bibliotec@ 8 august 2007 Buletin informativ despre diferite carti. Se distribuie prin email la 300 de adrese in data de 6 a fiecarei luni.
Pentru abonament gratuit, trimiteti un mesaj cu titlul biblioteca la [EMAIL PROTECTED] Pentru renuntare la abonament trimiteti un mesaj cu titlul sfirsit biblioteca Orbitor Mircea Cartarescu Ioana Parvulescu: Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: Emisferele cerebrale erau un fluture, botit si-nghesuit in teasta, care odata avea s-o sfarime si sa-si intinda aripile triumfator. Femeia si barbatul inchipuiau impreuna un fluture tandru si seducator, de-o parte si de alta a umanitatii noastre virtuale. Binele si raul erau fluturi despartiti de axa de simetrie a unei sabii atit de ascutite, ca taisul ei se despica permanent pe el insusi. In universul scrisului cartarescian fluturele este simbol subconstient si simbol topologic, simbol al vietii pindite de moartea-paianjen si este structura generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larva, timp-nimfa si timp-faptura inaripata, simultaneitate si succesiune, este palingenezie si clipa incremenita. (Romania literara, Nr. 27, 13 iulie 2007) Simona Sora: In Orbitor, Mircea Cartarescu creeaza un mit, spunindu-si propria istorie intr-un limbaj unic, care transcende eul personal, explicindu-l, dindu-i un sens ascuns in povesti-memorii-proiectii si punindu-l in centrul facerii (scrierii) unei lumi. Lumea acestei carti antiroman, poem vizionar, tratat de mistica sau apocalipsa vizitata postmodern are, pina la nivel infinitezimal, doua fete; una luminoasa, creativa, optimist-tehnologica si alta intunecata, entropic-inertiala, infernal-apocaliptica. E o lume convulsiva si duala care isi pregateste inca din momentul nasterii prin insemnul simbolic al poporului Cartii si prin consemnarea istoriei acestuia distrugerea, dar si supravietuirea. (Dilemateca, Nr. 15, august 2007) Mircea Cartarescu: Fara indoiala, cea mai mare influenta asupra scrisului meu a avut-o teoria fractalilor, si daca pot defini cumva in mod decisiv romanul meu Orbitor, l-as numi un roman fractalic. Dupa cum stiti, fractalii sint intr-un fel intelesi matematic si in cu totul alt fel priceputi de diletanti ca noi: matematicianul intelege prin fractali cu totul altceva decit imaginile colorate de pe computer. Pentru mine fractalii, la nivelul cel mai bazal, sint figuri ale caror detalii repeta identic figura-mama, devenind la rindul lor figuri-mama pentru propriile detalii, la nesfirsit. Ceea ce duce iar la ideea de holon si holarhie, si din nou la ideea de crestere a curbei asimptotice in spatiul pur al mintii, ca o prastie care arunca, la un moment dat, piatra din cupa ei de piele. Veti gasi nu numai o mare structura fractalica in Orbitor, cartea care ar trebui sa fie, cind va fi terminata, o imagine scintigrafica a propriei mele minti. (Steaua, Nr. 7-8 / 2006) Orbitor. Aripa stanga (1996) Alex. Stefanescu: Aparitia in 1996 a romanului Aripa stinga prima parte a unei proiectate trilogii cu titlul Orbitor a facut senzatie, amintind brutal cititorilor din Romania ce inseamna marea literatura. In comparatie cu acest roman, tot ce s-a publicat la noi dupa 1989 pare fad si derizoriu. Intr-o clasificare mecanica, Aripa stinga nu este altceva decit o autobiografie. Dar ce autobiografie! Scriitorul povesteste nu numai ce i s-a intimplat pe vremea cind era copil si locuia intr-un bloc de pe soseaua Stefan cel Mare, in Bucuresti, ci si cum s-au agregat cu miliarde in urma atomii din care, prin complicate metamorfozari, a aparut in cele din urma Mircea Cartarescu. (Romania literara, Nr. 30, 4 - 10 august 2004) Nicolae Barna: Indata dupa citirea romanului ORBITOR. Aripa stinga (Bucuresti, 1996), am elogiat cu mare bucurie si fara rezerve o carte in care descopeream, cu entuziasm, unul din piscurile prozei romanesti din toate timpurile. [ ] De atunci incoace, in toate raspunsurile pe care le-am dat la diferite anchete publicistice, in toate listele pe care le-am furnizat pentru diverse top-uri literare, in toate celelalte ocazii propice (dezbateri, articole de bilant ori panorame, eseuri critice pe diverse alte teme), am indicat explicit ori am subinteles ca primul volum al trilogiei ORBITOR este si ramine asa-zicind cea mai buna carte romaneasca de proza de dupa 1990. (Cultura, Nr. 30 (135), 2 august 2007) Nicolae Manolescu: Mircea Cartarescu pare acum definitiv captivat de proza. O proza densa si profunda, realista si onirica, descriptiva si halucinanta, mustind de subiectivitate ca buretele de apa, populata de personaje si de obiecte fascinante, atrasa de promiscua subterana psihanalitica si luminata de splendide curcubee baroce. Orbitor. Corpul (2002) Simona Sora: Romanul Orbitor al lui Mircea Cartarescu al carui prim volum a aparut in 1996, iar cel de-al doilea recent reprezinta, pina in prezent, tentativa extrema de repoetizare a limbajului prozastic romanesc. Daca vrem sa-l citim asa cum natura sa (ambigua, mitica in sensul mitului personal al lui Charles Mauron parodica si intertextuala) o cere, va trebui sa ne suspendam pentru un timp deprinderile de cititori model, pentru care un spatiu poate fi descris o data pentru totdeauna, cronologia are o singura directie, iar personajele fie ele si Creatorii unor lumi de hirtie pot fi epuizate prin atribuirea unor identitati univoce. (Dilema, Nr. 485, 28 iunie - 4 iulie 2002) Alex. Stefanescu: Volumul doi din Orbitor, este inca o repriza a splendorii pe care a inaugurat-o cu volumul intii din aceeasi trilogie. Dupa cum s-a mai observat, nu poate fi calificata roman, poem sau scriere filozofica. Este sinteza, este mod liber de a face literatura, o marca a lui Cartarescu de a se fixa pe sine, de a se clona ideea ii apartine: Daca vreti sa ma cunoasteti integral spunea Mircea Cartarescu cititi aceasta carte. Eu sint in aceasta carte si ea ofera o imagine holografica a autorului din cauza ca are un tip de unghiuri de intelegere a lui si a aventurii lui in lume. (22, Nr. 667, 17 - 23 dec. 2002) Virgil Nemoianu: Cind am citit volumul II din Orbitor am fost incintat. Acest Bildungsroman cu indraznete alunecari spre fantasticul cel mai delicios (si uneori sublim) este NU o carte buna a ultimilor 10 ani, ci una din cele mai bune carti de proza ale literaturii romane in ansamblu. (Adevarul literar si artistic, Nr. 646, 10 decembrie 2002) Orbitor. Aripa dreapta (2007) Ioana Parvulescu: Despre o carte frumos slefuita, despre o carte uimitoare se spune ca e o bijuterie. Despre Orbitor. Aripa dreapta s-ar cuveni sa se spuna ca este o vistierie, pentru ca bijuteriile literare sclipesc in fiecare fragment si pe fiecare pagina. [ ] Subiectul istoric si politic al romanului este anul 1989, cu revolutia lui, cind tragedie, cand comedie umana. Cel metafizic este intelegerea vietii si a suferintei (prin lectura si visarea pe marginea Bibliei de altfel toate volumele au cite un motto din Sf. Pavel, Prima epistola catre Corinteni). Cel pur literar, de mise en abime, este creatia in genere si toata creatia cartaresciana in particular, ale carei teme si motive sint reluate, adincite, explicate. Si, in fine, cel intim, care-l preocupa obsesiv pe Mircea Cartarescu, scriitorul nascut in zodia gemenilor si a avut o deschidere teoretica spre poezia eminesciana in Visul chimeric (Bucuresti, Litera, 1992) este cautarea geamanului din noi sau dinafara noastra, a fiintei care ne-ar putea fi simetric inversa: aici fratele pierdut. Intre toate acestea se creeaza canale de comunicare si toate sint puse sub citeva simboluri comune: fluturele, metamorfoza, banda lui Möbius, visul etc. Decorul predilect continua sa fie Bucurestiul cu toate fetele sale temporale, istorice, (in)estetice, cu toate adresele lui, care aduna cite o viata de om. (Romania literara, Nr. 27, 13 iulie 2007) Marius Chivu: Orbitor nu e usor de citit, este infernal! Dar nu toata lumea trebuie sa-l citeasca si nu toti cei care-l vor citi il vor si intelege. E o carte pentru putini, pentru cititorii alesi. Iata cel mai frumos compliment ce poate fi adus acestei exceptionale carti pe care tot incerc s-o pun in contextul literaturii romane si careia nu-i gasesc un corespondent pe masura amplorii, a importantei si, mai ales, a valorii ei. Cronica de familie!? Istorii!? Ingeniosul bine temperat!? Ca si in cazul Levantului, Mircea Cartarescu nu va avea urmasi sau epigoni pe acest culoar al vizionarismului halucinant-narcisiac-mitologic, cu radacini in Eminescu, Arghezi, Eliade si Blecher (sau, daca vreti, Mandiargues, Kafka, Borges si Pynchon), si ma tem ca formula lui hibrida de metafictiune, hiperrealism si autoscopie inseamna un standard prea ridicat pentru contemporani. Caci Aripa dreapta confirma valoarea intrezarita inca de la primul volum al trilogiei Orbitor: capodopera. (Dilema veche, Nr. 180, 19-25 iulie 2007) Alex Goldis: In partile lui cele mai subtile, Orbitor e o detectivistica gigantica si monstruoasa a propriului eu, un policier subliminal, prin care Mircea incearca da-si regaseasca geamanul pierdut in copilarie, oglinda lacaniana. Putini prozatori moderni si-au angajat atit de multe si paralele fire narative pe urma propriilor identitati. Caci, povestea ezoterica din subsolul naratiunii lui Cartarescu, oricit de fabuloasa si de complexa, e o traducere simbolica, incredibil de exacta, a datelor autobiografice ale naratorului. Intreaga tagma a Stiutorilor e antrenata in aceasta actiune de reintregire a sinelui, caci, pentru a-si cistiga un statut ontologic, deplin, personajele sint constiente ca trebuie sa conlucreze intii la reintregirea personalitatii autorului. Privit din acest unghi, Orbitor devine o fascinanta epopee a (intregirii) subiectivitatii, cu puterea ei atotstapinitoare, dar si cu teroarea de a fi gindita si manevrata de ceva superior. (Cultura, Nr. 30 (135), 2 august 2007) Mircea Cartarescu: Dupa ce termin Orbitor 3, tot restul va fi pe deasupra. Adica nu ma voi mai considera un autor ratat sau semiratat. Daca reusesc sa termin Orbitor 3, mi-am platit biletul, cum se zice: in linii mari, proiectul meu existential si scriitoricesc va fi incheiat. Si, slava Domnului, abia astept sa fac lucrul asta, ca sa ma pot ocupa apoi de alte treburi. Am intentia sa redebutez. Ma gindesc sa scriu niste carticele deosebite de cele de pina acum, si care sigur ma vor distra mult mai mult decit volumul pe care-l mai am de scris la Orbitor. Deja percep acest proiect ca pe o povara pentru mine, dar si ca pe o datorie. Trebuie sa-l duc pina la capat de vreme ce l-am inceput. Dar dupa aceea am sa ma simt foarte liber si foarte disponibil. (Dilema veche, Nr. 114, 31 martie 6 aprilie 2006) NOTA: Un grupaj despre Mircea Cartarescu si cartile lui se gaseste la adresa: http://www.thymos.ro/grupaje/detalii-mircea-cartarescu/12.html PUBLICITATE Editura Corint Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu Octavian Paler, Editura Corint, Bucuresti, 2007 Bestseller vindut in peste 13.000 de exemplare in 2 luni. www.edituracorint.ro/shop/item.asp?itemid=891 Dan C. Mihailescu: O carte cu adevarat testamentara, pentru a carei idee Daniel Cristea-Enache nu poate fi felicitat indeajuns. [...] Daniel Cristea-Enache a perceput bine si generos navalnicul impuls confesiv care l-a dominat irepresibil dintotdeauna pe Octavian Paler. Nicolae Coande: Cartea de convorbiri realizata impreuna cu criticul literar Daniel Cristea-Enache este aidoma testamentului spiritual al unui scriitor pentru care depozitia de constiinta era un imperativ absolut, ceva din specia datoriei intelese ca un comandament moral mai presus de accidentele vietii. [...] Este meritul lui Daniel Cristea-Enache, un interlocutor atent, nuantat, calin si precis in acelasi timp in raporturile cu O. Paler, de a-l fi sedus pe scriitor cu intrebari care necesita urgenta unor raspunsuri atent cumpanite. Eugen Simion: Ce-i interesant, ce-i frumos, ce-i profund moral In confesiunea pe care Daniel Cristea-Enache stie sa i-o provoace este faptul ca Paler nu se scoate din ecuatie, cind este vorba de istoria postbelica. Vreau sa spun: nu se victimizeaza, nu-si face dosar de disident, isi asuma cinstit compromisurile pe care le-a facut, incearca sa inteleaga mecanismele unei istorii complexe. Reviste electronice revist@ grupaj din principalele reviste culturale. Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!" (Alex. Leo Serban). cinem@ grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV . In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica. (Mircea Vasilescu) no comment un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de No comment, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii. (Radu Cosasu) Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la [EMAIL PROTECTED] Pentru renuntare la abonament mentionati sfirsit linga optiuni Cele trei newslettere saptaminale se afiseaza pe site-ul de puzzle cultural www.thymos.ro Trei portaluri culturale de frecventat: Thymos: puzzle cultural, Romania culturala si LiterNet.ro (http://doro.weblog.ro/2006-8-1.html) --------------------------------- Boardwalk for $500? In 2007? Ha! Play Monopoly Here and Now (it's updated for today's economy) at Yahoo! Games. [Non-text portions of this message have been removed]
