trecura si Sfintele Pasti. Sintem in Saptamina luminata. Personal, am 
resimtit mai tragic decit oricind fractura, dedublarea societatii noastre. 
Inainte de ’89 si dupa. Inainte de integrare si dupa. Pentru generatia mea, 
acestea vor fi fost cele doua praguri capitale. Doua cicluri istorice, la 
storcator. Primul s-a petrecut sub semnul rupturii dintre valorile mele si 
valorile puterii. Al doilea, exact la fel. Concluzia e una singura: in tara 
unde m-am nascut si pe care am iubit-o mereu, nu ma pot bucura de onestitate 
interioara decit cu pretul unui refuz. Felul meu de a-mi imagina o societate 
normala s-a dovedit, in ambele cazuri, gresit. Simt ca am ramas reprezentatul 
solitar al propriei minoritati. Am lucrat cu iluzia ca raul minciunii 
generalizate poate fi vindecat prin exercitiul libertatii. De acum inainte, voi 
plati – printr-un judicios pesimism – adevarul ca, pe durata vietii mele, nu 
voi apuca sa vad o alta Romanie. Voi vedea blocuri-turn, fabrici, masini
 de lux, resedinte somptuoase si ghetouri mizere. Vor continua sa apara sute de 
ziare, televiziuni-ciuperca si carti lansate la tirg. Forma practicilor sociale 
va fi tot mai asemanatoare cu aceea recomandata de Bruxelles. Oamenii vor face 
vacante in strainatate si isi vor plati ratele pentru casele noi unde au reusit 
sa se mute, precum occidentalii din anii ’60. Sub guvernari de vertiginoasa 
mediocritate, viata noastra de consumatori va fi din ce in ce mai groasa. 
Democratia, golita de inteles si efect, va functiona confuz, la marginea 
atentiei publice. Nimeni nu se va simti parte a unei comunitati nationale, 
sudate printr-un credo. Vom fi electroni fara nucleu. Fire de praf in parcarea 
unui mall. Poate ca dezagregarea noastra morala va reflecta fidel insasi 
decadenta Europei, unde lipsa identitatii spirituale se resimte deja cu 
patetismul unei agonii. 
   
  In noaptea pascala, curtea bisericii Mavrogheni gemea de lume. Marea de 
festile nemtesti (modelul acela, in tub rosu) era si mai animata gratie 
telefoanelor mobile, care incasau sonor sms-uri si tacaneau harnic la pozat. 
Multimea aceea de chipuri se strinsese acolo pentru ca „Hristos a inviat“... E 
cu neputinta sa spui nu... Vrei si tu sa nu dispari definitiv intr-o groapa. Sa 
ai parte de viata vesnica, sub pavaza unui trup incoruptibil. Dupa doua 
milenii, oferta continua sa genereze cerere. Si e foarte convenabila. Te 
prezinti la parohie, intre 23,45 si 00,30, asteptind ca dira de lumina sa se 
intinda, din mina in mina, pina la tine. Intonezi din toti plaminii cintarea 
atit de familiara, stiuta inca din copilarie. La intoarcere, ai mare grija sa 
nu ti se stinga luminarea, ca e semn rau. Gata, te-ai mintuit. E frumos la 
biserica. Iti aduci aminte de alte „Invieri“, traite odinioara. Pastorala 
seamana si ea, leit, cu cea din anii trecuti. Ce-i drept, n-ai tinut post decit
 in Saptamina mare, dar abundenta mesei spre care te grabesti e suficient de 
pasionanta pentru a eclipsa orice scrupul. Din fericire, firava legatura intre 
asceza si redemptiune are o perfecta acoperire calorica. 
   
  Nu ma rastalmaciti. Reportajul meu vrea doar sa va reaminteasca in ce tara 
traim. O tara ortodoxa. Profund cucernica. Majoritar confesionala. Ecumenica 
(vizita Papei). Detinatoare a unor nobile traditii, mai mult sau mai putin 
isihaste. Veneram pretioasele relicve din lacasuri ctitorite de stramosi, 
voievozi, boieri, precupeti. Credinta noastra e romaneasca (ne-am nascut 
crestini) si apolitica (Biserica nu se baga in treburile societatii decit pe 
usa orfelinatului). Laolalta ne mintim pios, il fentam smechereste pe Dumnezeu, 
ne scuipam valorile ca pe seminte, caci nimeni nu ne poate scoate din portia 
fagaduintelor ceresti. Sintem de toate pentru toti: pastratori, moderni, 
europeni sadea (tocmai am revenit in familie). La putere si in opozitie, cu 
sufletul in rai. Noi si ai nostri. Mai justitiari decit s-ar zice (sa nu ne dea 
lectii Frattini) si mai ingaduitori decit parem pe strada (doar i-am iertat din 
oficiu pina si pe calaii Romaniei). Ne vedem la Inviere!
   

       
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
 Check outnew cars at Yahoo! Autos.

[Non-text portions of this message have been removed]

Raspunde prin e-mail lui