Argumente non-morale pentru votat NU la referendum Andrei Cornea, 22, Nr. 20 (897), 15-21 mai 2007 Ipoteza ca politica s-ar conduce chiar si la noi dupa reguli rationale pare sa fi fost, in aceasta perioada cel putin, infirmata in mod dramatic; nu sint, de altfel, singurul (un exemplu, Cristian Ghinea in Dilema) care sa fi observat cu citeva zile inaintea referendumului cit de lipsita de logica a fost intreaga actiune a coalitiei anti-Basescu. Acum, daca, la ambele tabere, eliminam orice preocupare morala, daca ii consideram si pe unii, si pe ceilalti ipocriti, mincinosi si necinstiti, constatam cum coalitia s-a comportat aberant, irational, pe scurt, prosteste, in vreme ce Traian Basescu a actionat in general rational, maximizindu-si avantajele si actionind in ultimul timp aproape fara eroare. PSD a pornit procedura de suspendare, desi stia ca referendumul pentru demitere e foarte problematic, avind in vedere popularitatea lui Traian Basescu, si fara sa aiba nici un cap de acuzare pregatit. L-a servit pe antipaticul Dan Voiculescu, declarat de CNSAS colaborator cu politia politica, cu presedintia unei comisii de ancheta parlamentare, desi era evident ca in acest fel va discredita actiunea in ochii publicului. Nu cedezi unui inamic jurat al presedintelui un rol principal intr-o afacere atit de importanta, unde credibilitatea si impartialitatea sint esentiale in ochii publicului, decit daca ti-ai pierdut mintile, mai ales ca procedura se putea dispensa de comisie. Liberalii, la rindul lor, in adversitatea lor oarba fata de fostii aliati si de presedinte, au dat fuga in bratele PSD. D-l Tariceanu si-a trecut al doilea guvern cu acceptul vechilor inamici, uitind de electoratul liberal, pentru care partidul d-lor Geoana si Iliescu ramine un partid postcomunist. Cind Curtea Constitutionala a dat un aviz negativ suspendarii, operatiunea se mai putea opri cu daune relativ modice pentru cei care o initiasera. Popularitatea presedintelui, in scadere pina atunci, a crescut din nou brusc, deoarece publicul a resimtit ca nedrept si chiar nelegitim demersul de suspendare care se pretindea in apararea Constitutiei, dar trecea peste decizia, fie si consultativa, a Curtii Constitutionale. In mod prostesc, corifeii suspendarii au crezut ca vor cistiga ceva citind Constitutia in litera ei, uitind tocmai faptul ca nu aveau argumente legale valabile pentru suspendare facea ca presedintele sa apara victima unei pure razbunari politice. Un dezastru mai mare era greu de conceput! Subit, razboiul dus de Traian Basescu impotriva majoritatii clasei politice si a parlamentarilor a parut justificat, chiar si in ochii celor care avusesera unele indoieli. A urmat apoi marea sedinta de demascare din ziua votului pentru suspendare din parlament, cind o retorica deraiata si nociva a anulat orice bruma de rationalitate. Electoratul Aliantei chiar cel care ignorase oarecum disputele de pina atunci a privit consternat diatribele lui Crin Antonescu, dar mai ales coniventa generala dintre liberali si pesedisti. UDMR care ne obisnuise cu un demers politic rezonabil a batut palma cu PRM, iar Markó Béla nu s-a sfiit sa vada in Traian Basescu un pericol mai mare decit in Vadim Tudor, cel care, nu chiar asa de demult, scria ca cianura ungureasca ne otraveste fintinile sufletului de o mie de ani! Crede d-l Béla ca o asemenea imbratisare e utila UDMR si propriei autoritati, din punct de vedere politic, asta daca dam deoparte fie si orice considerente de moralitate? In plus, asemenea aliante imunde l-au servit de minune pe Traian Basescu, care a afirmat mereu ca cei care vor sa-l dea jos procedeaza astfel, fiindca sint corupti pina in maduva oaselor, fiindca se tem de justitie si fiindca, oricum, nu mai au nici o legatura cu electoratul care i-a trimis in parlament. Insasi ideea de a-l impinge pe Traian Basescu la referendum era perfect contraproductiva: s-a vazut repede ceea ce orice om cu creier functional putea anticipa: presedintelui ii priesc campaniile electorale, mitingurile, baile de multime, ba chiar si talk-show-urile unde e atacat de jurnalistii partii adverse. Incercarea d-lui Geoana de a organiza antimitinguri s-a dovedit ridicola, nu neaparat prin disproportia vadita dintre numarul participantilor din cele doua tabere, ci prin incompatibilitatea dintre stilul d-lui Geoana si populismul necesar unor astfel de manifestatii. Ca sa mai dea putin oxigen adeptilor DA-ului, a fost chemat intr-ajutor Ion Iliescu, na chiar participanti din partea PRM, sugerindu-se astfel ca liderii pesedisti sint la capatul resurselor si in pragul disperarii. Chiar unele greseli ale d-lui Basescu anuntul ca va demisiona in cinci minute dupa votul din parlament, urmat de razgindire nu au fost bine speculate de adversarii sai. Acestia au facut imensa eroare de a lasa sa se inteleaga (celebra hotarire a parlamentului referitoare la validitatea referendumului) ca sint capabili sa modifice legea asa cum le convine si in orice moment, numai pentru a-l priva pe presedinte de victorie. N-au facut decit sa stirneasca mai multa indignare si sa alimenteze zvonistica (poate lansata chiar de PD si PDL) ca se urmareste o actiune diabolica si un fel de puci parlamentar. Iata de ce cred ca, multumita in mare masura adversarilor sai, victoria lui Traian Basescu pare asigurata si singura intrebare e cit de masiva va fi ea. (Unele declaratii recente ale unora dintre 322, spre exemplu Dan Radu Rusanu, sugereaza ca singura speranta ramasa acestora e ca ea sa nu fie foarte masiva sau rata de participare prea mare.) Doar se stie de mult: una dintre elementarele lectii ale razboiului e sa nu dai lupta pe teritoriul favorabil inamicului. Or, tocmai asta a facut coalitia, as zice, in mod sistematic obnubilata de iluziile sale de atotputernicie. In sfirsit, saptamina trecuta d-l Basescu a fost servit si cu un agent electoral involuntar de o valoare incalculabila: d-l Tudor Chiuariu, noul ministru al Justitiei, care a atras criticile chiar si ale presei ostile presedintelui, dupa ce a propus demiterea procurorului sef-adjunct al DNA, d-l Tulus. Nimic nu a servit mai deplin si mai fara apel retorica presedintelui si a partizanilor sai de exemplu, aceea a d-nei Monica Macovei decit acest gest nesabuit, caruia nu-i poti gasi nici un alt sens rational decit blocarea dosarelor unor personaje importante ale coalitiei antiprezidentiale, precum domnii Dan Voiculescu si Markó Béla. Iar daca nu se urmarea asa ceva si d-l Chiuariu e onest, graba lui dovedeste o uimitoare stupiditate sau o obedienta fara limite fata de un prim-ministru complet depasit de evenimente. Au urmat proteste ale procurorilor, proteste ale societatii civile, atentionari ale Comisiei Europene, semne de intrebare ridicate de parlamentari europeni, chiar si socialisti, discrete atentionari americane. D-l Tariceanu, incapabil sa gindeasca logic macar in ultimul moment, in loc sa-l demita pe ministrul sau, l-a sustinut, marind suspiciunea ca singura miza efectiva a suspendarii e schimbarea procurorilor DNA profitindu-se de interimatul lui Nicolae Vacaroiu. Coalitia antiprezidentiala a actionat, asadar, de citeva luni, prosteste, impulsiv, impotriva propriului interes. Ea nu avea de ce sa se teama de un presedinte caruia nu-i ramasesera decit prea putine posibilitati de actiune efectiva si care era tot mai redus la simple declaratii verbale deranjante poate, dar lipsite de eficienta practica. De asemenea, coalitiei trebuia sa-i fie clar si ca, in conditiile date, nu mai paote bloca cursul justitiei, decit cu daune incalculabile. De fapt, coalitia s-a lasat provocata continuu de un adversar inteligent si implacabil, care i-a speculat sistematic greselile si a adus-o exact in punctul unde el dorea: la referendum. Iata de ce cred ca orice om rezonabil, moderat si putin sceptic trebuie sa voteze NU la referendum. Admitind ca nimeni n-are dreptate in fond, ca ambele tabere au oligarhi, ca nu se poate dovedi ca exista o diferenta morala substantiala intre adversari, ca lupta impotrivva coruptiei cuprinde multa manipulare politica din ambele parti (e un discurs pe care il tin, saptaminile acestea, mai multi analisti politici care pozeaza in impartiali), tot tabara prezidentiala iese in avantaj net. Caci, intre politicieni care, in grade comparabile, nu pot, nu stiu, nu vor sa duca o politica morala (sau daca, pur si simplu, nu reusesti sa decizi care dintre tabere e mai onesta decit cealalta) macar alege astfel incit sa optezi pentru acea tabara care dovedeste ca nu are functiile cerebrale inhibate! Intr-adevar, nimeni nu paote dori sa fie guvernat de incapabili, care, pe deasupra, mai sint probabil si necinstiti! Spus mai de-a dreptul: daca preferati sa aveti in fruntea statului un om inteligent, fie si imoral, si nu sa fiti condusi de o banda de corupti si scandalagii care n-au atita minte nici cita sa-si urmeze consecvent si rational propriul interes, votati NU demiterii!
__________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com [Non-text portions of this message have been removed]
